poorly written stupid thoughts

cred ca asta se cheama un fel de pauza

2012-01-30T10:36:00.003+02:00

Ce dracu' sa mai scriu pe vremea asta? Ma trezesc doar ca sa inchid jaluzelele sa ma furisez inapoi sub patura unde ma ghemuiesc si mai trag un ~~pui~~ monstru de somn. Hibernare, nu altceva! Planurile de la sfarsitu' asta de saptamana au ramas inzapezite. Dracu' stie daca trenu' s-a "dez-anulat" pana la urma, n-am mai mers la gara. Asteptatu' dupa un tren ore in sir, inghetat sau deraiat nu suna prea tentant asa ca raspunsu' la intrebarea "merita riscu'?" a fost "NU!".

Singuru' motiv pentru care am dat pe aici ar fi ca... voiam sa anunt ca am luat o boala noua.

Bineinteles, n-am scapat nici de alea mai vechi:

Si da, daca as avea unu', mi-as pune placuta cu "Proprietate pazita de pisici" pe usa.

That's about it, crossing the dinopause now... maybe we'll meet some Triassic Voyagers...

nerabdatoare

2012-01-26T00:37:00.001+02:00

Inainte de orice altceva:
- de maine ma apuc sa lucrez iar la tema
- ma laud putin: inca un articol scris de mine

De-abia astept sa vina zile mai calde. Pana acum cateva zile, asa mi-a placut vremea de iarna asta.

De-abia astept sa-mi soseasca posetuta gri.

De-abia astept sa mergem la Viena. Si dupa cum am spus de atatea ori, daca Insomnium sau Malmsteen sau altii pe care imi doresc rau de tot sa-i vad ocolesc in continuare Romania, dar ajung la austrieci... o sa mai dau o fuga pana acolo si pentru un concert.

De-abia astept sa scriu din nou cod PHP (pentru un proiect ceva mai serios decat "jucarelele" mele din ultimele luni). N-au mai ramas nici doua saptamani...

De-abia astept urmatoarele luni - vor fi pline de concerte. Mi-am luat bilete pentru Primal Fear & Brainstorm si pentru Fates Warning (daca m-as fi nascut cu o zi mai tarziu, nu doar ca mi-as fi impartit ziua de nastere cu Ayrton Senna, dar as fi primit si concertul asta cadou fix de ziua mea).

De-abia astept sa scap de teancul de langa usa din baie. Brrr, stiu, pentru asta trebuie sa ma ridic din pat, sa-l iau in brate si sa ma duc pana la tomberonu' pentru hartii din capu' blocului. Doar ca... dupa cum spuneam... brrr!

De-abia astept sfarsitul asta de saptamana, cu toate ca mi-e groaza ca va trebui sa ma car cu atatea bagaje dupa mine pe vremea asta. Dar dupa aia... ceai, limoncello, ceva cu mar & scortisoara si delicii vizuale si olfactive. De-abia astept sa-mi primesc cartea...

Sinistru de frumos cum toate porcariile care se intampla creeaza situatii pe care mi le-am dorit toata viata, dar am fost prea toanta ca sa stiu cum sa le creez singura. Be careful what you wish for, because you may get it and it may make you happier that you've ever imagined you could be. And of course, there's always something in small print*.

*_{you'll have to fight for the rest of your life to defend it because the jackals are never late for the feast}

you thought you'd...

2012-01-25T00:19:00.000+02:00

[I know the layout looks like crap because I was toying with an idea and then I just left it in the air... and for now, I don't feel like making any other changes (but thanks for stirring up my mind). Plus, this one post that I really do write just for myself.]

This blog started out as an exercise. For me, so I wouldn't forget my own language, given that I hardly spoke Romanian with anyone during that time. People at uni understood English, so I really didn't bother with translating my thoughts into Romanian. But this one post should be written in English.

I started uni in 2002, so this year was supposed to be the 10-year anniversary. Whatever that involves, I don't really know, in my mind it was all about seeing people I haven't seen in a long time.

Some of the people I imagined I'd see again this year... well, I won't. Because they're not around anymore.

My former History teacher died this last Sunday. Somebody saw the news about the funeral on TV and asked me if I knew him. I couldn't believe it, so I went to check the website. And there it was, the announcement on the first page - unfortunately, it was true.

And then I don't know what possessed me because I clicked the "In Memoriam" tab. And I saw even more familiar names there. The Maths teacher is also dead, although I cannot say that came as a shock. He was very old, a heavy drinker and a heavy smoker and his health was already in a pretty bad state even before we finished.

But the real shock was to see the name of one of the English teachers on that list.

Oh... crap, no...

She was one of the people I was really attached to, one of the people I was most looking forward to see again. And also, one of the last people I saw before uni started. I remember visiting her then, I even remember what I was wearing when I went to her house that day - it was the blue sweater and my green jeans.

I still remember her voice. There are just two people whose voices ring clear in my mind. And the other one got in my underwear...

I still remember the first class with her - that's when I discovered Edgar Allan Poe. She came with that cassette player and hit the button and... The Cask of Amontillado (audio - text) started. Then there was the The Tell-Tale Heart (audio - text), The Black Cat (audio - text), The Masque of the Red Death (audio - text), The Fall of the House of Usher (text).

(arrow up: volume up; arrow down: volume down)

Because bits and pieces of this song were just popping up in my mind a bit earlier.

Comments are off. They're my memories.

miscellaneous frustrating stuff

2012-01-24T10:19:00.001+02:00

shopping

Magazinu' #1. In geam are afis mare cu programu'.
Luni-Vineri: 7-21
Buuun. Ajunge brontozaurelu' acolo la ora 19:51. Doar ca este deja inchis! Asa ca brontozaurelu' trebuie sa se care iar pana acolo a doua zi dimineata.

Magazinu' #2. Si brontozaurelu' cere...
"O cutie cu bomboane cu lichior de portocale... cu Cointreau..." in timp ce se intreaba "hmmm, oare face legatura intre cum se scrie si cum se pronunta?"
"Cu Cointreau nu mai am..."
"Si atunci de ce mama dracului mai sunt expuse?" dar n-o spune cu voce tare...

Magazinu' #3. Brontozaurelu' ajunge cu cosu' la casa, il pune sus, tipu' se apuca sa scaneze si incearca sa fie amuzant comentand chestiile cumparate. Brontozaurelu' maraie in gand - i-ar crapa capu' daca ar putea.
"I'm not friendly, I'm not sociable, I'm not talkative, so don't even dare to try to be funny!" latra brontozaurelu' in gand si blocheaza orice sunet din exterior in timp ce scoate cardu' si i-l da tipului, tasteaza un PIN si se apuca sa-si umple ghiozdanu' (deh, cumparaturi pe o saptamana...).
"Fonduri insuficiente."
"..." - does not compute! Brontozaurelu' stie al dracului de bine ca ar trebui sa aiba fonduri mai mult decat suficiente. Injura timpu' pe care il pierde in felu' asta, scoate cumparaturile din ghiozdan si se intoarce pe calcaie sa plece. Doar ca... o opreste tipu' care ii da bonu' si o intoarce sa-si ia ce a cumparat. Deci... nu fonduri insuficiente? Tipu' continua cu glumele, insa brontozaurelu' blocheaza in continuare cu incapatanare orice vine din exterior, trece doar ceva cu "1 Aprilie". Brontozaurelu' se cara fara salute. Da, e nepoliticos sa procedezi asa, dar vrea sa fie nepoliticoasa.

music-related

Cica pana la urma apar si Megadeth la OST Fest. In ziua a treia. Aia in care vin si Motorhead. Nasului meu ii miroase ca asta inseamna ca Megadeth vor fi headlineri, desi sunt unii care spun ca Motorhead sunt in continuare headlineri (ceea ce si-ar dori si brontozaurelu').

Cu riscu' de a suna exact ca si copiii frustrati de faptu' ca Dimmu Borgir sunt in deschidere la Motley Crue in prima zi... brontozaurelului ii vine sa urle ca nu-i corect. Chiar nu e! Si daca vrea cineva un argument, sa faca bine sa se uite pe imotorhead.com la cat de lungi sunt listele din sectiunea Past Gigs din fiecare an din 1975 incoace. Inca un argument? Lemmy, punct. Inca unul? Muzical, trupele de thrash isi datoreaza existenta unor alte trupe, printre care si Motorhead.

Si de-aia nu mi se pare corect. Asa cum nu mi s-a parut corect ca la Rock in Rio Motorhead au urcat pe scena inainte de Slipknot si Metallica. A nu se intelege gresit, imi plac in draci ambele trupe (Fade to Black a fost singura chestie de la Scooby-Doo incoace care m-a facut sa intarzii la scoala) si le respect enorm pentru ce fac live... dar consider ca Motorhead merita mai mult (si probabil ca as fi de aceeasi parere si daca n-ar fi una din cele mai mari obsesii muzicale ale mele).

Si toata chestia asta m-a facut sa ma intreb: daca 2010 ar fi fost un an mai putin negru si s-ar fi intamplat Heaven & Hell la Sonisphere in a doua zi... care ar fi fost pana la urma ordinea? Eu mi-am luat abonamentul chiar inainte de jumatatea lui martie, convinsa ca ei vor fi headlineri in ziua aia.

use wMode=transparent, please!

E atat de veche problema si tot o vad peste tot. Continut ~~video~~ flash care apare peste elemente cu position: fixed atunci cand n-ar trebui. Si e al dracului de enervant. Si ma racaie ca YouTube nu includ si aia in codu' de embed.

cannot kill the beast

Mda, stiu, ce cliseu... Acum o saptamana si putin ziceam ca vreau sa trec prin cateva tutoriale de JavaScript. Am trecut prin mai multe decat mi-am propus, doar ca din tutorialele respective am tot pus deoparte link-uri catre alte tutoriale si am ajuns la o lista de peste 60... Si toate par interesante, dar ma dispera ca sunt asa de multe si de lungi.

Ah, si m-am bagat la CodeAcademy. Nu stiu exact de ce, exercitiile pentru primele trei saptamani le-am facut rapid intr-o dimineata dupa o noapte nedormita. Cel putin cele de pana acum mi s-au parut cretin de simple, dormeam pe mine si tot le-am facut rapid si corect 100%.

Cursurile online de la Stanford s-au amanat (dintre cele care ar fi trebuit sa inceapa ieri, eu ma inscrisesem la Probabilistic Graphical Models, Design and Analysis of Algorithms, Cryptography, Natural Language Processing). Ceea ce mi se pare foarte trist, asa ma bucuram ca incep saptamana asta, asa ca unul de 5 saptamani s-ar fi terminat pana in martie.

Sunt obosita...

postari recente

2012-01-23T06:16:00.000+02:00

"I thought you might, so I did..."

A fost prima piesa Def Leppard ascultata de mine stiind cine dracu' o canta. Exact versiunea asta de pe CD-ul bonus care venea cu Vault: Def Leppard Greatest Hits. Nu cred ca o sa uit vreodata ca asa incepea - "I thought you might, so I did...". Si cand am ascultat-o atunci... mi-a picat fisa. Ca eu mai auzisem piesa asta. Si, putin mai tarziu, dupa ce am ascultat si restul compilatiei, mi-a picat fisa ca mai auzisem si alte trei piese: When Love and Hate Collide (groaznic videoclip, ce dracu' poarta - in afara de Vivian, parca sunt toti in... pijamale?), Rock of Ages si Foolin'. Si ca... prinsesera, chiar fara sa am habar ce-i cu ele si ale cui sunt.

In cazul meu, e ceva mai mult de "I thought you might" - chiar a existat si cererea asta intr-un comentariu, asa ca noua tema va include si widgeturile de postari si comentarii recente. Versiunile mele. Adica facute de mine de la zero, adica nu exista nici o linie de cod acolo care sa nu fie a mea (si nici macar o bucata de linie).

Poate ca voi avea din nou parte de critici ca pun chestiile astea la vedere, invitand pe oricine sa se serveasca, daaar... cineva care nu prea are idee ce-i cu chestiile astea oricum n-o sa stie cum sa se foloseasca de ele. Iar restul... oricum pot sa se uite in codul paginii dupa ce includ widgetul in tema.

Pornesc de la ceva de genul asta:

<ul id='rcp-container'>
    <li class='loading'>se incarca...</li>
    <li class='alt-action'><a href='/p/arhive.html'>vezi arhive ➚</a></li>
</ul>
<script src="/feeds/posts/default?alt=json-in-script&max-results=10&callback=recentPosts"></script>

Evident, textul "se incarca..." si link-ul catre pagina de arhive vor fi vizibile pana cand se incarca lista de postari. In mod normal, asta ar trebui sa fie un interval de timp mult prea scurt pentru ochiul uman, dar sa zicem ca se intampla ceva si lista cu postari recente nu se incarca.

Chestia de mai sus ar arata cam asa:

se incarca...
vezi arhive ➚

Iar scriptuletu' care face sa se incarce lista de postari este ceva de genu' asta:

var recentPosts = function (feed_json_post){
  var rc_post_list = "", 
    entries = feed_json_post.feed.entry, 
    entries_no = entries.length;    
  for(var i = 0; i < entries_no; i++){
    var curr_post = entries[i],
      curr_post_lnks = curr_post.link, 
      counter = curr_post_lnks.length, 
      curr_post_alt_lnk = "#";
    while(counter !== 0){
      if(curr_post_lnks[--counter].rel == "alternate") {
        curr_post_alt_lnk = curr_post_lnks[counter].href;
        break;
      }
    }
    rc_post_list += "<li><a href='" + curr_post_alt_lnk + "'>" + curr_post.title.$t + "</a></li>";
  }
  document.getElementById("rcp-container").innerHTML = rc_post_list;
}

Stiu ca pare o tona de cod, stiu ca putea fi scris mai compactat, fara majoritatea variabilelor si ca as fi putut sa-mi aleg nume mai scurte pentru ele si sa am ceva de genul:

var recentPosts = function (fjp){
  var rcpl = "";    
  for(var i = 0; i < fjp.feed.entry.length; i++){
    var counter = fjp.feed.entry[i].link.length;
    while(counter !== 0){
      if(fjp.feed.entry[i].link[--counter].rel == "alternate") {
        rcpl += "<li><a href='" + fjp.feed.entry[i].link[counter].href + "'>" + fjp.feed.entry[i].title.$t + "</a></li>";
        break;
      }
    }
  }
  document.getElementById("rcp-container").innerHTML = rcpl;
}

Daaar... variabilele alea au si ele rolul lor. In momentul in care nu am nevoie de intregul obiect, de ce sa nu-l sparg in bucati si sa stochez doar bucata de care am nevoie intr-o variabila? Stiu ca asta e mai mult o micro-optimizare in momentul in care eu oricum am doar zece intrari si foarte probabil diferenta e insesizabila, dar totusi... in general, e o idee buna sa procedez asa. Cat despre numele variabilelor... e ceva mai clar ce-i cu feed_json_post decat ce-i cu fjp.

Dupa ce isi face scriptul treaba... ar trebui sa arate cam asa:

se incarca...
vezi arhive ➚

Bineinteles, nu o sa las lista asa urata, o sa ii mai aranjez aspectul din CSS.

Ah, da, piesa despre care ziceam la inceput:

tema noua, versiunea de mobil - pareri?

2012-01-20T20:50:00.001+02:00

Momentan am lasat si pentru desktop tema de mobil. N-o sa ramana asa intinsa pe tot ecranul, o sa ma apuc sa o rearanjez pentru rezolutii > 320px, meniul de jos o sa se mute in lateral, o sa apara o pagina cu arhive, o sa vad cum pot sa-mi imbunatatesc widgeturile cu ultimele postari/ ultimele comentarii. Voi mai face cateva mici modificari si pentru versiunea asta de mobil (accept sugestii!), insa, in mare, cam asta este versiunea de mobil. Marea noutate fata de ultima postare in care am scris despre tema: scrollbar personalizat pentru Webkit (dabblet test here). Adica pentru Chrome/ Safari.

In rest... nu stiu? Cum arata? Ceva in neregula pe vreun browser?

hey, who ate my internet?

2012-01-19T15:10:00.001+02:00

A fost odata ca niciodata un brontozaurel platitor de net la o preaminunata firma. Preaminunata pentru ca netu' zbura de obicei. Se mai intampla sa pice cam o data pe luna (copii, sper ca acum ati inteles cand se scrie "odata" si cand se scrie "o data"), daaar... in mare parte din timp zbura!

Totul era perfect, norisorii erau roz si pufosi...

Pana intr-o zi, cand pe deasupra orasului in care locuia brontozaurelu' se intampla sa treaca in zbor un balaur de la vest. Balauru' si-ar fi vazut de ale lui si ar fi trecut rapid peste oras daca nu i-ar fi atras atentia agitatia din centru...

... unde erau multi oameni furiosi care... distrugeau chestii. Tomberoane, garduri si banci lipsite de aparare. Bineinteles, balauru' n-avea de unde sa stie ce se intampla pe acolo. N-avea globu' de cristal la el... ca i-ar fi crapat capu' nevasta-sa daca ar fi lasat-o fara o modalitate de a-i monitoriza toate miscarile si intentiile vecinei.

Asa ca balaurul, fiind el un balaur prudent din fire, a presupus1 ca toata agitatia e din cauza lui. Ca pe el vor sa-l prinda. Si sa-l faca bucati ca pe bietele tomberoane. Asa ca si-a continuat zborul cu ochii pe oamenii infierbantati.

Pana cand...

... zbang! Saracu' balaur vedea stelute... verzi. Si roz. Si mov. Si turcoaz. Si portocalii. Si dupa o vreme incepu sa simta si niste dureri. De cap, de gat, de burta. Saracu' balaur neatent se impiedicase de un bloc. Si cazuse cat era de lat peste blocu' ala.

Saracu' balaur a zacut acolo pana in dimineata urmatoare. Cand a reusit pana la urma, cu chiu cu vai sa se ridice. Si sa se descurce din cablurile agatate. Si sa isi continue zborul. Speram ca de data asta cu ceva mai multa atentie. Pentru ca nu dorim raul nimanui, iar balauru' asta era un balaur cuminte (da' cam bleg de felu' lui).

In oras, si mai multi oameni furiosi. Cei cateva sute din blocu' respectiv, lasati fara net de accidentu' balaurului.

Bineinteles, oamenii de la preaminunata firma s-au dus sus pe bloc si s-au miscat ca niste furnicute harnice pana cand au remediat problema.

Bineinteles, brontozaurelu' habar n-avea. Ca fusese vreo problema, ca fusese remediata... ca doar era pe un program de somn inversat. Asa ca atunci cand s-a trezit... a constatat ca nu merge netu'. Si s-a scarpinat in cap si a ridicat din umeri. Oricum avea de umblat ca sa plateasca un impozit si alte chestii.

Seara cand s-a intors acasa... tot n-avea net. S-a scarpinat iar in cap, a ridicat iar din umeri si... s-a culcat. A doua zi... tot n-avea net. S-a scarpinat in cap, a ridicat din umeri, oricum tot zicea ca o sa se apuce sa mai stranga din dezastrul din casa. A tot facut ordine si curatenie pana pe seara.

Cand, de plictiseala, s-a trezit sa sune la preaminunata firma. Si au trimis pe cineva2. Si, cu ocazia asta, brontozaurelu' a aflat de defectiunea care fusese si din cauza careia fusese deconectata toata lumea. Si apoi reconectata, cu exceptia unui brontozaurel atat de mic incat trecuse neobservat...

¹ N-o sa uit niciodata ce ne zicea in liceu Atkinson, profa de jurnalism: "in this field, you must never assume - if you 'assume' (ass|u|me), you make an ass out of u and me." ➚
² Care n-a putut ramane fara reactie la gradina zoologica de plus a brontozaurelului si s-a apucat sa vorbeasca cu Joe (din colectia dungati) - "pis-pis...". Ahem, i-am pus numele dupa omul care a facut fericiti milioane de copii, nu dupa chitaristul Aerosmith, care, in caz ca nu stiati, are si el un motan (viu, nu de plus) care seamana fenomenal de tare cu un lynx. Si, daca tot am adus vorba de Aerosmith, in noaptea de duminica spre luni m-a lovit o pofta nebuna de piesa asta:

Sleepin' late and smokin' tea...
Au fost zei in noaptea aia - intregul concert este super. Una din intrebarile primite de Joe in timpul sesiunii de chat a fost "do you get stagefright?" - as fi fost in stare sa pun pariu pe orice ca raspunsul o sa fie "no" (si da, am avut dreptate, raspunsul a fost "no, just excited"). They look so on top of it on stage... ➚

bronto raspunde: grafic cu ciocolata

2012-01-16T15:33:00.003+02:00

Pentru ca cineva a ajuns pe blog cautand "cata ciocolata mancam pe zi grafic". M-a amuzat si m-am gandit sa fac un grafic, ce-i drept aproximativ, al consumului meu de ciocolata din ultima luna. Si cu ocazia asta m-am ingrozit la vederea totalurilor. Mananc de doua ori mai multa ciocolata decat este recomandat pentru un om de 80 de kilograme... aaa, asta inseamna de patru ori mai multa decat plafonul meu maxim? Zoinks! as Shaggy would say...

Dar... sa detaliez, nu?

Cum am calculat

Am un tabel cu notite despre toate dulciurile incercate. Nume producator, nume produs, descriere, data la care mi-am luat, de unde, pret, gramaj, notite despre aspect, miros, gust, bla-bla... Care mi-a fost de mare ajutor la trezirea amintirilor.

Graficul este aproximativ din mai multe motive. In primul rand, cu exceptia situatiilor in care imi iau cate o pralina sau a celor rare in care dau peste ceva cu adevarat extraordinar sau a celor si mai rare in care se trezeste in mine simtul proprietatii (care totusi nu doarme deloc atunci cand nu e vorba de mancare)... eu nu termin niciodata nimic de ciocolata si evident ca nu stau sa masor, sa cantaresc, sa dezmierd cat exact am consumat de fiecare data... depinde de cat de mult imi place sau imi displace si asta e cam greu de tradus in grame in unele situatii...

In al doilea rand, cu exceptia tabletei Nestle, eu n-am incercat nici o ciocolata-ciocolata in ultima luna - toate au fost ciocolata cu umplutura de x sau y. Pe langa asta, am incercat si alte dulciuri care aveau un invelis sau o crema din ciocolata. De fapt din pseudo-ciocolata in majoritatea cazurilor, dar sa zicem...

Luandu-le in ordine invers cronologica, anul asta la capitolul ciocolata am: o cutie de Maltesers (thanks, Alex!) in cazul careia s-a trezit in mine simtul proprietatii asa ca am terminat-o in patru zile (asa ca am impartit cele 125g ale cutiei la 4 si de acolo ies 21.25g pe fiecare din cele 4 zile); doua cutii de praline Laroshell din care am mancat cate 3 praline (de cate 10g, asa ca ies cate 30g pentru fiecare din cele doua zile), si o cutie de bomboane First Nice de la Lidl din care am luat doar una (si ma indoiesc ca avea aia chiar 10g, da' nu strica sa rotunjesc in sus).

Anul trecut l-am incheiat cu o cutie-monstru de la Lindt. Mi-a luat 4 zile sa trec prin toate sortimentele, deci 30g pentru fiecare din cele 4 zile. In perioada 21-22 decembrie am incercat pralina Chocochic cu caramel (14g), plus ca am avut... aaa... multe? alte chestii de incercat: doua tablete Primola, o tableta Nestle, un pinguin de ciocolata Kandia, doua batonase unguresti. Chestii care nu prea m-au incantat asa ca n-a ajuns foarte sus nivelul.

Si asta a fost dunga maronie de pe grafic (reprezentand ciocolata).

Cea portocalie reprezinta "alte dulciuri" - inghetatele de Craciun in perioada 18-19 decembrie, inghetata cu mere si scortisoara, biscuitii Tivoli si turta dulce Lambertz si un deget de napolitana in perioada 21-23, biscuitii care-mi poarta numele plus altii de alt soi tot de la Phoenix.

Anul a inceput cu turta dulce cu umplutura de caise si invelis de cioco de la Lidl, cativa biscuiti si napolitane (Leona si Alicanti, tot de la Lidl). Iar la inceputul saptamanii trecute am mai servit niste biscuiti de la Ulker si alte doua soiuri de napolitane Alicanti.

Tragand linie, in ultima luna am consumat aproape trei kilograme de dulciuri, din care 360 grame la capitolul ciocolata. Adica aproximativ 90 grame pe saptamana. Adica dublul celor 45 indicate pentru un om normal. Care e aproape de doua ori cat mine...

Si nici n-am pus la socoteala ciocolata calda cu zmeura din 22 decembrie, pe cea de martea trecuta, si toate limonadele indulcite pe care le-am dat gata ca sa nu permit racelii sa se instaleze... desi presupun ca si astea se incadreaza tot la dulciuri. Si nici crema de zahar ars din noaptea de Anul Nou, ca aia n-a venit ambalata asa ca n-am trecut-o in tabel... Hmmm, de data asta cred ca n-am mai lasat nimic pe afara...

return of the weblog - fail. new plans?

2012-01-15T23:30:00.000+02:00

Lista de ieri. N-a mers...n-am facut ce mi-am propus. Sunt groaznica...

Nici macar nu m-am atins de tutorialele de JavaScript. In schimb am mai gasit altele. Alte tutoriale de JavaScript. Trebuie sa trec prin ele! Si nu ca gasca prin apa...

N-am reparat mai nimic din dezastrul de prin casa, insa de asta ma apuc imediat ce termin de scris aici. Tot ce am facut a fost sa spal cateva chestii din chiuveta si sa adun doua cutii de cioco de pe jos.

M-am uitat la Lady and the Tramp, ceea ce ar fi fost grozav daca n-as fi fost prea lenesa sa si pun DVD-ul la loc. Si restul cutiilor de DVD-uri deranjate de operatiunea de scoatere a DVD-ului asta.

Spalat rufe. Macar aici am depasit ce mi-am propus. Adica am spalat absolut tot ce era de spalat in casa.

Articolul despre cutia cu praline Laroshell. L-am scris, apare maine dimineata - update: asta este. Ma gandeam ca poate mai scriu inca unul sa compensez lenea, dar mi-a luat aproape 5 ore sa-l scriu pe asta...

Aranjat formatarea sectiunilor de cod din articole. Aaa... am pierdut mult timp cu asta, dar tot nu sunt multumita de cum arata la 320px (desi mi se pare ca arata super cand e latit... chiar si in IE7). De-aia nici nu pun screenshot-uri comparative, ci doar unul cu felul in care arata pe Chrome cand redimensionez fereastra la 320px. Detest cum imi sparge liniile.

Si in afara de a scoate numerotarea liniei si de a afisa in schimb in coltul din dreapta sus (pe randul cu numele limbajului) numarul liniei curente la hover (da, se poate doar din CSS, pun position: static; pe toate elementele continute in blocul <pre>, care are setat position: relative; si apoi pun position: absolute; pe pseudo-elementul :before al fiecarei linii, pseudo-element in care am counterul CSS, il pozitionez in coltul in care trebuie, il ascund cu display:none;, iar la hover peste linia respectiva schimb in display:block) sau/ si de a micsora fontul cu 1px (cu mai mult de atat nu-l micsorez), eu nu am idee ce i-as putea face.

Doar ca asta rezolva problema strict in cazul exemplului asta de cod. Si n-am nici cea mai mica idee ce cod voi mai pune pe blog in viitor.

Sunt furioasa, ca sa fiu sincera. Pentru ca de obicei consider ca ma pricep al dracului de bine la CSS - de cand m-am apucat de tema, n-am dat de nici o chestie pe care sa n-o pot face asa cum vreau, indiferent de care a fost obstacolul. Iar acum, ma roade ca pur si simplu s-ar putea sa fie ceva super-simplu, dar pur si simplu am eu lipsuri la capitolul asta.

Daca intamplator se pricepe cineva mai bine... orice sugestie e binevenita.

In caz ca se intreaba cineva, syntax highlighteru' e cel folosit de Google, pe care l-am personalizat putin (sau putin mai mult).

Sa zicem planuri pentru maine. Ufff... pentru a treia zi la rand, tutorialele de JavaScript. Reparat din dezastrul de prin casa. Bibilit la linku-urile si la imaginile din corpul postarii. Inca un articol ciocolatos - cum suna o posetuta de ciocolata? Luat bilete la doua concerte (sper!). Luat cartela de metrou. Platit o factura. Da, norocul meu ca ultimele doua se pot rezolva cu cardu' la automat, respectiv bancomat chiar aproape de mine.

Decis asupra unei perechi de casti cu microfon. Nu le platesc eu, imi sunt decontate, asa ca nu vreau sa fiu nesimtita si sa aleg ceva scump (deci e exclus ceva de trei cifre), dar, in acelasi timp, din moment ce vor fi ale mele, nu vreau sa fie nici niste chestii cu care sa-mi fac mai mult draci.

Decis asupra modului in care imi voi plati impozitul. L-a platit vreodata cineva online? Eu l-am platit mereu la CEC, pentru ca am o agentie la parterul blocului, deschisa si sambata. Mult mai comod pentru mine decat sa-mi bat capul cu formulare poate imbecile pe net. Doar ca acum... agentia CEC e in renovare pana dracu' stie cand, vreau sa-l platesc cat mai repede ca sa platesc mai putin. Ahem, plus ca ai mei o sa ma tot frece la cap cu asta, asa ca as face bine s-o rezolv cat mai repede.

return of the weblog

2012-01-14T23:53:00.002+02:00

Pentru ca m-am saturat. Sa tot visez ca o sa fac chestii si sa le tooooot aman. Casa mea arata ca o cocina de porci. Ma rog, nu mai arata chiar cum arata acum doua seri, dar totusi... inca am aruncate pe jos haine, prosoape murdare, incaltari, cutii de incaltari, ambalaje de dulciuri, bibliorafturi, acte, facturi, plicuri de la facturi, cutii cu cosmetice, pungi de cumparaturi, pliante de la diverse magazine, cutii cu creme pentru incaltari de diverse culori, mape, ghiozdane, cabluri, baterii, o cutie cu ceai, o punga cu sapunele, parfumuri, servetele si pansamente folosite, cutii cu creme pentru epilat, cutii cu DVD-uri - am speriat pe cineva?

Seara trecuta imi spuneam ca sambata asta voi lua la puricat niste tutoriale JavaScript - nu s-a intamplat! Ca voi scrie un articol despre o cutie de cioco - nu s-a intamplat! Ca voi mai strange de prin casa - hahaha! Ca imi voi face limonada si din ultima lamaie - eh, macar asta s-a intamplat... Ca ma voi uita iar la Lady and the Tramp - s-a intamplat fix cum s-a intamplat articolul despre cutia Laroshell. Ca voi termina cu footeru' pentru versiunea la 320px a blogului - bine, si asta s-a intamplat, plus am reparat spatierea si gravatarele comentariilor pentru IE7 (nu ca n-ar fi fost la mintea cocosului ce e de facut ca sa arate bine si pe IE7, da' na, eu am facut designu' pe Chrome si am mers pe "las' ca bibilesc mai incolo pentru IE7"... si "mai incolo" mi-am spus din nou... se putea altfel? tot "mai incolo"!).

Sambata asta m-am trezit la pranz. De fapt dupa, pe la vreo 13-14. Am sarit din pat cu entuziasm, m-am spalat pe fata, mi-am propus sa spal ceva haine, mi-am facut limonada, m-am apucat de footer... m-am pierdut in bibilit la footer si la altele. M-am trezit pe la vreo 17-18 sa-mi aduc aminte de haine, le-am sortat pe culori, ceea ce inseamna ca mai trec prin alte trei-patru transe, am pierdut vremea, inclusiv la indicatiiile altora de iesit/ scormonit prin casa ca sa verific unele chestii. Si acum e miezul noptii... minunat, nu?

Asa ca pentru duminica se muta tutorialele JavaScript, Lady and the Tramp, articolul despre cutia Laroshell, spalatul chestiilor in alb-bleu-roz, reparat din dezastrul de prin casa. Plus bibilit la formatarea sectiunilor de cod din articole. Pentru ca nu sunt deloc multumita de felul in care arata acum.

Pana atunci, inca un "sneak preview". De data asta, o bucata de sus si una de jos. Teste comparative pe diferite browsere, incarcand tema pentru mobil. Stiu ca e putin aiurea ca toate imaginile sunt din testele mele pe laptopul meu, dar ar trebui sa fie totul in regula si pe mobil (cu ocazia asta le multumesc celor care au testat-o live - BogDan, krossfire, pinkISH, Alex Mielus).

Si, impreuna cu imaginile, cateva cuvinte despre fiecare...

Fundalul

Pentru ca m-a chinuit talentu' vineri seara si am zis sa dau gauri in el. Ma rog, nu eu... pentru ca am luat CSS-ul de aici. Stiu, stiu, am facut si eu atatea chestii de gen, si iau un model dintr-o galerie... Dar imi place modelul ala. Gaurile se vad asa cum trebuie pe Chrome, Safari, Firefox 4+, Opera 12, IE10 (teoretic, pe asta n-am testat).

Pe Opera 11.1+ se vad ciudatel, nu mai sunt rotunde, ci dreptunghiulare (pentru ca Opera nu suporta radial-gradient decat incepand cu versiunea 12), dar tot arata bine.

Pe Firefox 3.6 arata... dubios, cate o bulina mare din loc in loc fix in mijlocul paginii... pentru ca Firefox 3.6 are o problema cu background-size atunci cand imaginea de fundal este un gradient - eu l-am setat la 16px, dar nu vrea sa-l recunoasca si imi intinde tot ce ar trebui sa fie in 16px pe toata latimea paginii... adica 320px.

~~In orice caz... este posibil sa inlocuiesc modelul asta cu gaurele cu... un alt model cu gaurele, facut insa de mine, care sa mearga si pe alte versiuni de Opera (ahem, mobile versions)~~ - scratch that, makes Opera Mobile crash. Cat despre Firefox 3.6... aaa... oricum am in creier alt fundal (imagine) pentru versiunea de desktop?

Titlul si descrierea blogului

Nici un fel de probleme aici, este chiar greu de observat ca pe IE pana la 9 inclusiv lipseste umbra textului. Stiu ca se poate umbra cu filtre, am mai facut asta, e doar o linie in CSS, dar daca nu cere nimeni in mod expres, eu n-o adaug pentru ca, personal, nu ma omor dupa cum arata umbrele adaugate cu filtre de IE. Functioneaza cum trebuie, arata bine - why, oh, why add a filter?

Sectiunea cu informatii despre pagina

Prezenta pe paginile cu arhivele pe luni si pe cele de cautare dupa etichete sau dupa anumite cuvinte. Nici un fel de probleme. Evident ca IE8/7 nu arata colturile rotunjite, dar asta e un aspect pe care nu il aranjez.

Sectiunea cu informatii despre postare

Cea pe fond negru de deasupra headerului postarii in sine. Absenta pe paginile statice (de genu' contact). Arata aproape la fel in toate browserele, singura diferenta este data de faptul ca IE8/7 nu stiu de border-radius (asa ca lipsesc colturile rotunjite) si nici de :last-child, asa ca ultimul rand are o margine punctata si in partea de jos. Stiu, e simplu, adaug o clasa last-child si am rezolvat. Dar... la fel, n-o s-o fac decat daca-mi spune cineva ca zgarie pe retina linia aia punctata.

Ah, si link-urile din zona respectiva se duc cu 1 pixel in jos atunci cand sunt click-uite. Exact ca un buton care se deplaseaza putin in jos atunci cand apesi pe el. Nici o problema aici in nici un browser. Ma rog, IE7 nu vrea sa renunte la outline (marginea aia punctata care apare in juru' link-ului click-uit). Aceeasi problema exista si in corpul postarii.

Header-ul postarii

Pe paginile individuale ale postarilor are si link-uri catre postariele adiacente (precedenta si urmatoarea... ma rog, daca exista), in rest contine doar titlul, care chiar arata la fel indiferent de browser. Link-urile catre postarile adiacente au pe ele o umbra la hover/ focus. Ca si in cazul titlului de blog, umbra lipseste pe IE9/8/7.

Un salt pana in partea de jos a paginii.

Link-uri catre pagini adiacente & meniu

Nici o problema, arata aproximativ la fel, singurele diferente sunt date de umbrele si colturile rotunjite care lipsesc pe IE8/7 si Opera 10.1 sau mai vechi.

Cat despre meniu... Pe IE pana la 9 inclusiv lipseste umbra care face textul sa para blurat, iar pe IE8/7 se vede linia punctata de sub ultimul element de pe lista. Si atat.

Trebuie sa lucrez la toate paginile catre care ar trebui sa duca link-urile din meniu, pentru ca momentan sunt doar titluri goale.

Well, this is it for now...

life update: 320px smile

2012-01-12T20:32:00.001+02:00

Lucrez la tema pentru blog (un mic "sneak preview" in poza din dreapta). Am cam terminat versiunea pentru 320px. Cam ala este acolo pentru ca am spus de atatea ori ca este gata, doar pentru ca apoi sa-mi vina o alta idee mai buna.

Ieri si astazi m-au pocnit idei despre ce modificari sa mai aduc la link-uri si la efectele la hover/ focus. Daca la capitolul link-uri deja m-am hotarat (ma limitez strict la moficat culoare scris si background la focus, nimic miscator in versiunea pentru mobil), in materie de efecte pe imagine nu stiu inca ce voi folosi. Cateva optiuni pot fi vazute putin mai jos (aaa, efectele nu sunt vizibile pe Firefox 3.6 sau mai vechi, Internet Explorer 9 sau mai vechi si Opera 10.1 sau mai vechi sau cu JavaScriptu' dezactivat... desi efectele in sine ar merge fara JavaScript, mi-a fost lene sa stau sa scriu manual prefixu' pentru fiecare browser):

Si inca un set:

Pareri? Care ar merge mai bine? Alte idei de efecte? Cum sa arate, nu cer codul CSS de-a gata.

JavaScript

Tema foloseste putin JavaScript. Si da, este JavaScript chior, n-am folosit jQuery. Si ca sa raspund putin mai clar unei intrebari primite atat in comentariile postarii precedente cat si pe messenger (de genu' "da' ce-ai cu jQuery?")... nu am nimic cu jQuery, este foarte comod de folosit si evident, consider ca este cea mai buna solutie atunci cand exista presiunea unui termen limita.

Insa... tocmai faptul ca este o solutie atat de comoda nu-mi convine. E ca si cum as desena interfata in IDE si mi-ar genera el codul Java, C++, Visual Basic,... whatever. Ceea ce este grozav atunci cand esti la inceput si doar vrei sa faci ceva sa functioneze si te gandesti ca dupa aia incerci sa intelegi cum functioneaza totul de fapt. Insa o solutie care functioneaza nu este neaparat cea mai buna solutie. Si doar cu solutii care pur si simplu functioneaza nu vei fi niciodata mai mult decat un "programeci" mediocru... ceea ce eu nu-mi doresc sa raman. Sincer, nivelul meu la capitolul JavaScript este pe undeva intre semi-decent si decent. Si mi-as dori sa fac tot posibilul sa-l trag in sus.

Formularul de comentarii nu merge fara JavaScript - imi pare rau, dar asa e pe blogspot, n-am ce sa fac, nu e nici macar script bagat de mine, este introdus de blogger. Daca JavaScriptu' este dezactivat, in locul formularului de comentarii va aparea un mesaj care explica asta.

Formularul de abonare prin e-mail nu functioneaza nici el fara JavaScript. Daca JavaScriptu' este dezactivat, nu va fi vizibil - va fi ca si cum nici n-ar exista.

In afara de astea doua, nu cred ca mai exista vreun minus la capitolul functionalitate de baza daca e dezactivat JavaScriptu'.

Exista o mica buba cu data postarii din post-info (zona neagra de deasupra fiecarei postari, aia unde scrie "cand/ despre/ pareri") pe paginile care contin mai mult de o postare (cele de index si cu arhive): daca sunt mai multe postari din aceeasi zi, data va fi afisata doar pentru ultima dintre ele, pentru celelalte va fi afisata doar ora. Am corectat chestia asta din JavaScript, asa ca acum arata perfect, insa, daca JavaScriptu' e dezactivat... in astfel de situatii va aparea ceva de genu' "cand: 00:49:00" in loc de "cand: vineri, 6 august 2010, 00:49:00". Pentru curiosi, se poate vedea aici cum am procedat. In sectiunea HTML se poate vedea ceva in genu' a ce se genereaza in paginile de index si arhive, iar in sectiunea JavaScript... evident, scriptu' care pune data acolo unde este cazul. Daca are cineva sugestii despre cum l-as putea imbunatati... eu ascult! Sau, mai corect spus, citesc...

M-am mai folosit de JavaScript pentru o modificare a formatului orei din headerul comentariilor - n-am gasit in optiunile Blogger un format care sa-mi convina, cel mai apropiat de ce imi doream eu era cu GMT+2 in coada, l-am luat pe ala si i-am taiat coada cu ajutorul a doua linii de JavaScript.

Mai folosesc JavaScript pentru butonul +1. Si cam asta e - formularul de abonare prin e-mail, data postarii, ora comentariului si butonul +1 sunt singurele chestii pentru care am folosit eu JavaScript in tema (ca Blogger mai baga si altele... e o alta poveste). Probabil voi mai folosi putin JavaScript si pentru lightboxu' pe care il am in plan (insa scriptu' ala nu va fi inclus pentru mobil, asa ca...).

Imagini

Nu foloseste aproape deloc. Din mai multe motive. Pentru ca n-am simt estetic. Pentru ca nu imi place sa folosesc imagini cu chestii pe care le pot face lejer din CSS. Pentru ca n-am. Imagini geniale care sa faca tema diferita, unica. Si nu vreau sa le iau de pe net. Pentru ca luandu-le de pe net se duce dracului unicitatea.

Pentru mobil nu vor exista imagini de background si toate imaginile intra in trei categorii:

logo (RSS, twitter, YouTube,... cred ca s-a prins ideea)
poza din corpul postarii (cred ca-i clar ce-i cu categoria asta)
avatar (ihi! si o sa explic cum am procedat - este doar CSS si XSLT, zero JavaScript)

Inca ceva...

Pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana aici, inca un "sneak preview": bara cu butoanele de abonare la blog. In dreapta, o poza comparativa: cum arata diferite stari in diferite browsere. In continuare, ceva explicatii pentru poza.

Butoanele cu optiuni de abonare sunt in mod normal doua (RSS & e-mail), insa, dupa cum am spus mai sus, mai ramane doar una in cazul in care este dezactivat JavaScriptu'. Sunt delimitate cu

border: solid 1px #fff;

in cazul IE8/7, si cu

box-shadow: inset 0 0 3px 2px #a9a9a9;

in cazul Chrome, Safari, Firefox 3.5+, Opera 10.5+, IE9+, Opera Mobile 11.0+, Safari Mobile, Android Browser si... nu sunt delimitate in nici un fel pentru versiunile mai vechi ale celor insirate mai inainte si Opera Mini - imi pare rau, dar totusi link-urile ar trebui sa fie perfect vizibile si sa functioneze. Ar trebui, n-am testat, daca ceva e in neregula, imi pare rau, n-o sa-mi bat capul.

Tot ce mai apare pe butoanele respective in afara de textul chior e pus acolo cu :before si :after, asa ca nu se vede in IE7. Imaginea de pe butonul RSS chiar este imagine (de fapt doua, una pentru "normal state" si una pentru hover), insa plicul de pe butonul e-mail este un caracter Wingdings. Si evident, si sagetuta care apare la hover pe acelasi buton este tot un caracter Unicode. Ceea ce, din pacate, inseamna ca plicul ala nu arata la fel in toate browserele. Pe Safari si IE9/8 (nu am testat deloc pe IE10) arata cam imbacsit si deplasat putin in sus si spre dreapta. Pe Firefox arata foarte curat, insa putin cam mare, parca e gata sa inghita textul de dupa el (n-am testat pentru versiuni mai vechi de 3.6). Si mai inseamna ca este foarte posibil sa fie probleme in Windows XP. Dar daca nu cere nimeni sa fac eu ceva ca sa poata vedea plicul in Windows XP... ramane cu status de "won't fix".

Evident, colturile rotunjite nu se vad decat pe Chrome, Safari, Firefox, IE9+, Opera 10.5+, Opera Mobile 11.0+ - upgrade your fuckin' browser if you want the eye candy!

Panoul cu formularul pentru abonare prin e-mail se deschide la click pe butonul... e-mail, bineinteles. Chestia asta este facuta doar din CSS (#subscribe-email a:active + div pentru IE, #subscribe-email a:focus + div pentru restu'). Functioneaza in toate browserele in care am testat, inclusiv in IE7, in cazul caruia trebuie totusi miscat cursoru' sobolanului in afara butonului dupa click ca sa apara panoul cu formularul. Care apare frumos, lin (ahem, transition) pe Chrome, Safari, Firefox 4+, IE10 (da, zic si eu, teoretic, ca asa se lauda, ca poate), Opera 10.5+ si orice altceva in afara de Opera Mini (in care iar nu am testat).

Inputu' din formular foloseste atributu' placeholder, care este vizibil doar pe Chrome, Safari, Opera, Firefox 4+, IE10, Safari Mobile (nu sunt sigura de la ce versiune incoace, stiu doar ca pe 5.0, adica cea curenta, merge), Opera Mobile. Inca o chestie care nu-i bifata pentru Opera Mini. Pentru IE8/7 am folosit comentarii conditionale si un strop de JavaScript ca sa adaug acelasi text in input

<input class='follow-by-email-address' name='email' type='text'
       value='... adresa ta de e-mail aici'
       onfocus="if(this.value == '... adresa ta de e-mail aici') this.value = '';"
       onblur="if(this.value == '') this.value='... adresa ta de e-mail aici';"/>'

Initial adaugasem si o linie suplimentara cu <noscript> si comentarii conditionale, dar apoi m-am prins ca hei, daca JavaScriptu' este dezactivat, oricum ascund butonul e-mail si deci si panoul cu formularul.

Am mai zis mai sus ceva de colturi rotunjite, dar sunt unele elemente pentru care exista in continuare probleme, iar input este unul dintre ele. Asa ca inputu' pentru adresa de e-mail are capetele rotunde doar pe Chrome, Safari, IE9+, Firefox 4+.

departamentu' de creatie

2012-01-04T10:30:00.000+02:00

Am spus ca vreau sa schimb tema de blog. Pentru ca asta a fost facuta la repezeala in doua ore in 2010 si am ajuns sa n-o mai suport. Chiar daca imi place in continuare craniul.

I'm a coder who dabbles in design, not an artist! Am mai spus chestia asta. Nu am simt artistic, asa ca o sa incerc sa tin totul cat mai simplu.

Voi porni de la versiunea pentru mobil. Pe care intentionez sa o tin "spartana". ~~Cel mai "interesant" element o sa fie un link catre meniul blogului - lipit de partea de jos a display-ului, semitransparent, opac atunci cand ajunge cursorul sobolanului pe el~~ - pe dracu'! L-am scos, ca se pare ca nu face ce trebuie. Si, pentru ca nu am chef sa ma chinui, versiunea asta va fi versiunea de desktop in cazul browserelor: Internet Explorer 8 sau mai vechi, Opera 9 sau mai vechi, Firefox 3 sau mai vechi. Mi-e suficient ca va trebui sa recurg la cateva artificii in special pentru Opera 9.5-9.6/ 10.0-10.1 (transform) si apoi si pentru Internet Explorer 9 (IE filter for gradients), Opera 10.5-10.6/ 11.0 (linear-gradient) si Firefox 3.5-3.6). Asa ca asta este un fel de "upgrade your fucking browser if you want the eye candy!".

Va ramane in tonuri de gri. Pentru ca nu ma pricep la culori, nu ma pricep cum sa le combin.

Voi tine Jav(r)aScriptu' la minim. Inca ma gandesc daca o sa fie JavaScript chior sau ma voi folosi de jQuery. Toate chestiile esentiale (postari, comentarii, pagini statice, cautare) vor fi vizibile fara JavaScript si voi ascunde toate chestiile care oricum nu functioneaza fara (comment forms, pingbox, personalized error pages, automation tools). Cei cu JavaScriptu' dezactivat nici nu vor sti ce pierd!

In poza e o schita facuta acum cateva minute. Da, de mana. Pentru ca sunt un dezastru cand vine vorba de Photoshop. Pot sa decupez personaje, sa clonez bucatele din ele (si sa fac un Scooby-Doo cu trei capete), sa combin imagini, bucatele din diferite poze... dar n-as fi in veci in stare sa fac designul unui site in felul asta.

Sugestii? Idei? De exemplu chestii vazute si placute pe un site sau altul. Critici?

revelionu' de reptila

2012-01-03T00:09:00.001+02:00

Ceva din metrou in poza din dreapta.

Un individ care se tara pe jos in fund si cersea. Singurul text retinut a fost ceva cu "ca e Anu' Nou..." - nu m-am mai putut abtine sa nu incep sa latru la el sa se care, ca n-are voie sa cerseasca acolo si ca o sa chem paza. N-a parut impresionat si m-a injurat. In momentul ala asa m-am gandit sa profit de faptul ca el e pe jos, eu sunt in picioare si am botine cu talpi solide. Da, m-am gandit sa incep sa-i car picioare. M-am abtinut. Le-ar fi meritat. L-am vazut mai tarziu trecand inapoi cu un pahar de la Springtime (cred) in maini. In caz ca nu s-a inteles, de data asta "ologu'" mergea! Nu, nu era tigan!

Uratori. Care s-au autoinvitat inauntru. Cica urau in limba romana. Doar ca se pare ca nu intelegeau cuvintele "Valea!" si "Mars!". Mi-am lungit gatu' dupa nenea de la paza pe care il vazusem trecand pe acolo cu nu mult timp inainte, dar parca se evaporase. Asa ca le-am inchis usa in bot (in timp ce ei behaiau in continuare si trageau de usa ca sa ramana deschisa).

Am inceput noul an cu parul mai scurt, mai umflat si o idee mai ondulat. Si, daca ar fi sa ma iau dupa altii, si mai roscat. Nu, nu l-am vopsit.

Plictiseala de moarte, asa ca am dat o tura prin centru. Frig, fum, instalatii de sarbatori cu becuri arse. Si, bineinteles, multi cretini. Si in creierul meu idei. Aluia care a parcat pe doua locuri i-as fi mutat masina. Aluia care isi lasase muzica pornita (si data tare) si portierele deschise i-as fi aruncat inauntru o chestie care sa puta rau. Sa nu-i mai iasa mirosu' din masina.

Cred ca am fost singura romanca foarte ne-vegetariana care n-a servit carne in noaptea aia. De fapt, am sarit toate felurile in afara de alcooale (ceva mai mult Cointreau si mult mai putina sampanie, mai mult de forma) si de deserturi (crema de zahar ars si struguri).

Credeam ca de data asta o sa pot sa-mi linistesc si eu piticu' cu deschisu' sampaniei ca la sfarsitu' curselor de F1. Doar ca dobitocu' de dop n-a vrut sa zboare ca un proiectil, chit ca sticla aia a fost bine agitata. A fost spuma, a curs multa sampanie aiurea, am murat o fata de masa, am udat pe jos... Insa dopu' a ramas acolo, n-a zburat la mama dracului...

Mi s-a spus ca la miezul noptii se mananca struguri, asa ca am zis sa adaptez traditia la propriile fantezii. Asa ca m-am chinuit sa bag un ciorchine pe paharu' de sampanie (din ala inalt si subtire)... sau, mai bine zis, l-am chinuit pe el cu incercarile mele. Totusi, sunt incapatanata rau, asa ca pana la urma a mers sa "botez" strugurii in sampanie. Insa, dupa ce am scos ciorchinele din pahar, l-am ridicat deasupra capului si am tras cu dintii de bobita de jos... bietu' ciorchine chinuit n-a mai rezistat. Si s-a facut bucati. Bucati care au cazut in jurul meu.

Artificiile n-au fost cine stie ce. Insa mi-au placut cum se vedeau baloanele cu lumini carora li s-a dat drumu' sa se inalte la cateva minute dupa miezul noptii.

S-a oprit curentu'. De patru ori. Da, in noaptea aia! Asa ca m-am dus intr-o alta camera si m-am apucat sa completez niste hartii la lumina lanternei telefonului. Din pacate, asta n-a luat prea mult. Asa ca am revenit la plictisit de moarte. Si, dupa ce a revenit curentu', mi-am scos primu' DVD La Piovra, mi-am bagat laptopu' in priza si m-am bagat pe mine la vizionare.

Cel putin un magazin real inchis, desi in pliantu' din cutiuta postala si pe net scria ca va fi deschis si pe 1. Ramas doar cu pofta de somon proaspat si fara flori pentru priveghi (aaa, da, pentru unii, dupa revelionul asta a urmat o inmormantare).

Era sa fiu stransa de gat pentru o chestie pe care am zis-o. Cineva a povestit cum ca deja i-a venit popa sa-i boteze casa pe 2012 si nu m-am putut abtine sa nu presupun ca saracului popa ii venisera ceva mai multi musafiri decat planificase (sau se imbatasera mai porceste decat cu un an in urma) si avea nevoie urgenta de bani ca sa ia mai multa bautura. Da, mi-s antipatici popii - linsati-ma!

Am invatat cum se traduce in romana cuvantu' "gadget" - "maimuta"!

Nu m-am putut abtine: "Sincer, nu mi se pare ca sunt dragalasi, arata sinistru! Stii cand sunt orataniile astea roz? Mhm! Jumulite!"

Mi-am facut praf fata (nasu' si barbia). In bucatarie, nu pe drumurile foarte in panta si usor inghetate sau pe treptele pline de ghetus.

Ii invidiez de mor pe cei care si-au facut revelionul singuri in fata calculatorului. Eu m-am plictisit de moarte, am fost super-speriata, super-nehotarata, m-am simtit super-hartuita. Nu ma simt niciodata asa cand sunt doar cu un animal de plus si cu un desen animat.

something that's not meant to be a new year anything

2011-12-31T02:42:00.004+02:00

Deloc planificat, n-am mai scris nimic pe blog. Avand in vedere cate s-au intamplat in ultima saptamana si putin, probabil as putea sa vin cu o lista lunga de motive, insa rezultatul este acelasi: n-am mai scris, desi erau cateva chestii despre care voiam sa scriu.

2011 a fost cel mai prost an de cand am intrerupt FILS ca sa merg la Mate-Info... adica de dinainte sa existe contu' de Blogger.

Eu nu-mi fac niciodata planuri. De fapt imi fac mereu, dar nu spun nimanui despre ele. Pentru ca mi-e frica. Pentru ca exista mereu posibilitatea ca ceva sa meaga prost. Si toate planurile mele sa nu mai fie decat o gluma proasta. Si eu la fel.

Doar ca acum sunt o gluma proasta cu sau fara planuri, asa ca...

Starting light, blog plans. [Ahem, e trecut de 1:31 noaptea si se aud doar bubuituri... e dereglat cumva calendarul meu si asta e noaptea de Revelion, am trecut deja in 2012?] Revenind, vreau sa fac o tema noua pentru blog, sa scap de chestia asta facuta in nici doua ore in 2010. Mi-am promis ca o sa scriu despre ultimul album Insomnium (pana atunci, clipul asta e de la ultimul concert cu Ville Vanni... asta pentru cine intra pe blog, pentru ca eu o sa frec intreg albumul de revelion, se lipeste de mine din ce in ce mai tare), despre ultimul film animat Scooby-Doo, despre o alta serie animata (una pe care o stiu de cand eram mica, dar de care uitasem complet pana in utimii ani - Kissyfur), despre niste chestiuni tehnice, despre cateva chestii care tot apar in cautari (ah, da, sa ma si laud putin: cautati pe google Amon Amarth - apar pe prima pagina atat pe .ro cat si pe .com; si, doar pe .ro in cazul asta, apar si pe primele pagini ale cautarilor dupa Insomnium, Amorphis si HammerFall), despre alte muzici.

Planuri legate de reducerea cheltuielilor. Am mai facut asta pe perioade scurte de timp maxim o luna si trei sferturi. Imi platesc intretinerea, netu', curentu', mobilu', transportu' in limita a zece lei pe luna, ca stim cu totii ca n-am nici pe dracu' daca merg pe jos si, in afara de asta, nu mai cheltui nimic in afara bonurilor de masa si a inca maxim 20 lei pe luna. Si sper ca nu-mi mai crapa nimic prin casa.

Da, bineinteles ca am spus planuri, nu vise... despre alea oricum nu scriu niciodata pe blog. Si nu vorbesc niciodata cu nimeni. I know... "and if your dreams are hid too deep, they're just a waste of time".

Comentariile sunt oprite, nu simt nevoia sa mi se ureze nimic.

ceva dragut, de craciun

2011-12-25T19:20:00.001+02:00

[Pentru ca am citit doar articole despre miracole de Craciun, despre cat de frumos este/ era Craciunul, despre cum oamenii se simt din nou copii si despre alte chestii gretoase de gen. Nimic autentic, de genu' mama a facut o crema de zahar ars grozava, din pacate si-a lasat si jumatate din peruca in ea, colindatorii au speriat maidanezu' pe care baba nebuna de la sase il lasa sa intre in bloc si, de frica, animalu' s-a pisat pe usa noastra. Doar sentimentalisme care ma fac sa vomit. Asa ca o sa bag eu o poveste sincera de Craciun.]

Nu era inca foarte treaza. A adunat rufele de pe franghie si s-a dus si le-a trantit pe toate gramada pe birou. S-a invartit putin prin camera incercand sa-si aduca aminte ce isi propusese sa faca in urma cu nici doua minute. I-au picat ochii pe telefonul care se agita in tacere pe patura.

Asta in timp ce a realizat ca vezica o indeamna sa fuga la baie. Nu-i nimic, oricine ar fi, scapa ea repede de el. A luat telefonul, a apasat pe Answer si a pornit spre baie.

Cum? Descrierea? Pai... aaa... Nu intelegea cum dracu'... parca i se golise creierul de toate informatiile pe care altfel nu le-ar fi uitat niciodata.
"Ai nevoie sa-ti spun acum?"
A privit cu regret colacul de la wc, a oftat in gand si...

"O secunda, iti spun imediat..."
Si a luat-o la fuga pe hol. A ajuns in camera, s-a bagat sub birou si a inceput sa demoleze teancul de mape depuse deasupra biliorafturilor. Mapa alba cu dungi bej si bleumarin... unde dracu'? A trecut prin toate si tot n-a gasit-o. Le-a luat iar la rand, trebuia sa fie acolo, era sigura ca n-o pusese in alta parte. Ah, da... era acolo, nu fusese suficient de atenta prima data...

A luat mapa si a fugit cu ea inapoi spre baie. Teoretic trebuia sa-i fie usor sa gaseasca ceea ce cauta, stia ca numerotase paginile, stia ca trebuie sa caute pagina 12... Practic... niciodata nu se mai lipisera foile unele de celalalte asa cum se lipeau in momentul acela. A reusit totusi sa dea de pagina 12, sa citeasca toata poezia cu descrierea.

Nu-si mai dorea nimic, doar sa fie lasata in pace, sa poata inchide telefonul... In sfarsit!

Uneori, nu exista cadou de Craciun mai minunat decat un End Call!

PS - Ii urasc pe toti cei care au mentionat cuvantu' sarmale. Pentru ca n-am mai vazut de vreo 15 ani sarmale care sa-mi placa mie, asa cum le facea mamaia cand eram mica. Cu frunza de vita de vie, fara rosii, fara bulion, fara smantana, nesarate. Doar carne tocata si orez in frunza. Uneori (de exemplu acum, cand tot ce am in casa sunt niste kilograme bune de ciocolata si fructe si lapte si suc de mere si sirop de mure si zmeura) mi-e pofta. Dar n-as indrazni niciodata sa spun asta. M-as simti groaznic de vinovata s-o pun sa-mi faca ceva. Mai ales ca in septembrie s-a suparat ca mi-a facut snitele si n-am vrut sa le mananc... Adevarul e ca sunt atat de aeriana si neatenta incat nici nu m-am prins ca facuse snitele...

si a trecut si craciunu' asta...

2011-12-23T22:33:00.005+02:00

Nu, nu mi s-a dereglat calendarul, stiu ca suntem in 23, dar pentru mine a trecut deja mare parte din ceea ce ma ingrozeste la Craciun.

A trecut partea cu alti oameni "in the picture". Pentru ca eu n-o sa mai ies din casa o vreme. Si chiar daca o fac, n-o sa fie nimeni cunoscut si nimic amenintator in jur. Ma rog... nu e un aspect pe care pot sa-l controlez mereu. Sincer, pe mine scrie "vanitate". Ba chiar ar fi trebuit sa scriu cuvantul ala cu majuscule. Pentru ca da, am rasuflat usurata ca aratam bine atunci cand cineva m-a recunoscut...

A trecut durerea de burta de Craciun. Luni seara intrau pe gura trei bucatele de ficatei de pui (si da, erau bine facuti, ca toata lumea m-a intrebat daca nu cumva i-am mancat cam cruzi). In dimineata urmatoare ieseau... pe aceeasi usa pe care intrasera si, bonus! si pe ferestrele numite nari. Dracu' sa ma ia, nici sa-mi tin capu' cum trebuie nu-s in stare! Si nu stiu cum, dar parca intre timp crescusera enorm in volum. Ori asta, ori am dat afara si tot ce urmeaza sa mananc pana la sfarsitu' anului.

Partea proasta a fost ca starea asta n-a vrut sa ma lase in pace si m-a tinut pana dupa pranz. Partea si mai proasta a fost ca marti era 20. Adica Ignat Day! Ziua in care, incepand cu ora 16, se puteau lua abonamente si bilete la OST Fest cu 30% reducere. Doar de pe biletoo.ro sau de la Biletoo Unirii. Avand in vedere ca eu sunt complet retardata cand vine vorba de plati electronice, evident ca trebuia sa ma deplasez pana la Unirii. Ahem, sa zic da-o dracului nu era o optiune - la OST Fest vin Motorhead!

M-am hotarat sa imi iau abonament pentru ca... 367 lei pentru trei zile de festival suna a o afacere buna. Motorhead imi plac de mor, Dimmu Borgir mi-au placut live, plus ca tocmai aflasem ca mai vin si Motley Crue. Dupa care nu ma omor, ei si Warrant au prins cel mai putin la mine dintre trupele de gen. Poate ca unii se vor ingrozi sa ~~auda~~ citeasca asta, insa ultimul lor album (ala din 2008) imi place mai mult decat ce au scos in zilele de glorie ale glam-ului. Asa ca nu o sa refuz ocazia de a-i vedea, mai ales ca e posibil sa se termine cu ei in curand. Ma rog, Mick Mars (ahem, nu lasati copiii mici sa se uite, ca o sa se sperie!) pare ca s-a terminat deja, dar asta e o cu totul alta poveste. Ma gandesc ca e posibil sa iasa ceva bun si din asta - niste romani fericiti ca au plecat acasa cu o bucatica din chitaristul Motley Crue... niste dinti, o ureche, o mana...

Revenind la ziua de marti... m-am deplasat pana la Unirii. Unde am stat la coada ca sa scot banii intr-o pozitie care probabil a facut lumea sa creada ca simt nevoia sa-mi adulmec varful botinelor. Pentru ca ameteam si incepeam sa vad pete gri (da, pete gri, nu stele verzi!) daca stateam la verticala. Cam la fel am stat si la coada la Biletoo, cu singura diferenta ca acolo era mai putina lume in fata mea si si aia care erau in fata stiau clar ce vor si ce fac. Si in timp ce asteptam acolo n-am putut sa nu remarc ca la magazinul de alcooale de langa aveau Calvados.

Dar mi-am luat abonamentul si ziua a devenit brusc o zi buna chiar daca de-abia ma puteam tine pe picioare. Si apoi am ajuns acasa, am deschis laptopul, am inceput sa ma uit prin reader. Si am inceput sa am iar dureri de burta. De data asta de ras. Ce nu face omu' cu un Azorel ramas fara oase din cauza ca rata la plasma trebuie si ea platita! Hmm, sper sa n-auda Mick Mars de asta - poate il face sa se razgandeasca in privinta lui "be there"...

Miercuri am purtat rochie pentru prima data de la nunta din septembrie. Si m-am gandit sa trec pe la poli. Asa pur si simplu, sa urez sarbatori fericite unor fosti profesori... dar pana la urma n-am mai facut-o.

Joi am ajuns iar prin centru. Si am pozat ceva ce voiam sa pozez de multa vreme: covrigaria a carei limba oficiala e romgleza! Pentru cunoscatori, covrigaria asta este pe strada dintre Universitate si Unirii, la intersectia cu Lipscani. Si bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu pozez si niste prieteni inaripati.

Tot cu ocazia vizitei prin centru am aflat ca la magazinul Ferrari e Red December. Dragut, foarte dragut chiar, dar de data asta am zis pas.

Mi-am luat in schimb o ciocolata calda cu 70% cacao si aroma de zmeura, o bomboana cu o umplutura foarte fina de caramel si o cutiuta metalica umpluta cu niste biscuiti cu arome de Craciun (mar, scortisoara, migdale, ghimbir).

Mi-au tot venit colindatori pe la usa. Logic ca n-am deschis. De ce as asculta de "deschide usa, crestine" cand eu m-am declarat atee la recensamant? Ultimelor doua ture le-am deschis in schimb... pagina de contact de pe blog. Aham, aia pe care latra potaia.

Am ramas fara ibricu' alb. Pentru ca era aproape de geam si caprarii care nu vor sa crape ma streseaza din ziua de 16. Imi pare rau ca n-au fost atat de socati pe cat am fost eu de faptu' ca persoana care mi-a dat ideea a fost socata de faptul ca eu chiar am pus-o in practica. Trebuia sa invete pana acum ce se intampla daca ma scarpina intre cornite... Si eu va trebui sa scot din dulap ibricul rosu daca mai vreau sa-mi incalzesc lapte...

Am aflat ca pot sparge nuci in pumn. Ma rog, nu chiar pe toate. Cinci din ele n-au vrut sa cedeze. Si mi-era lene sa scot lada cu scule, s-o deschid, asa ca am avut ocazia sa folosesc iar tubul de fixativ... dupa mai bine de doi ani. E drept ca in cu totul alt scop decat cel pentru care a fost creat, dar sunt sigura ca s-a bucurat sa se simta din nou util. Iar eu ma bucur ca nu ma pasioneaza florile. Pentru ca prima mea alegere pe post de spargator de nuci ar fi fost un ghiveci. Cred ca ar fi sarit asa frumos pamantul din el prin toata bucataria...

De astazi incep sa creasca zilele si sa descreasca noptile. Asa ma bucur...

M-a sunat mama ceva mai devreme. Sa ma intrebe daca e adevarat ca in Carrefour au panettone cu 50% reducere. Raspunsul meu?
"Dracu' stie, cui ii pasa?" Serios ca incerc sa nu injur cand vorbesc cu ei, dar se pare ca nu prea-mi iese...
"Pai sa-ti iei, ca iesi mai ieftin..."
"Mama, iesi mai ieftin daca nu iei panettone decat daca iei cu 50%..."
"Nu inteleg..."
"Fii antena: iesi mai ieftin daca nu iei deloc panettone decat daca iei panettone la 50% din pret! Geniala strategie, nu?"
"Da' trebuie sa ai si tu ceva in casa..."
"Pai am! Am pereti, am usi..."
"Nu asa, Ana, trebuie..."
"Bla, bla, bla... Tom and Jerry Kids, come on and be where all the action is..."
"Ana, promite-mi ca iesi maine de dimineata la cumparaturi..."
"Nu! Maine dimineata vreau sa dorm!"
Da, ne intelegem de minune...

Insa mama se inseala in privinta mea. Pot fi gospodina perfecta. Pot sa va invat cum sa faceti paine si gem. Ma rog, cum sa va pacaliti musafirii ca ii serviti cu paine si gem proaspat facute de voi. Aveti nevoie de gem, paine cu aspect asemanator cu aia facuta in casa, un vas termorezistent, un cuptor cu microunde (dar de asta nu e neaparat nevoie), de un ibric (sau doua), o sita, ceva pe care se poate incalzi un ibric cu apa si de un prosop curat. Gemul se pune in vasul termorezistent care se incalzeste la microunde sau intr-un ibric cu apa. Pentru painea calda se fierbe un ibric cu apa. Dupa ce incepe sa fiarba se pune sita deasupra lui, felii de paine peste sita si prosopul peste feliile de paine. Dupa cateva minute se pot combina cele doua si va puteti servi musafirii cu paine cu gem. Facute de voi! Si apoi mergeti sa le cereti scuze porumbeilor ca ati dat musafirilor painea care trebuia sa ajunga de fapt la ei...

In orice caz, ideea postarii asteia era ca pentru mine a trecut deja Craciunul...

mami si Alice Cooper

2011-12-20T01:00:00.001+02:00

Pregatiti-va sa fiti socati. Dar nu de... oops, era sa scriu asa cum ii mai spun eu uneori - "bunicu' Alice"... ma rog, cred ca s-a inteles ideea, mama e cea care socheaza acum. Si nu doar acum. Tin minte cum, in urma cu vreo cativa ani, cred ca era cu ocazia unei vizite de Craciun la Brasov, a intrat in camera mea in timp ce ma uitam la unu' din DVD-urile live (hmmm, cred ca era vorba de Live at Montreux). Si am avut surpriza s-o aud:
"Ce muzica faina... vin si eu sa ma uit cu tine!"

Am facut o mutra... Vedeam cum istoria se repeta - exact asa se intamplase si in liceu la cursele de Formula 1! Eu eram aia pasionata de F1 inca din generala. Si apoi, de pe la jumatatea liceului, mama incepuse sa imi invadeze... canapeaua. Si sa reactioneze zgomotos la actiunea cursei. Si sa ma faca sa ma gandesc... "I thought this was my passion, so what are you doing here?"; din pacate, fara sa reactionez vreodata.

Nu! N-aveam de gand sa-i permit sa-mi faca asta din nou. Mai ales ca in cazul asta era chiar mai inexplicabila atractia. Mama era destul de interesata de fotbal si uneori chiar si de box (da, a fost exact invers la noi in familie, tati era cel care nu putea sa inteleaga chestiile de gen) si inainte sa o prinda F1. Dar nu a fost niciodata cu rocku' si nici macar cu muzica in general. Mbine, e adevarat ca stiu ca ii plac o mana de piese de la Queen si Elton John si Guns N' Roses, dar acolo se opreste totul. Asa ca am decis ca n-are ce cauta in fata monitorului pe care se desfasura un concert Alice Cooper!

Prima idee? Logic, nu putea fi decat sa-i spun:
"Mami, o sa fie decapitat!"
"Hai mai, la asa ceva nu vreau sa ma uit..."
Noroc chior! Pentru ca prima mea idee era si singura.

Si de-aia mama nu e azi fana Alice Cooper...

Da. Azi. Ora 22:50. Ma suna mama. Eu ma sperii. Pentru ca... ma sperii mereu cand ma suna la ore din astea - imi imaginez ca a luat foc ceva sau s-a intamplat vreo alta chestie de gen, ca doar ea se culca de obicei devreme si apoi se trezeste in miez de noapte si bantuie prin casa. Mda, acum stiti pe cine am mostenit cu bantuitu' pe intuneric. Doar ca eu nu mi-am rafinat tehnica bantuitului la fel de bine ca ea si ma aleg cu cucuie si vanatai atunci cand incerc sa trec prin scaune, pereti si usi...

Revenind. La telefonul mamei, bineinteles. O intreb cu sufletul la gura ce s-a intamplat. Raspunsul ei? O intrebare!
"Tu ai fost la un concert Iris?"
Eu, convinsa ca isi imagineaza cai verzi pe pereti, nu foarte fara motiv, avand in vedere ca am fost la destule concerte si ei n-au aflat decat inainte sa plec de-acasa (ahem, cele din noiembrie) sau dupa ce eram deja acolo (Aerosmith, Children of Bodom) sau dupa concert (Alice Cooper), ca sa nu le mai mentionez pe cele de care n-au aflat niciodata (Sonisphere, Iron Maiden) si avand in vedere ca parca Iris aveau ceva concerte in decembrie...
"Nu!?!?"
"Dar cred ca te-am vazut la televizor - erai in primul rand?"

Hai sa lamurim o chestie: atat in cazul meu cat si in cazul ei, cele mai apropiate chestii de ceva cu efect halucinogen sunt covrigii cu mac. Eu cred ca n-aveam cum sa ajung la un concert Iris fara sa stiu si nici ea nu cred ca avea halucinatii. Desi tot ea n-a fost in stare sa observe ditamai fitilul unei lumanari in forma de iepuroi si, pentru ca era maro, a crezut ca-i din ciocolata si i-a bagat urechile si coada (si, bineinteles, tot ce mai era intre) la frigider. Si tot ea a crezut ca un ornament in forma de ingeras pe care i l-am facut cadou de Craciun e un brad (plin de zapada oare? si cu stea in varf? ca era alb... si blond...).

Totusi... am inceput sa ma scarpin in cap. In primul rand stau mereu la concerte, asta e adevarat, dar la fel de adevarat este si ca ai mei stiu asta. Hmmm... deodata ma pocneste ideea!
"In vara? Cand au fost in deschidere la Alice Cooper?" (nefericita alegere, daca ma intrebati pe mine... ganditi-va doar cum suna sa asculti "I looooooove the dead..." dupa "iar cand noi nu vom mai fi...").
"Nu stiu cand... deci ai fost?"
"Da, da' a trecut juma de an de atunci..."
"Cred ca scot un DVD, ceva... purtai un tricou gri?"
"Da..."
"Si aveai ceva la gat?"
"Zgarda mea neagra..."
"Da, exact, aia a ta..."
"Si eram pictata pe fata..."
"Ei uite ca asta n-am mai observat..."

Ceeeee? Ma zguduiam din toate incheieturile de ras... cum dracu' sa nu observe fix asta? Cand asta era cea mai observabila chestie la mine la concertul ala... Is mica de inaltime, de-abia ma vad de dupa gard si totusi a observat tricou' gri. Si a mai observat si zgarda neagra care are 5 milimetri (!!!) pe latime. Dar n-a observat ca eram toata neagra in jurul ochilor mai ceva ca un panda?!?!

Acum ma gandesc sa-i iau de Craciun un glob cum e cel din poza de sus (poza furata cu nerusinare de aici).

miracol de craciun: romanii mananca lebede. si caini.

2011-12-19T00:46:00.001+02:00

Doar din aia cu covrigi in coada, bineinteles. A, si mai mananca si Mos Craciuni. Asa ca acum stiti de ce nu vine Mosu' la romani: ca-i e frica! Pai daca indrazneste sa calce pe aici nu mai raman nici oasele din el, la copii mai ajunge doar ca Mos Zombiciun...

Dar cred ca trebuia sa incep cu altceva. La mijlocul saptamanii trecute am primit in cutia postala un pliant care ma anunta ca se intampla o minune de Craciun. Ce minune? Pai se poate vedea in poza din dreapta. La Billa au struguri! De Craciun.

In seara asta s-a mai intamplat o minune. De vreo trei zile ma cam calca pe bataturi diversi indivizi cu ~~crapa~~ capra, copchii cu colinde, ba mi-a mai venit si popa duminica seara. In timp ce-mi cautam hartie ca sa scriu prima mea postare cu stiloul pe blog. Si nu doar ca a sunat insistent, da' mi-a mai si ciocanit in usa si am auzit cum mi-a bagat o hartiuta acolo, de-mi venea sa-mi arunc ceva haine de pe mine, sa ma duc sa-i deschid asa si sa-l iau la rost ca m-a deranjat. Cata nesimtire, sa tot sune si sa bata in usa in timp ce eu imi caut hartie! Bineinteles, hartiuta pe care mi-a indesat-o la usa nu era chiar hartiuta, ci o invitatie la donatie. Insa in seara asta...

... am auzit un individ cantand la acordeon in strada. Intai Jingle Bells. Complet! Cred ca n-am mai auzit pe nimeni sa-l cante pan' la capat de ceva vreme... Apoi We Wish You a Merry Christmas. Da, tot la acordeon. Si sa ma ia dracu', da' suna bine!

Si ajung la romanii care mananca lebede (am si bolduit, se-aude, nenea Google?). Nu ridicati din sprancene, stiti ca este adevarat! Campania batonului de pseudo-ciocolata nu este altceva decat definitia ipocriziei. Si eu am mancat lebede. Si caini. Ca aveau cozile incovrigate si m-am gandit ca macar in cozile lor lor n-oi gasi pietre asa cum am gasit in covrigii de la Lazopan. Ah, nu stiati? Lazopan vand covrigi cu pietre! Revenind, am comis si un act de canibalism: am mancat Mos Craciuni! Ce, nu ma credeti? Ia uitati-va la poza asta. I-am devorat fara pic de mila!

leapsa - scris de mana

2011-12-18T20:06:00.003+02:00

[Stiu ca mai sunt datoare cu o leapsa si o s-o onorez in saptamana care vine.]

S-a pornit saptamana asta o leapsa pe care eu am gasit-o foarte draguta si chiar am intentionat din prima sa o preiau. Dar cum sunt lenesa la scris... mi-a luat cateva zile pana sa ma apuc. Intre timp am vazut ca a mai fost preluata si de altii (aruncati un ochi la posesoru' de smotocibile*, pe blogul lui Ales Mielus si la Camil)

Insa in cele din urma... m-am pus si eu pe scris. Si cum eu sunt genul "at first I couldn't start, but then I couldn't stop"... am ajuns sa umplu aproape doua pagini. Asa ca aveti ocazia sa ma vedeti scriind cu diacritice. Din pacate, nu prea mai am multe ocazii sa scriu de mana. De cele mai multe ori, tot scrisul meu de mana se rezuma la o semnatura. Mai rar, se intampla sa fie nevoie sa imi trec numele in clar sau sa mai completez niste rubrici intr-un formular. Dar asta se intampla de maxim doua ori pe luna. Asa ca... trista constatare, dar acum scriu urat...

Dar ca sa n-o mai lungesc, aveti in continuare pozele:

Am scris cu stilou cu cerneala si cu diverse alte instrumente de scris. Am scris pe foi colorate pentru ca pe alea le-am gasit inaintea celor de matematica (pe care trebuia sa le fi cautat mai bine, pentru ca macar m-ar fi ajutat sa nu mai scriu asa stramb).

Da, stiu, scrisul seamana cu mutra mea. E la fel de rotund.

Cine vrea leapsa sa se serveasca. Chiar daca nu are blog, poate sa lase un link catre o poza in comentarii. Chiar sunt foarte curioasa sa vad cum scriu altii. BogDan?

* Ahem, pentru cine nu stie ce-s alea smotocibile.

ultima statie inainte de perfectiune

2011-12-13T22:20:00.002+02:00

"E ultima data..."

Ultima data cand te mai atingi de alcool. Ultima data cand pui tigara in gura. Ultima data cand mai amani sa faci ceva ce ar fi trebuit sa fi facut deja. Ultima data cand te indopi inainte sa iti spui mars la cura. Ultima data cand spargi iar toate economiile ca sa cumperi ceva ce nu-ti poti permite. Ultima data cand minti pentru ca ti-e frica de consecinte. Ultima data cand copiezi la un examen. Ultima data cand saruti desi ai vrea sa te rupi. Ultima data...

Ultima data... trebuie sa fie ceva memorabil, ceva mare. Si ajungi sa mergi prea departe. Si apoi iti doresti cu disperare sa ai un buton de "undo" si pentru actiunile tale din viata reala.

Ah, scuze, chiar exista. Dar este atat de... extrem! Poate ca intr-o zi vei ajunge si pana acolo, dar inca ti-e frica, n-ai avea curaj sa creezi tu situatia. Insa... daca pur si simplu se intampla, n-o sa ratezi ocazia, nu?

Iti pica ceva gata facut de altcineva. Ti se face rau si dai afara ce ai bagat in tine. Gasesti bani pe jos. E posibil ca totusi sa fi fost vina altcuiva.

Mi-e dor de furia mea. Nu de a fi furioasa in general. Mi-e dor de furia mea de acum zece ani. Daca m-as fi apucat sa dau pe cineva cu capul de un perete nu m-as fi lasat pana nu l-as fi omorat. Azi l-as lasa muribund.

Nu mai duc lucrurile pana la capat cu aceeasi furie. Incep cu furie. Sau cel putin asa imi place sa cred. Dar ma opresc. Doar ca aproape de fiecare data cam e nevoie sa termin ceea ce am inceput. Doar ca atunci cand ma reapuc n-o mai fac cu aceeasi furie. Si asta e groaznic privind prin prisma consecintelor. Si de fiecare data imi doresc o a doua sansa, un buton de "undo"... sa pot sa termin totul deodata, rapid, cu furie, cu cat mai putine urme...

Cu cat ma intind mai putin in timp, cu atat se intind mai putin in timp si consecintele. Si cu atat dor mai putin. Asa ca nu-mi vine sa cred cat de lenesa imi pot permite sa fiu uneori.

Duminica mi-a fost lene. Voiam doar sa ma intorc acasa in pat cat mai repede. Sa lenevesc, sa dorm... Luni deja ma scufundasem in apatie. Ar fi fost absolut imposibil sa mai fac ceva cu furie. In noaptea de luni spre marti plangeam si inghetam pe hol. Cu capul pe genunchi, dorindu-mi butonul ala de "undo". Incerc sa nu las niciodata caldura pornita cand ar trebui sa dorm. Asa ca in momentele alea e frig. Si da, partial da. Probabil ca n-a contat prea mult, dar mai putin rau e intotdeauna de preferat lui rau...

Cand m-am ridicat sa ma duc sa ma spal pe ochi am vazut ca ramasese ceva alb pe jos - servetelul in care imi parcasem mucii...

Nu sunt sigura ce cred de fapt in legatura cu plasa de siguranta. Cel putin pe mine lipsa ei nu ma face mai putin imprudenta.

alte cateva ganduri despre sarbatori...

2011-12-12T05:24:00.003+02:00

M-am trezit nu cu mult inainte de 4 in dimineata asta. E drept ca si adormisem candva intre 22 si 23... Si m-am trezit cu o durere de cap care mi-a secat cheful de a ma uita la un curs pe YouTube.

E 12 decembrie. Nici 2 saptamani pana cand ziua va incepe sa creasca iar. Nici 2 saptamani pana la Craciun. Nici 3 pana la sfarsitul anului. Inca trei saptamani si se termina cu toate sarbatorile. De-abia astept. Ca in fiecare an... de-abia astept sa scap!

Daca e sa compar cu anul trecut... nu e asa rau. Nu e bine. Mi-e frica si sa zic "mai bine". Dar cu siguranta e mai putin rau. Pentru ca sunt mai antisociala decat anul trecut. Pentru ca nu prea am mai iesit din casa. Pentru ca am lucrat mai mult, am invatat mai multe chestii. Pentru ca limbajele de programare sunt cu atat mai distractive si mai usor de iubit cu cat le stapanesti mai bine. Pentru ca mi-au prins bine concertele din noiembrie. Si kickboxingu' de camera. In ciuda trantei urate pe care am luat-o acum o luna de am fost ca vai de steaua mea la Amon Amarth...

Nu e asa rau pentru ca am uitat sa merg la doua zile de nastere. Am spus ca o sa merg, dar apoi am uitat. Da, chiar sunt atat de ametita. Dar e un lucru bun. Pentru ca anul trecut am fost la ambele si m-am simtit ca dracu'. Macar anul asta zilele respective au fost relaxante. Si pline de CSS si JavaScript.

De la inceputul si pana la sfarsitul saptamanii asteia au disparut strugurii (ca de obicei!). Cel putin de la mine din zona, ca logic ca n-am umblat tot orasul. Dar macar inca mai gasesc zmeura si mure. Groaznic de scumpe, dar in acelasi timp groaznic de bune...

In ciuda a ceea ce ziceam saptamana trecuta... se contureaza posibilitatea ca anul asta sa impodobesc un bebe de brad. Viu! Da, in ghiveci. Sa-mi para rau ca n-am luat globuri? Hmmm, nu cred. Daca spun bebe, logic ca nu ma gandesc la ceva de peste 2m. Deci n-o sa fie mult de impodobit. Iar beteala si globuri oricum am deja cat pentru unul mare.

Asta e o oferta buna. Ii lipseste un "Idiot's Guide" insa. Sunt incapabila sa inteleg cum exact trebuie sa procedez.

Marturisire vinovata: m-am bucurat sa aud "hit me baby one more time..." in Auchan. Pentru ca macar asta a insemnat ca n-a trebuit sa aud iar "so this is Christmas..." - n-as mai fi suportat. Oricum ameteam pentru ca era cald si era atata lume la Vodafone. Si oricum mi-a venit sa ma impusc cand, dupa o ora de asteptat, tipu' mi-a zis ca nu poate sa-mi dea informatia pe care i-o cerusem, ca el nu poate sa vada asta si ca scrie pe factura. M-am simtit ca si Wile E. Coyote in momentele in care scoate semnul cu "I'm stupid!".

In lift a aparut de vreo doua saptamani reclama din poza (poza de sus, de la inceputul postarii). Cine a aprobat aia? Belladonna plateste? Unde se duc banii? Intreb si eu...

Pentru cei care inca mai au televizor: ceva ce merita vazut saptamana asta (serie de documentare despre pisicute... ahem, niste pisicute ceva mai mari). Stiu, is obsedata. Dar nu cred ca poate exista ceva mai frumos de atat. Si planeta asta e plina de frumusete. M-am uitat la un documentar despre pinguni aseara. De multe ori, atunci cand vad documentare despre animale, incep sa-mi doresc sa ma fi nascut intr-o alta specie. Pinguinii sunt niste animale absolut extraordinare, capabile sa supravietuiasca in conditii extreme. Si cica suntem cea mai tare specie - pe dracu'! I'll never be as awesome as a penguin...

Am primit o chestie draguta ieri: Lindt Lindor Irish Cream (editie limitata de Craciun). Da, o sa scriu despre ele saptamana asta. A, si au aparut si inghetate festive de la Rolland in diverse forme de Craciun (triple chocolate champagne bottle, triple chocolate yule log, vanilla & chocolate Christmas tree, vanilla-almond-caramel Christmas stoking). Si inghetate cu mar & scortisoara (una de la Amicii si una marca proprie Lidl).

furtun de dus pocnit. ce se poate face?

2011-12-11T16:40:00.003+02:00

Saptamana asta, intr-o seara, intre ora 23 si miezul noptii, in mijlocul intervalului care de obicei contine cele mai fericite momente ale unei zile - dusul, bineinteles! Deodata apa a incetat sa mai curga din para de dus. Dar am auzit-o tasnind din alta parte. Eu fac dus cu lumina stinsa (de fapt mai mereu stau cu luminile stinse prin casa, ca o adevarata creatura a intunericului ce sunt), dar la cate dracovenii de parfumat am prin casa si la cata lumina trece din strada prin geamul mat si prin perdeaua de dus tot am putut sa observ ce se intamplase: imi pocnise furtunul de dus. Ala de cauciuc, din interiorul celui metalic.

Mdeh, grozav! Mai ales ca eu eram cu tona de clabuci in cap si pe mine. M-am terminat de clatit cu ajutorul robinetului de la cada. Bineinteles, in timp ce recapitulam in gand toate injuraturile invatate pe parcursul vietii.

Am lasat-o moarta in seara aia. A doua zi dimineata m-am apucat sa evaluez situatia: furtunul de cauciuc era sectionat longitudinal pe o lungime de vreo doi centimetri si jumatate. Cumparat alt furtun? Cam... imposibil din 0.13 lei. Desigur, exista varianta cu banii pusi deoparte pentru Motorhead (ca veni vorba de ei, acum ne ofera ceva cu care sa ne facem praf ficatii - Motorhead Vodka!), suficienti pentru vreo 50 de porcarii de gen. Dar inainte sa ma ating de aia mai degraba ma spal o luna sub robinet.

Dar cum nici spalatul sub robinet nu ma atragea prea tare, am inceput sa caut alte solutii. Prima care mi-a troznit prin cap a fost sa scot furtunul de cauciuc si sa-l scurtez cu cativa centimetri ca sa scap de bucata pe unde tasnea apa.

Buna idee, daca as fi avut forta sa o pun in practica. Dupa cateva minute in care mi-am nenorocit degetele in porcaria de plastic din capat... am zis sa fiu mai desteapta decat porcaria respectiva si sa cedez prima. Mdeh, stiu, imi cam stric reputatia de drac incapatanat...

Urmatoarea solutie de pe lista? Bandajat furtunul. Chestiune putin problematica in primul rand din cauza faptului ca e facut dintr-un cauciuc moale si foarte deformabil. Hmmm, imi trebuia ceva care ar fi putut intra pe furtun ca sa ii tina forma. Ceva cilindric, lung de minim 4-5 centimetri, subtire si rigid.

Degetul mic? Oricat de subtiri ar fi degetele mele... pe furtunul ala nu intra. Un creion mai subtire? La naiba, nici cel mai subtire creion nu incape... Ce dracu' sa bag? O surubelnita! Genial, asta a mers.

A doua mare problema a fost faptul ca taietura incepea de sub (hmm, in engleza suna mult mai clar asta - from underneath) porcaria aia de plastic, asa ca am incercat sa incep cu bandajatul bagand capatul benzii izolatoare intre dracia de plastic si furtun. Chestie care, din pacate, nu cred ca mi-a iesit prea bine. Pe deasupra porcariei de plastic nu puteam sa bandajez din doua motive: unu, chestia aia are la exterior in filet si doi, nu mi se pare o idee buna sa las sa se acumuleze apa intr-un spatiu inchis... pentru ca asta inseamna ca pana la urma va mai pocni ceva acolo.

Terminat cu bandajatul, montat totul la loc, testat. Inca mai curge un paraias pe langa furtun, dar macar acum cea mai mare parte iese prin para de dus. Bineinteles, in continuare ma scarpina pe creieras ideea cu scurtat furtunul - trebuie sa reusesc sa-l scot cumva!

sarbatori, stari tembele si fuga de toate astea

2011-12-07T15:18:00.002+02:00

Duminica le-am auzit si eu pentru prima data pe anul asta. Colindele din magazine. Cica am fost sa-mi iau chestii din banii primiti de mos. Mosu' ala mic, Nicolae pe numele lui. Aveam in creier o geaca de piele si niste dulciuri. Si in creier au ramas.

Am ajuns la geaca si mi-am dat seama ca nu prea imi mai place, nu e piele adevarata, are bureti pe umeri si eu detest asta... plus ca e si aproape 200 lei, deci mai scumpa decat retinusem eu ca ar fi. Asa ca m-am razgandit. Si dintre muntii de chestii dulci din magazin iar nu m-a mai tentat nimic, in afara de o tabletuta care s-a dovedit a nu fi nici macar ciocolata pana la urma. Pentru ca ciocolata adevarata se topeste pe degete. Asta nu s-a topit absolut deloc nici dupa 35 de minute! Da, sunt suficient de tampita incat sa stau cu bucatica in mana timp de 35 de minute sa vad daca se topeste...

Asa ca pana la urma vizita mea in supermarket s-a terminat intr-un mod deloc glorios. Am iesit de acolo cu somon, cod, oua, rezerve pentru aparatele de parfumat si pseudo-ciocolata de care ziceam mai sus. Si am avut parte de un moment ciudat in timp ce imi puneam rezervele alea in cos. Erau la promotie, costau cu peste 2 lei pe bucata mai putin decat ultima data cand le-am prins la promotie, asta fiind si motivul pentru care ma hotarasem sa-mi fac stoc cat pe aproximativ un an. Asa ca m-am trezit cu o fatuca de la Air Wick care a inceput sa ma sfatuiasca sa le iau pe 12 bonuri pentru ca se pot primi premii la cumpararea produselor si sa am mai multe sanse. Da, stiu... am facut o mutra... Imi venea s-o intreb daca a fatat-o ma-sa deja tampita sau e doar de la ascultat colinde toata ziua. Sincer, mie deja imi venea sa ma impusc ca nu mai suportam sa le aud, si timpul petrecut de mine acolo se masura inca in minute. Dar m-am abtinut. Si de la impuscat brontozaurelu' si de la pus intrebarea.

In orice caz, cu premiile sta treaba in felul urmator: treci pe la un stand, iti cer bon (ihi, logic ca doar unu' in cazul meu), nume, numar de telefon (bineinteles, in astfel de cazuri eu nu am telefon, deci trebuie sa treaca o liniuta) si te pun sa alegi un loz pe care il razuie. Nu stiu in ce proportie sunt castigatoare, stiu doar ca persoana dinaintea mea a plecat cu mana goala, iar eu am castigat fix singura chestie de acolo care mi se parea neinteresanta, adica un deodorant de camera cu aroma de levantica (mai aveau o chestie cu miros de citrice pentru parfumat dulapul cu haine si o lumanare curcubeu cu miros de mar si scortisoara).

Singurele chestii care mi-au placut la nebunie si m-au tentat foarte tare, dar care imi sunt complet inutile (asa ca am suspinat si am plecat fara ele) au fost globurile de sticla pictate manual. Ca de obicei, sunt moarta dupa asa ceva. Si dupa beteala deasa. Norocul meu ca pe langa asa ceva n-am ajuns sa trec duminica. Insa de brad nu mai stiu de cativa ani. Cei naturali sunt scumpi, nu ma vad in stare sa car acasa unul asa cum il vreau eu, nu ma vad in stare sa imi amintesc sa-i pun apa regulat, nu ma vad in stare sa am mereu chef s-o fac atunci cand totusi imi amintesc si stiu ca ma simt oribil sa-l vad cum se usuca. Iar aia artificiali nu imi plac. Am avut si asa ceva si nu-mi mai trebuie. Iar varianta cu bradul in ghiveci, dus inapoi sa fie plantat in primavara mi se pare al naibii de dulce, dar e si mai scumpa, si mai greu de carat. Si e si o responsabilitate mai mare. Iar cu mine in casa nici macar un cactus n-a reusit sa supravietuiasca.

Cam asta a fost aventura la cumparaturi, foarte probabil ultima pana la sfarsitul anului. Nu mai vreau sa mai aud colinde, nu vreau sa mai stiu de Craciun, nu vreau sa mai existe Craciun pentru mine.

Ah, si cum nici macar nu m-am mai atins de banii de Mos Nicolae... se cheama ca am bani pentru Motorhead. Nu sunt inca sigura daca imi iau abonament pentru toate trei zilele sau daca merg doar in ziua cu Motorhead (care sper sa fie headlineri de data asta). Ramane de vazut ce se mai anunta pentru restul zilelor de festival. Si pentru anul viitor in general. Momentan, Dimmu Borgir ma tenteaza doar daca nu exista altceva mai interesant - nu m-au prins niciodata albumele lor, desi mi-au placut live.

Fara absolut nici o legatura, pur si simplu pentru ca uitasem sa mentionez asta in articolul despre HammerFall: ma bucur ca Oscar nu l-a inlocuit pe Joacim la Bucuresti. De ce? Uite de asta. Pe mine ma dor maxilarele si burta de ras. Cred ca doar eu as suna mai rau...

HammerFall, Bucuresti, Hard Rock Cafe, 30 noiembrie 2011

2011-12-01T15:12:00.003+02:00

Cuprins

Scurta istorie personala

De HammerFall am auzit pentru prima data dupa ce au scos albumul ala de coveruri din 2008 - Masterpieces. Deloc surprinzator, stiu. Mi s-a mai intamplat sa aflu de existenta unor trupe pur si simplu pentru ca au troznit un cover dupa o piesa a unei trupe dupa care sunt nebuna. In cazul HammerFall am zis, mbine, mdeah si am tot amanat sa ascult albumul.

Acum vreo doi ani, YouTube mi-a sugerat sa ascult Any Means Necessary. Piesa care mi-a placut instant, dar de care am uitat dupa o vreme. Nu pentru mult timp. La doar vreo doua luni mai tarziu ma impiedicam din nou de ea pe YouTube. In noaptea aceea am dat click pe ceva de la Related Videos. Pe o piesa care se numea Glory to the Brave. Si apoi am uitat. Sa merg mai departe. Mi-a placut enorm. Am dat Replay in prostie pana dimineata. A fost piesa care m-a facut sa-mi doresc sa le cunosc mai bine muzica.

Primul lor DVD pe care l-am vazut a fost cel live - One Crimson Night. Si daca pana atunci fusesera doar o trupa cu multicele piese care imi placeau mult... dupa ce am vazut acel prim live al lor am devenit nebuna dupa ei. M-a impresionat vocea lui Joacim, expresivitatea lui, felul in care stie sa comunice cu publicul...

Inainte de concert

Anul asta am aflat ca vor veni si in Romania, la Mures. Chiar imi doream sa-i vad live, dar eu nu prea ma deplasez usor din Bucuresti, plus ca era chiar inainte de nunta. Pe de o parte ar fi durut sa nu-i vad, pe de alta parte imi era teama sa ma complic. Asa ca am fost incantata sa aflu ca vor veni si in Bucuresti. Aici nici nu se punea problema sa ii ratez. Am cumparat biletul la scurt timp dupa ce s-au pus in vanzare.

Am fost convinsa ca nu exista pachete care sa includa si meet & greet pana cu vreo trei zile inainte de concert... cand deja era prea tarziu. In cazul lor... ar fi meritat. Pretul era pe undeva in jur de 170 lei pentru un pachet care includea meet & greet, tricou, ghiozdan, ecuson laminat plus chestie din aia cu care se agata la gat (branduita si ea), poster gigant cu autografe plus inca vreo doua dracii.

A venit si ziua concertului, iar mie nu imi era inca deloc clar care avea sa fie programul serii. Peste tot pe net gasisem doar "incepand cu ora 21". Nicaieri nu se specifica exact ce anume incepe cu ora 21, daca este vorba de ora la care intra pe scena prima din cele trei trupe din deschidere sau daca este vorba de ora la care urca pe scena chiar HammerFall. Eu am presupus ca ar fi vorba de a doua varianta pentru ca unu, de obicei la noi atunci urca headlinerii pe scena si doi, HammerFall aveau in deschidere totusi trei trupe si sa urce prima trupa pe scena de-abia la 21 ar fi insemnat ca intreg evenimentul sa se termine pe la ora 2 sau poate chiar mai tarziu... iar eu nu stiu sa se fi terminat vreodata un concert dupa miezul noptii in Bucuresti...

Mai utila decat tot ce am gasit pe site-urile romanesti s-a dovedit a fi o recenzie a concertului lor din Munchen, in care se spunea ca Death Destruction au nceput la ora 19:30, au cantat jumatate de ora, dupa o pauza de 15 minute (deci de la 20:15) au intrat pe scena Amaranthe care au cantat trei sferturi de ora, Vicious Rumours au urmat dupa "another very short rebuilding break" (sa presupunem ca a fost tot de 15 min, deci de la 21:15?) si au cantat si ei 45 de minute, iar HammerFall si-au inceput concertul "shortly after 22:00" (care am presupus ca nu poate insemna mai devreme de 22:15, din moment ce Vicious Rumours terminasera la ora 22). Pana la urma, programul asta avea sa se dovedeasca mai apropiat de realitate decat "incepand cu ora 21".

Inca presupuneam valabila chestia cu ora 21, asa ca am inceput sa imi calculez cam care ar fi ora de deschidere a serii la noi, daca HammerFall incep cu o ora, o ora si jumatate mai devreme. Imi rezulta ca prima trupa ar urca pe scena la 18:00- 18:15, caz in care ar fi fost logic ca accesul sa fie permis de la 17:30, deci eu as fi facut bine sa fiu de la 15:30 sau macar 16 acolo ca sa prind loc in fata. Deci ar fi trebuit sa pleca de acasa nu mai tarziu de ora 15:15. Din fericire, inainte sa zbor pe usa am aflat ca avusesera loc niste modificari...

N-o sa comentez absenta celor trei trupe. Joacim a zis ca li s-a stricat autocarul, hai s-o lasam asa. Oricum eu imi luasem bilet pentru HammerFall fara sa stiu ce trupe vor fi in deschidere. Iar HammerFall anuntasera ca sunt deja la Bucuresti... Am plecat totusi destul de prost dispusa de acasa. Nici nu ma simteam foarte bine si ma temeam ca urmeaza sa mai am parte de surprize neplacute.

Hard Rock Cafe + meet & greet

Am ajuns la Hard Rock Cafe candva intre 17:30 si 17:45. Nu auzisem chestii de bine despre locul respectiv, majoritatea povestilor fusesera despre preturi nesimtite (de genul 10 lei o apa de .33l) si reguli aberante (de genul prajiturile nu sunt mancare, deci nu ai dreptul sa stai la masa daca ai comandat doar asa ceva), asa ca am preferat sa ma invart pe afara o vreme. Doar ca eram plina de nervi si de amintiri cu inghetat la Amon Amarth asa ca m-am hotarat sa intru. Ca si la Amorphis, as fi putut sa intru cu bomba - nu m-a controlat nimeni. Cei de la paza nu venisera inca. M-a luat in primire un tip foarte amabil, m-a intrebat unde vreau sa stau, m-am hotarat pentru bar. De unde n-am comandat nimic pentru ca nu beau inainte si in timpul concertelor. I-am zis tipului de la bar asta si aia a fost.

Si apoi a venit momentul in care m-am felicitat ca am intrat. Pentru ca l-am vazut pe Pontus, tot numai un zambet venind spre bar sa ia ceva. L-am urmarit cu privirea cand a plecat si... i-am vazut si pe ceilalti. Si cativa oameni in jurul lor. Hopaaa! Hmmm, ce se intampla acolo? "Du-te sa vezi..." mi-a zis tipu' de la bar.

Bineinteles ca m-am dus am intrebat si... am constatat ca dadusem... nu de turci, ci de bulgari. "English, please..." Am balbait intrebarea si in engleza (si eu de obicei nu ma balbai in engleza) si am primit un "we bought the VIP package". Mdeah, chestie pe care as fi facut-o si eu daca aflam mai repede ca exista asa ceva... Probabil ca se vedea pe mutra mea... pentru ca a continuat, ridicand din umeri, cu "I guess anyone can go...". Una bucata brontozaurel fericit... si in acelasi timp speriat si incarcat de sentimente de vinovatie. Da' totusi, de ce sa nu ma duc si eu? Si asa am ajuns si la meet & greet cu HammerFall si intr-o poza (de fapt mai multe) cu ei. Simpatic moment...

M-am intors la bar, mi-am parcat haina la garderoba care, spre surprinderea mea, n-a costat nimic - eram convinsa ca o sa usture la buzunar - si apoi m-am mutat pe treptele din fata scenei unde am mai stat de vorba cu bulgarii.

Trupele din deschidere

Putin dupa 20:20 a urcat pe scena prima trupa. Sincer, eu nu mai auzisem de nici una din ele si habar n-aveam care e prima si care e a doua. Pana cand am vazut tricoul cu Blind Spirits al unuia din membri. Aha!

Au inceput cu o piesa numita The Other Me. Sincer, e singura dintre piesele lor careia i-am retinut numele. Si nici macar nu m-am chinuit sa apuc setlistul (ar fi fost interesant, am vazut ca era o lista destul de lunga de pe care taiasera cu un marker jumatate din nume), asa ca habar n-am ce au mai cantat, in afara de un cover nu prea reusit dupa Seek and Destroy, care totusi a fost mult mai bine primit de public decat restul pieselor lor.

Imi place genul lor de muzica, dar n-am fost impresionata de executie. Am remarcat prezenta scenica a solistului, coama lui, faptul ca nu s-a priceput deloc sa mascheze nevoia de a consulta setlistul inainte de fiecare piesa si faptul ca a tinut sa ne arate ca e un barbat adevarat si nu se epileaza. Ma refer la pantalonii rupti intre picioare. Plus ca pe tot parcursul bucatii lor m-a scarpinat pe creier ca seamana cu un personaj foarte cunoscut mie. Recunosc ca nu mi-a troznit prin creieras ca incearca sa-l imite pe Hetfield.

Scurta pauza si a doua trupa, L.O.S.T., cu un membru in minus (cel responsabil cu glumele) si cu o lista lunga de piese, unele in engleza, altele in romana, din care au cantat cate le-au incaput in intervalul de timp alocat (solistul isi consulta mereu ceasul telefonului). Stilul lor nu ma prinde, desi trebuie sa recunosc ca s-au descurcat mai bine decat primii. Din nou, nu m-a durut sa pun gheara pe setlist si nici nu mai tin minte ce au cantat.

A urmat o pauza de demontat de pe scena si de impins in spate oamenii (printre care si una bucata brontozaurel) care fusesera impinsi din spate pana pe scena. Sincer, mie mi-a convenit chestia asta cu impinsul in spatele cordonului, pentru ca deja nu mai suportam sa-mi simt picioarele strivite de scena si trepte.

HammerFall

Am tipat si am topait putin cand am vazut setlistul lipit langa microfonul lui Oscar (mhm, iar m-am pozitionat strategic, exact asa cum voiam, in fata lui Oscar, putin spre Joacim). Stiam deja de ceva vreme ce setlist au in turneul asta si eram chiar foarte multumita de alegerea pieselor. Bineinteles, fiind vorba de turneul "European Outbreak 2011", un sfert din piese au fost alese de pe noul album promovat de turneu - Infected - iar restul se incadeaza la "old favourites". Desigur, ar mai fi fost si alte piese pe care mi-ar fi placut sa le aud, in special A Legend Reborn, dar... stim cu totii cum e, nu? Nu putem sa-i tinem sa ne cante cinci ore... Insa la ultimele concerte renuntasera la una din preferatele mele, Glory to the Brave. Si de-aia am tipat si am topait. Pentru ca am vazut-o pe setlist.

22:31 dupa ceasul meu. Membrii trupei au inceput sa intre pe scena. Sunete de sticla sparta. Alarma. Oscar cu o mutra foarte serioasa in fata mea, intr-o haina lunga de piele de care avea sa scape repede, nemiscat ca o statuie. "Contamination reached sector 7G... beginning emergency shut-down in fifteen seconds... contamination reached sector 7G... evacuation protocols for project Legion in effect... beginning emergency shut-down in five seconds... four, three, two, one... zero".

Mhm, au inceput cu Patient Zero, o piesa foarte "catchy" de pe ultimul album. A intrat in cele din urma si Joacim pe scena si tin minte ca era fix in fata mea in momentul in care canta "forsaken in my misery to battle this ordeal". Nu stiu cati din cei prezenti in momentul acela acolo stiau versurile pieselor de pe ultimul album, dar tin minte ca oamenii din jurul meu chiar s-au agitat pe piesa asta, infectati de cei din trupa care si-au schimbat locurile intre ei si au topait pe scena. Tin minte ca Oscar a avut ceva probleme cu cureaua de la chitara si pe la sfarsitul piesei asteia (si inceputul piesei urmatoare) a tot avut un om in spatele lui incercand sa i-o asigure cumva. Whatever you do, better hold on tight and stay out of my sight...

Dupa ceva nou... ceva vechi! Heeding the Call, o piesa de pe cel de-al doilea lor album, Legacy of Kings. Din nou, o piesa foarte bine primita de public, care a cantat alaturi de Joacim o parte din versuri. Si n-avea sa fie singura pe care s-a intamplat asta. Cred ca am mai spus ca am o slabiciune pentru el si asta e unul dintre motive. Omul este fenomenal pe scena, foarte expresiv - se vede pe fata lui si in gesturile lui cum traieste muzica si asta face mereu oamenii sa reactioneze.

A treia piesa a fost fix cea cu care i-am descoperit, Any Means Necessary, de pe penultimul album, No Sacrifice, No Victory. Inca imi place de mor, inca simt ca ma descrie pe mine foarte bine. Din nou, o piesa pe care publicul a cantat-o impreuna cu Joacim. Kill. Win. Live. Die. Memento mori... Aplauze. Si o pana care a si-a luat zborul incetisor din mana lui Oscar. Pana intre mainile mele. Si de data asta n-am mai fost fraiera asa cum am fost la Scorpions. Nu i-am mai dat drumul.

"Good evening, templars of Bucharest!" Urlete din public. "Un-fucking-believable... How the Hell are you doing there tonight? You know, that was a stupid question... I've never seen such an enthusiastic crowd, thank you! It is an honour and a privilege for HammerFall being down here in Romania. We had a great fuckin' show this summer... you saw us there? Oooh, yeah! But now we are back for more... Yeah?" Hehe, tipic Joacim... internetul e mare, se gasesc concerte sau bucati-bucatele de concerte de-ale lor asa ca l-am mai auzit spunand cuvintele astea de atatea ori, dar adevarul este ca si mie mi s-a parut ca publicul a fost extraordinar (cu exceptia celor care au exagerat totusi de la prea multa bautura sau de la prea putini ani de-acasa). A continuat spunandu-ne ce ne rezerva in continuare seara: "some new songs... a lot of the old songs... and, in between, we're gonna party like there's no fucking tomorrow - OK?". Mai e nevoie sa mai spun ce de urlete si aplauze a primit?

Apoi a introdus piesa urmatoare cu "we're gonna go back to 1981... I was about this big... I went to the record store and I bought myself Saxon, Strong Arm of the Law... as soon as I came back home, I listened to the album and it was like a voice talking straight to my heart... and that voice told me to do one thing... and now my friends, we've got to do it together - it is time to bang your...". B.Y.H. (da, vine de la Bang Your Head, dar numele piesei pe coperta albumului e B.Y.H., nu Bang Your Head). Si ne-au demonstrat apoi cum se face... desi majoritatea cred ca stiam deja asta...

Dupa care Joacim a decis ca e cazul sa ne linistim putin. Cu o piesa de pe cel de-al cincilea album (al carui nume kilometric mi-e lene sa-l scriu, desi deja am scris mai mult asa), inceputa putin altfel, cu "we aim for the sun, the luminous moon will take us high over ground, collecting the stars, we hold a power that is greater than ours... oooh, blood bound..." si mult, mult mai calm. Dar calmul n-a tinut mult si piesa s-a dezlantuit ca de obicei. Si publicul la fel.

A urmat inca o piesa de pe cel mai recent album. Probabil singura piesa din tot setlistul care nu reuseste sa ma prinda aproape deloc - Let's Get It On.

Insa dupa ea a venit una din cele trei piese noi aparute pe compilatia aparuta cu ocazia aniversarii a zece ani de la primul album al trupei. Last Man Standing, o piesa care mie mi se pare absolut delicioasa datorita schimbarilor de ritm, a versurilor si a felului in care o interpreteaza Joacim live. Asa as fi topait pe piesa asta daca nu mi-ar fi fost teama ca o sa-i calc pe picioare pe cei din spate... Taking all and giving whatever my pride would let me, not backing down, not giving in... I wouldn't lose, I couldn't... Seeing clearer what I've done, I'd refuse to let things go, I could never once admit I'm wrong and what do I have to show?

Au intrat apoi in Renegade (de pe albumul cu acelasi nume) si Hard Rock Cafe parca a luat foc. Lumini rosii, pumni in aer, toata lumea din fata scenei cantand impreuna cu ei... Commited the ultimate sin... In cazul meu, acela de a incerca sa cant. Bine ca nu eu aveam microfonul asa ca nici macar nu m-am auzit...

A urmat un moment penibilo-amuzant. Cred ca am mai spus ca eu nu mai fusesem in Hard Rock Cafe pana la concertul asta. Asa ca inainte de concert ma apucasem sa ma documentez in privinta locatiei. Printre altele, am incercat sa-mi fac o idee despre cum arata la interior. Si m-am cam scarpinat in cap cand am vazut pozele de pe site-ul lor - nu stiam ce se intampla in timpul concertului cu toate mesele alea. Sincer, eu mi-am imaginat ca vor strange macar o parte din ele, insa se pare ca au ramas acolo. Si chiar au fost folosite... aaa... in scopul pentru care exista in primul rand? In timpul concertului HammerFall!!!

Asa ca am avut surpriza de a-l auzi pe Joacim spunand... "this is kind of a new experience for us... heavy metal show, with a lot of fans screaming, going crazy... and there are people eating! is the food OK? you should probably throw away the food and come party with us, yeah?"

Am ras ca tampita, dar in acelasi timp mi s-a parut si putin aiurea intreaga situatie. Joacim a fost finut. Sa stai sa mananci in timpul concertului comunica un fel de "mneh, voi cu spectacolul vostru nu sunteti la fel de interesanti ca friptura asta". Ceea ce mie mi se pare a fi lipsa de respect fata de trupa. Da, n-au avut platformele si ecranele alea pe care le-au avut in alte parti, n-au mai avut efecte pirotehnice. Ar fi fost imposibil sa bage asa ceva in HRC. Dar n-au stat pe loc o clipa, s-au chinuit sa faca spectacol pe mini scena aia pe care o parcurg in patru-cinci pasi (in caz ca nu s-a observat, is ditamai oamenii, nu pitici) si cred ca asta merita putin respect.

Trecand peste momentul asta, Joacim a mai oferit cateva explicatii cu privire la setlist spunand ca inaintea turneului s-au interesat de preferintele fanilor pentru ca au vrut sa includa nu doar piesele pe care isi doreau ei sa le cante, ci si piesele pe care fanii adevarati vor sa le auda (moment in care a demonstrat din nou cat de bine reuseste sa controleze publicul pentru ca fiecare incepuse sa urle ce-si doreste, dar a linistit lumea repede cu "this isn't a request show... n-n-n-no-no-no-no... we have the setlist right here...").

Asta fiind motivul pentru care au ajuns sa includa inca o piesa de pe Renegade, foarte ceruta de fete - Always Will Be. Piesa pe care din pacate Joacim a amestecat versurile la inceput - "can this be true, are we really through?" cantat de doua ori cand prima data ar fi trebuit sa fie de fapt "is this the end, my final words to you?". Tin minte ca m-am oprit dezorientata dupa al doilea vers si nu pricepeam cum dracu' am ajuns sa cant altceva si de-abia cand l-am auzit ca repeta bucata m-am prins ca nu eu incurcasem versurile...

Au continuat cu inca o piesa de pe Infected. Dia de los Muertos. Si iar tin minte clar ca Joacim a fost fix in fata mea cand a cantat prima data bucata "so listen, beware, remember what they said... that life is best enjoyed after death...". Si ca de la un punct a disparut de pe scena pana la sfarsitul piesei si l-am vazut apoi in dreapta, in spatele celor din public.

A reintrat cantand "this is riders of the storm" deschizand astfel cufarul cu piese vechi. Bucata foarte apreciata de public, pentru ca a cantat alaturi de el atat pe piesa asta, cat si pe cele care au urmat - Steel Meets Steel, Legacy of Kings, Let the Hammer Fall si The Dragon Lies Bleeding. In timpul Riders of the Storm m-am gandit din nou ca mi-ar placea sa topai, dar am ramas si de data asta cu picioarele infipte in podea de teama sa nu calc lumea. Piesa s-a terminat cu Joacim calare pe pedala lui Oscar. Mor de ciuda ca nu mi-a iesit nici macar o poza semi-decenta cu el in genunchi in fata mea si cu mainile pe pedala. Daca vedeti careva poze din momentele alea pe undeva pe net, va rog anuntati-ma si pe mine.

Apoi Joacim a prezentat trupa. A inceput cu Pontus despre care a spus ca este un vechi membru al trupei (ahem, a fost o gluma, e de fapt ultimul care li s-a alaturat). A continuat cu Fredrik despre care ne-a spus ca a parasit trupa in 1997 dupa ce a descoperit ca "playing bass is gay" si ca a fost incoronat miss/ mister drag queen in Hawaii. A trecut la Anders pe care l-a descris ca fiind omul care a distrus nenumarate camere de hotel, motiv pentru care este astazi falit si trebuie sa-si castige existenta la tobe. Apoi l-a prezentat pe Oscar. Nu ne-a lasat sa-i strigam numele spunand ca el are microfonul; s-a prezentat si s-a inclinat in fata noastra. Dupa care ne-a propus ca, impreuna cu o alta piesa veche de-a lor, sa facem o calatorie inapoi in timp "when steel meets steel".

Inainte de Let the Hammer Fall, Joacim ne-a intrebat cati ii vedem pentru prima data si cati ii mai vazusera in vara. Cum majoritatea intram in prima categorie, i-a rugat pe cunoscatori sa-l ajute sa ne invete ce trebuie sa urlam pentru urmatoarea piesa - "the loudest and the longest 'fall' you can".

"I have one very important thing to tell you: there won't be any rest until the dragon lies bleeding". Lumini de culoarea sangelui. A fost probabil piesa care m-a prins cel mai tare din tot concertul. Come across to the promised land, close your eyes, I'll take your hand...

Ultima piesa pe care au cantat-o inainte de a parasi scena a fost The Templar Flame, de pe cel de-al cincilea lor album. The walls are caving in, life's a sin...

Bineinteles ca s-au intors. Intai cu Glory to the Brave, la care Pontus a busit inceputul... si Joacim a facut o mutra... ca sa o comita apoi si el pe One More Time...

A venit si momentul despartirii. Desi n-au putut sa plece "before setting some hearts on fire". Mhm, aia a fost ultima piesa - Hearts On Fire. Care s-a terminat cu un haos total - o parte din cei din fata s-au varsat peste scena. Da, am fost printre ei. M-am trezit ca in desene animate, impinsa din spate, cu picioarele prinse in cordonul ala care fusese pus in fata noastra, asa ca am cazut ca placinta peste scena. Partea buna a fost ca, spre deosebire de acum 20 de ani cand mi-am spart nasul in felul asta, acum nu-mi mai era teama ca ma cearta mami ca-mi murdaresc manusile punand mainile pe jos. Pentru ca nu purtam manusi in momentul ala si acum nici macar nu mai locuiesc cu ai mei. Partea si mai buna a fost ca Fredrik mi-a pus o pana in mana. Si ca luandu-mi atata timp sa-mi descurc picioarele din cordon si ramanand printre ultimii pe scena am pus gheruta si pe un setlist.

Stiu, concertul asta e sarac in poze. Din doua motive. Nu prea ma simteam bine sa pierd timpul facand poze si au fost atat de vioi incat nici din alea putine cate am facut nu mi-au iesit multe decente.

Dupa concert

Mi-am injurat inghetata. Aia pe care mi-o luasem luni seara. Daca nu mi-as fi luat inghetata aia as fi avut bani de un tricou. Nu ma asteptasem sa fie asa ieftine, fusesem convinsa ca vor fi cel putin 80-90 lei, deci oricum absolut toti banii mei de cheltuiala pan' de Mos Nicolae nu-mi ajungeau de un tricou. Dar au fost la 60 lei tricou'. Iar eu aveam 58 (plus inca 0.45 in haina lasata la gaderoba). Daca as fi trecut pe langa inghetata aia luni seara, as fi avut 61.

Din HRC, am mers catre statia autobuzului de noapte. Unde mi-am umplu timpul topaind vesela cu "come across to the promised land, close your eyes, I'll take your hand..." in cap. Doar ca... desteapta cum sunt, n-am nimerit statia, si, dupa ce l-am asteptat in frig timp de 50 de minute, autobuzul a trecut pe langa - bye-bye! Ocazie buna sa fac recapitulare mentala la capitolul injuraturi. Urmatorul? Dupa inca o ora. Cum asteptat inca o ora iesea din discutie, singura solutie a ramas o plimbare nocturna printre instalatorii de garduri si de steaguri de pe Kiseleff, apoi de la Victoriei pana la Romana, Universitate si Unirii, de data asta cu "whatever you do, better hold on tight and stay out of my sight!" in cap.

S-a dovedit a fi o idee buna. Am ajuns la Unirii inaintea autobuzului pe care l-as fi luat de la Piata Presei Libere daca as mai fi asteptat o ora (acolo unde trebuia de data asta). Plus ca mergand mi-am dezghetat picioarele si cand am ajuns la Unirii nu-mi mai era frig deloc.

Doar ca m-a facut sa-mi injur cadul de RATB. Pe care il incarcasem cu doua calatorii. Si din moment ce am mers pana la urma pe jos pana la Unirii... as fi putut sa nu mai cheltui aia 2.6 lei pe reincarcare. Si asta ar fi insemnat un tricou! Stupid dino...

Ah, da... cand am ajuns langa bloc au sarit toate javrele sa latre la mine. Norocul meu ca e un gard intre. Am intrat in bloc, am luat liftul (stiu, stiu, sa-mi fie rusine! merg pe jos atatia kilometri si acasa urc cu liftul trei etaje), am ajuns in fata usii, am descuiat, m-am descaltat, am intrat si mi-am aruncat haina, setlistul, manusile si cheile pe jos si deodata... am auzit ceva in spate! Era o javra la mine in usa, imi mirosea incaltarile. Asa le-as crapa capu' alora care ii baga pe scara...

Ganduri la o zi dupa

Pfff... Strict legat de HammerFall. M-am dus la concert cu asteptari mari. Toata lumea care ii mai vazuse anul asta, la Mures sau pe la altii, fusese mai mult decat incantata de prestatia lor. Asa ca am fost cam dezamagita de cum au sunat. A nu se intelege gresit, daca mi s-a fi parut ca suna chiar rau, m-as fi carat repede de acolo. Plus ca foarte probabil in mare parte n-a fost vina lor. Si daca nu mi-ar fi placut mult partea de spectacol (care a fost super OK, in ciuda faptului ca scena a fost atat de mica si s-au mai intamplat mici accidente, de genul Pontus luand microfonul in cap sau Joacim intrand in Oscar), nu mi-ar reveni acum obsesiv in cap bucati din el. Concluzie: vreau sa-i vad live. In conditii mai bune!

cateva ganduri in timp ce astept

2011-11-29T17:15:00.002+02:00

Obiceiurile vechi (si proaste) mor greu. Stii care sunt consecintele, ai mai trecut prin asta de sute de ori, stii inclusiv ca de data asta nu ai timp sa repari ceea ce strici... dar tot nu te poti abtine. Si nu faci ceea ce ar fi in interesul tau sa faci. Nici macar tu nu stii de ce...

E bine sa ai o plasa de siguranta. S-ar putea sa-ti salveze viata. Din pacate, daca nu e prea solida... s-ar putea sa nu faca mai mult de atat.

Detest sa astept. Dupa altcineva, sa se intample ceva...

Detest sa nu mi se dea voie sa procedez asa cum vreau eu. Bineinteles ca in cazul asta, oricum tac si fortez lucrurile pe ascuns, dar tot nu-mi place...

Detest sa primesc sfaturi atunci cand nu le cer. Detest cand oamenii presupun ca ce se aplica pentru ei se aplica si pentru mine.

Cateodata, chiar daca nu pot spune ca sunt multumita, nu sunt nici nemultumita de ceea ce am facut. Detest ca in astfel de momente sa existe cineva care sa-mi fac o surpriza si sa strice totul.

Detest sa-mi ia altcineva apararea.

Un diamant e tot un diamant, chiar si in gunoi. Tineretea e frumoasa. Pentru ca e.

dreams

2011-11-25T06:39:00.002+02:00

In dimineata asta am gasit ceva care m-a prins. Dreams se numeste trupa. Exista de pe vremea in care eu eram inca la etapa "suzeta", s-au "terminat" acum 15 ani si s-au reunit acum 3 ani. Ma rog, daca se poate numi asa faptul ca isi fac loc in program pentru nici zece concerte pe an...

Drive you crazy...

Si ceva de dupa reuniune...

Poza e luata de pe dreams-band.com.

Covrigi cu pietre de la Lazopan

2011-11-24T16:12:00.001+02:00

Titlul spune totul. Sau aproape totul. Duminica trecuta, la cateva ore dupa ce ma intorsesem de la concertul Amon Amarth (adica dupa ce a inceput programul la metrou), am fost pana la supermarketu' Fonzi din Piata Victoriei ca sa cumpar partea #2 din ultima colectie pe noiembrie. Apoi m-am intors la Grigorescu ca sa imi iau asa ceva de la Farmacia Belladonna (si n-am mai gasit). La iesire... am observat ceva interesant in geamul covrigariei Lazopan de langa: un afis care spunea ca au covrigi cu ciocolata si covrigi cu stafide.

Imi plac covrigii calzi, dar nu-mi prea place susanul, iar cei cu mac au de obicei si sare. Iar cum mie nu-mi plac deloc chestiile sarate (exceptie fac cateva cioco cu sare), cam orice cantitate de sare intr-un covrig imi provoaca o strambatura. Asa ca "vanez" covrigariile care au si covrigi calzi cu stafide/ nuca/ mere/ ciocolata. Mi-am luat unul cu ciocolata si unul cu stafide. Pe cel cu ciocolata l-am mancat pe drum. Pe cel cu stafide l-am inceput cand am ajuns acasa.

Norocul meu ca am obiceiul de a rupe bucati-bucatele din covrigi si nu de a musca direct din ei. Pentru ca uitandu-ma la bucatica rupta din mana m-am gandit:
"Ihhh, ce stafida urata!"
Si nu stiu ce dracu' m-a facut sa vreau sa o studiez mai bine. Si am descoperit ca e tare si ca are o stralucire verzuie pe o parte. Si ca de fapt nu e stafida, ci piatra! Ca alea pe care le mai gasesc uneori prin talpile incaltarilor atunci cand le spal. De vreo 6-7 milimetri in diametru.

M-am simtit norocoasa ca nu mi-am si spart niste dinti cu ocazia asta. M-am si enervat si am vrut sa fac ceva. Sa ma duc sa le dau cu piatra-n cap. Doar ca acum, spre deosebire de acum doua luni, nu aveam bon! Deci nu aveam cum sa dovedesc ca i-am luat de acolo. Pana si punga de hartie in care i-am primit este una generica, fara nici un nume trecut pe ea.

Pana la urma, tot ce pot face este sa ma invat minte sa cer bon la... orice, chiar si la covrigi. Sa pun chestia asta pe blog, poate ajuta vreo douazeci de oameni sa nu pateasca la fel. Sa stie ca e bine sa ceara mereu bon. Chiar si la covrigi. Si sa evite Lazopan. Care nu sunt la prima abatere. Luni am dat peste asta (+ screenshot, just in case). Articolul e la misto, interesant este insa comentariul #2. Ala care spune ca Lazopan vand produse de patiserie alterate. Acum adaug si eu: Lazopan vand covrigi cu pietre!

PS - Thanks to everybody on twitter for the feedback & retweets!

Amon Amarth, Bucuresti, Arenele Romane, 19 noiembrie 2011

2011-11-20T03:15:00.002+02:00

[Pentru a doua oara consecutiv... am fost rapida! Ceea ce inseamna ca va trebui sa corectez pe parcurs tot ce nu e in regula pentru ca mi-a scapat pentru ca n-am mai avut chef sa iau la bibilit intreaga postare pentru ca m-am saturat de cat am stat sa o scriu...]

Tremur. Desi acum sunt acasa, in pat, la caldura. Imi rasuna Twilight of the Thunder God in cap. Si cred ca o sa fac o pauza ca sa vomit. Nu e o figura de stil. Chiar mi-e rau.

Spre rusinea mea, iar am plecat tarziu de acasa. Dupa ora 15:30. Accesul se facea de la 19, deci cred ca va puteti da seama ca am ajuns acolo cu nici trei ore mai devreme. De data asta n-am mai fugit pana la metrou asa cum o facusem in urma cu zece zile, dar am gonit de la iesirea de la metrou pana la Arene. Pentru ca vazusem un grup de oameni cu tricouri cu Amon Amarth in metrou. Bineinteles ca n-am fost prima. Dar am ajuns totusi suficient de devreme incat sa stau agatata de gard si cu ochii pe autocarul Amon Amarth (cel argintiu). Stiam care e al lor din filmuletele din timpul turneului pe care le-au urcat pe canalul de YouTube.

Dar dupa ce s-a deschis o jumatate de poarta, s-au format culoarele, s-a mai impins lumea... am ajuns tot mai in spate. A doua, a treia, a patra, a cincea...

Si inghetam. Dracu' sa-i ia, pe vremea asta vin? Foarte serios, daca nu-mi placeau in halul asta... nu-i injuram. Pentru ca n-as fi avut motiv. Pentru ca as fi pus mai mult pret pe confort si n-as fi venit acolo sa fac turturi. Nu puteau sa vina vara? Pentru alta trupa nu mai inghet in halul asta! Asta ultima i-am si zis-o cu voce tare tipei de la paza. Aveam ghetute imblanite, dar tot imi inghetasera degetele de la picioare. Si degetele de la maini, pentru ca nici nu aveam spatiu sa mi le las in jos sa le bag in buzunare. Plus ca macar cu una trebuia sa tin biletul. Presupun ca aratam jalnic. Pentru ca tipu' care ne verifica biletele m-a intrebat daca nu vreau manusile lui.

Norocul meu a fost ca s-a dat drumul inauntru cu taraita. Si eu am facut totusi parte din prima "picatura". Si am putut sa prind loc la gard. Cand am ajuns acolo, primul meu gand a fost "perfect!" - chiar in partea stanga, nu prea departe de centru imi si dorisem sa prind loc. Acolo unde am stat, am fost intre Johan S. si Ted. Am stat lejer, cat au cantat trupele din deschidere am avut chiar loc sa-mi intind bine coatele pe gard. Gard pe care imi parcasem haina de indata ce ajunsesem in fata scenei. Mda, stiu, e si asta un mod de a-mi marca teritoriul... Si nici macar la Amon Amarth nu m-am simtit inghesuita, chiar daca n-a mai fost asa lejer.

Septic Flesh

Si iar sa-mi fie rusine ca nu m-am documentat in privinta lor, desi timp as fi avut destul. Dar... de fiecare data cand a fost vorba de trupe care imi plac de mor, chiar nu m-a mai durut cine e in deschidere. Puteau sa fie chiar si baieteii aia in alb, Polar-nu-stiu-cum care au fost inainte de Motorhead. Sau Benone Sinulescu (sper sa nu te decizi intr-o zi sa-ti stergi iar blogu', da?). Nu mi-ar fi pasat. Eu voiam sa vad Amon Amarth.

Dar ca sa revin la cei de la Septic Flesh, am aflat pe loc de unde vin (Grecia) si cam ce canta. Si am fost placut impresionata. Intregul lor setlist a fost bazat pe piese de pe ultimele doua albume, patru de pe cel mai recent, The Great Mass (The Vampire from Nazareth, Pyramid God, A Great Mass of Death, Five-Pointed Star), caruia i-au si facut reclama pe scena si doua de pe precedentul - Communion din 2008 (We, the Gods si Anubis). Mi-au placut in special a treia piesa (Pyramid God - curge absolut superb, eu o tot ascult in draci de cand m-am apucat sa scriu asta) si ultimele doua piese din setlist (Anubis si Five-Pointed Star).

N-am putut sa nu remarc si cateva chestii marunte. Tobarul lor si-a facut aparitia pe scena la bustul gol si arata absolut delicios. Solistul/ basistul arata de parca gresise dulapul si imbracase hainele prietenei lui si la sfarsitul primei piese- inceputul celei de-a doua a avut un om in genunchi in spatele lui, om care se chinuia sa-i prinda cablurile de cureaua de la bas... cu banda adeziva! Si are un stil interesant de a tine basul. Chitaristii au mult par in cap. Iar cel din fata mea parca ar fi fost o statuie - parca absolut nimic nu-i putea schimba expresia fetei.

Dupa vreun sfert de ora au aparut si primele semne ca va fi o seara in care oamenii linistiti nu au ce cauta in fata scenei. Primul mosh pit al serii. Am tras aer in piept si m-am intors iar cu fata la scena - mai bine imi primesc lovituri in spate decat in fata. Strategia s-a dovedit a fi buna. Cateva lovituri intre umeri, cateva fractiuni de secunda in care cutia mea toracica s-a simtit comprimata intre gard si cei din spate si atat. Nimic care sa lase urme.

As I Lay Dying

Dupa pauza de rigoare, au intrat pe scena, tatuati... ma limitez la a spune aproape total de la incheieturi pana la umeri, ca ce au pe sub haine nu mai stiu. Nici despre ei si muzica lor nu stiam mare lucru. Stiam ca-s americani si ca sunt etichetati ca fiind o trupa de metalcore. Muzica... in timp ce scriu bucata asta, inca ascult Septic Flesh, deci e clar ca As I Lay Dying nu m-au prins. Cel putin nu la fel de tare. Nu mi-au displacut, tot ce m-a deranjat a fost vocea basistului, aproape feminina pe langa cea solistului (care chiar mi-a placut) si parca foarte nepotrivita pentru un chel. Ah, si jocul de lumini, cel mai tembel din cate am vazut vreodata, ma face sa retrag tot ce am spus de rau despre jocul de lumini de la Aerosmith. N-am putut sa nu remarc si sa nu apreciez energia de care au dat dovada pe scena, mai ales guristu' si chelu'. Au alergat, au sarit, au dat din cap, au venit pana pe boxele din fata scenei (usor instabile). Au facut spectacol. Si publicul n-a putut sa ramana indiferent la eforturile trupei. Din nou mosh pit. Plus cativa care s-au incumetat sa faca si crowd surfing. Le-a iesit mult mai bine decat celor doi care au incercat asta la Amorphis. Printre piesele cantate de ei s-au numarat An Ocean Between Us, Anodyne Sea, Condemned, Nothing Left, Confined si 94 Hours.

Amon Amarth

Trec peste partea de istorie personala, pentru ca am mai scris despre asta aici.

Am asteptat mult pana sa inceapa. Intre timp s-a pregatit scena pentru ei, li s-au adus pe scena mai multe beri decat sticle de apa (sticle de apa care au si fost putin mai ascunse in spate, nu foarte la vedere), ceea ce a facut pe cineva din zona sa spuna "astia nu beau apa, numai bere!". S-au auzit Aces High, War Pigs, Master of Puppets si Exciter. Da, piese de-astea "obscure". Iar eu m-am chinuit putin sa mai dau ceva straturi de haine de pe mine, ca sa stau doar cu tricourile pe mine la Amon Amarth, nu si cu puloverul. Spun ca m-am chinuit pentru ca se mai aglomerase zona. Si presupun ca am fost caraghioasa in timp ce imi tot trageam de pe ceafa straturile de haine - unul din cei de la paza incepuse sa rada de mine. Apoi am incercat sa fac o poza cu bannerul cu personajul principal din A Beast Am I, dar era cam departe si la un unghi cam aiurea. In cele din urma si-au facut aparitia pe scena, cu 15 minute mai tarziu decat fusese anuntat. Intai Fredrik. Apoi din stanga (ihi, in stanga eram eu) au aparut rand pe rand Olavi cu chitara asta (Gibson Explorer), Ted cu basul nou si Johan S. cu chitara din clipul asta (Gibson Explorer). Si Johan Hegg. Iar aparitia lui a fost putin amuzanta, pentru ca a fost singurul care a intrat pe scena alergand.

Au inceput, ca de fiecare data pana acum in turneul asta, cu War of the Gods. Prima piesa de pe Surtur Rising pe care au facut-o cunoscuta lumii, cu mai bine de doua luni inainte de lansarea albumului. Mai e nevoie sa spun ca m-am agitat pe acolo? Battle horns gave up their sound and Asgard walls razed to the ground...

A doua piesa a fost Runes to My Memory, una dintre primele piese Amon Amarth cu care am facut cunostinta si care se numara printre piesele mele preferate de pe albumul lor din 2006, With Oden On Our Side, alaturi de Gods of War Arise si Under the Northern Star (piese care, din pacate, n-au facut setlistul la Bucuresti). Now here I lay on the river bank, a long, long way from home... life is pouring out of me, soon I will be gone... I tilt my head to the side and think of those back home, I see the river rushing by like blood runs from my wound... here I lie on wet sand, I will not make it home... I clinch my sword in my hand, say farewell to those I love... La sfarsitul piesei, Johan ne-a saluatat in romana cu un "buna seara, Bucuresti! ce faceti?". Cateva cuvinte in romana a tot bagat printre piese de la inceputul pana la sfarsitul concertului, cele mai des folosite fiind "va multumesc"/ "va multumim". Nu e o chestie noua. Daca va uitati la clipurile din timpul turneului pe care le-au urcat pe pe canalul lor de YouTube, puteti vedea ca in toate tarile in care au fost le-a adresat oamenilor cateva cuvinte pe limba lor.

Dupa ce a primit asigurari zgomotoase ca ne simtim bine, Johan ne-a intrebat "are you ready for some metal?" si presupun ca e evident care a fost raspunsul pe care l-a primit. Asa ca Johan a concluzionat "Good! 'Cause this one is about Surtur..." - ihi, era vorba despre Destroyer of the Universe, singura piesa de pe Surtur Rising care a beneficiat pana acum de un videoclip. And now everything shall die! Au continuat cu o alta piesa de pe ultimul album - Live Without Regrets. Don't despair, show no fear...

A cincea piesa a fost una din "clasice" - The Pursuit of Vikings (de pe Fate of Norns din 2004), a doua lor piesa care a beneficiat de un videoclip. O piesa unica, una dintre cele mai usor de recunoscut piese ale trupei.

Apoi Johan ne-a spus ca urmatoarea piesa are ca titlu motto-ul lui. Clar, nu? For Victory or Death, o alta piesa de pe ultimul album. Ihi, aia cu "again we'll feed the wolves and then vengeance will be ours, we'll split their skulls and spill their guts upon the frozen ground". La sfarsitul piesei asteia, cineva din public i-a aruncat lui Johan un steag al Romaniei, steag pe care el l-a luat si l-a legat la tobe.

Au trecut mai departe la Varyags of Miklagaard de pe Twilight of the Thunder God, introdusa de Johan cu "do you feel like jumping? then let's see you jump like yo've never jumped before!". Chef de sarit as fi avut eu, doar ca nu prea aveam loc si ma mai si durea spatele, asa ca m-am limitat la dat din cap si la urlat versurile impreuna cu Johan. Recunosc ca, atunci cand a aparut albumul precedent, piesa asta nu m-a prea prins la inceput. Insa mi-a intrat pe sub piele dupa ce am ascultat cateva versiuni live de-ale ei. Acum asa imi place cum curge inceputul...

Apoi l-am auzit pe Johan spunand "I don't know about you people, but I refuse to be a slave of fear!" - ah, da! Da, da, da! Slaves of Fear, piesa mea preferata de pe cel mai nou album. O piesa poate putin neobisnuita pentru Amon Amarth, pentru ca nu vorbeste despre legende nordice, ci despre manipularea religioasa. Surprinde pe cineva ca m-am agitat ca nebuna pe piesa asta?

Despre urmatoarea piesa ne-a spus ca e veche, din 1998. Si un brontozaurel a urlat "Ride for Vengeance!" - aaa, e singura piesa de dinainte de 2002 pe care au cantat-o in timpul turneului european din toamna asta? Bineinteles, nu m-am inselat. La sfarsitul piesei asteia Johan ne-a intrebat "how about I film you people and you scream for me, Bucuresti?" si cum raspunsul primit a fost... evident, o groaza de urlete, ne-a filmat, asa ca... trebuie sa aparem si noi in curand pe canalul lor de YouTube!

Dupa ceva vechi... ceva nou. Foarte nou, de pe cel mai recent album. Si nebunesc - chiar si Johan a intrebat la inceputul ei "are you guys ready to go crazy, I mean, are you really ready to go fuckin' wild?". Cea mai turbata piesa a lor de pana acum - A Beast Am I. Si nu m-am putut abtine ca pe tot parcursul piesei sa nu arat inspre bannerul cu Fenris.

Dupa toata nebunia asta, Johan a decis ca e momentul pentru ceva... mai epic. "Dedicated to those who never made it back home..." ne-a mai spus el. Ahhh, da! Probabil cea mai asteptata piesa a serii pentru brontozaurel - Embrace of the Endless Ocean. Cred ca e cea mai linistita piesa a lor. Cu siguranta e piesa mea preferata de pe penultimul album. Si a fost o surpriza foarte placuta, pentru ca au introdus-o in setlist de-abia in august, dupa ce o mai cantasera... de trei ori acum doi ani si atat!

Tot de pe penultimul album a fost si urmatoarea piesa - Free Will Sacrifice. Aaa... probabil singura piesa din tot setlistul lor care chiar ma lasa rece. Dupa care a urmat Asator de pe albumul lor din 2006, With Oden On Our Side.

In cazul multor trupe exista cate o piesa "clasica", o piesa care ajunge sa nu mai poata fi separata de imaginea trupei. De fiecare data cand spui numele trupei, te gandesti la piesa respectiva. E cea mai reprezentativa pentru trupa. In cazul Amon Amarth, piesa respectiva este Death in Fire. Piesa pentru care au facut primul lor videoclip. A fost a doua piesa pe care am auzit-o de la ei si prima piesa Amon Amarth care a ajuns sa ma obsedeze. Si, dupa atatia ani, inca imi place la nebunie. Si bineinteles ca nu are nevoie de nici un fel de introducere. Pur si simplu au intrat direct in ea. Si daca inca m-as mai fi indoit ca ceea ce se intampla acolo, ceea ce mi se intampla este real... toate indoielile ar fi murit in focul piesei. La sfarsitul careia Johan ne-a spus inca o data "va multumesc!" si s-a inclinat in fata noastra, iar ceilalti ne-au salutat si ei cu instrumentele. Si apoi au iesit cu totii de pe scena.

Dupa cum era de asteptat, nu pentru mult timp. Au revenit pentru un bis care a cuprins cele mai cunoscute piese ale lor de pe albumul din 2008 (si, in acelasi timp, singurele de pe albumul respectiv pentru care au filmat si videoclipuri) - Twilight of the Thunder God si Guardians of Asgaard. Dupa prima, Johan a tras concluzia ca "I have no fuckin' idea why it took us twenty years to finally get here" si a promis ca "it's not going to be another twenty years before we come back". A doua fusese intens ceruta de oamenii din jurul meu, ceea ce mi se pare mereu amuzant - care e rostul sa ceri o piesa pe care stii ca o s-o cante oricum? Eu am urlat sa cer Victorious March, in caz ca se intreaba cineva. In orice caz, cred ca e clar ca anuntul lui Johan ca ultima piesa va fi despre "two brothers standing firm against all odds... 'cause they are the guardians..." (a carui continuare, urlata de toata lumea din ~~sala~~ cort, cred ca o intuiti) a dezlantuit iar nebunia pentru inca patru minute si jumatate. Pentru ultima piesa, Olavi a schimbat chitara - a trecut la cea din clipul asta (detalii despre chitara/ sursa).

Si apoi m-am trezit ca s-a terminat. Aaa... serios? Brrr, da, incepusera sa stranga de pe scena. Eu am ramas, ca un drac incapatanat ce sunt. Vazusem o pana de la Ted deviind si intrand sub boxe. Aveam una de la Johan S., dar... o voiam si pe aia de la Ted. Si cu vrutul am ramas, pentru ca pana la urma am plecat acasa fara pana de la Ted. Dar faptul ca-s un drac incapatanat mi-a mai adus si de data asta un setlist, cel care fusese lipit la tobe. Pe celelalte le dezlipisera cei din trupa si le aruncasera in public (si bineinteles ca nu prinsesem nici unul!), insa pe ala il ratasera. L-a dezlipit unul din cei care faceau bucati scena si a ajuns la mine... pentru ca am fost cel mai insistent drac cu ghearele intinse spre el. Si tot faptul ca am fost un drac atat de insistent i-a facut pe cei de la paza sa-mi sugereze sa ma invart pe afara, poate dau nas in nas cu cei din trupa si poate mai au ei pene. Sugestie care a prins... doar sunt una dintre marile mele obsesii muzicale. Biletul mi l-am luat la trei ore fara doua minute dupa ce s-au pus in vanzare.

Asa ca am ramas. Afara, in frig, la -2 grade (sau poate chiar cu vreun grad mai putin), cu ochii pe autocarul argintiu. Am reusit sa pun gherutele si pe un poster. L-am agatat din aer. Era un tip care le impartea la lume si i-a scapat unul din mana. Am vazut ocazia, asa ca nu mi-am mai asteptat randul - l-am apucat pe ala! A trecut ceva timp, ceva mai mult... si mai mult... pana cand am ramas cinci oameni. Si apoi am asteptat in continuare. Si am asteptat... si am asteptat... si am asteptat... Si apoi a aparut un tip care nu vorbea romana. Numai bun de luat la intrebari, nu? Era cu cei de la As I Lay Dying, ne-a dat pene de la ei si ne-a promis ca-i cheama afara. Reactia a fost surprinzator de rapida, au aparut afara, foarte blanzi fata de cum pareau pe scena. Am dat mana cu ei si m-am speriat - uitasem ce inseamna o temperatura normala a degetelor. Ne-au dat autografe si o informatie pretioasa: ca nu ne asteapta o noapte de asteptat in frig dupa cei de la Amon Amarth ci cel mult inca o ora, pentru ca autocarul are programata plecarea la ora 2:00.

Am devenit din ce in ce mai indrazneti si ne-am apropiat si mai mult de autocarul argintiu, ne-am uitat inauntru pe unde se vedea cate ceva. Cum le semnalizam celor din interior ca suntem acolo, afara, asteptam, inghetam! Am vazut... adidasi! In rest... nimic care sa spuna ca autocarul ala chiar e locuit/ folosit? Si apoi a iesit un individ. De la care am aflat ca cei de la Amon Amarth nu erau in autocar. Ceee? Soc, groaza! Cum, am stat atat in frig si ei erau deja plecati? Ah, nu... nu deja plecati, ci nici macar veniti inapoi in autocar de la vestiare. Ahhh... fericire! Si apoi au aparut niste hanorace umblatoare care trageau dupa ele bagaje - hehe!

Prost moment sa devin brusc timida, nu? Hmmm, sau poate nu chiar timida, dar cel putin foarte nesigura de unde e plasata exact limita aia. In orice caz, am dat mana cu toti, am autografe de la toti cinci - semnatura de pe sabie e a lui Johan Hegg, semnatura cu negru e a lui Ted (era doar un singur marker in miscare si nu era al meu si m-am trezit cu posterul intins intre Olavi, Johan S. si Ted si... fara marker! pentru ca singurul marker era la Fredrik care semna ceva altcuiva, asa ca am facut o mutra de "oops!" si am intrebat "does anybody have anything to write with?" si Ted a zis ca are el un marker intr-un sertar, asa ca a intrat rapid in autocar si s-a intors cu markerul negru cu care mi-a semnat pana la urma doar el, pentru ca intre timp markerul verde redevenise disponibil), semnatura de jos e a lui Olavi, semnatura pe directie verticala e a lui Fredrik, iar a lui Johan S. e, evident, cea ramasa, adica cea de pe zona inchisa la culoare. Am si poze cu Ted si Johan. Stiu, au iesit miscate. Rau de tot. Pozele facute de mine cu telefonul meu celorlalti au iesit clare, nemiscate, dar pozele in care sunt eu nu. Ceea ce nu demonstreaza decat ca sunt o adevarata ratare cand vine vorba de a explica in cateva secunde altcuiva cum functioneaza camera telefonului meu (telefon in varsta de sase anisori). L-am intrebat pe Ted si de pana, dar... ghinionul meu, nu mai avea. Johan S. mai avea, dar eu deja aveam una de la el si as fi fost nesimtita sa mai intind gheara dupa inca una, nu?

Asa ca... pana la urma, ma bucur ca am ramas acolo mai bine de doua ore dupa ce s-a terminat concertul si am inghetat. A fost chiar distractiv... plus ca am avut ocazia sa intalnesc trupa si am plecat de acolo cu autografe, nu? Si m-am bucurat ca n-am castigat un meet & greet inaintea concertului, meet & greet din cauza caruia n-as mai fi putut sa prind un loc la gard...

La plecare, in drum spre statia de noapte a RATB de la Unirii, ne-am intersectat cu niste indivizi care ne-au cerut tigari. Le-am spus defensiva ca nu fumam, in timp ce deviasem binisor spre dreapta.

Am avut noroc si autobuzul care imi trebuia mie nu s-a lasat asteptat nici macar doua minute. Si am mai avut noroc si a doua oara, pe drum. Poate ca radeti de mine ca am fost fraiera si am aruncat banii aiurea si mi-am luat card in loc sa ma fi urcat pur si simplu sa merg gratis, dar... a fost control. O tipa plus un jandarm cu ea. Si da, au prins cativa...

Acasa, cand am vrut sa ma dezbrac, am simtit ca-mi vine sa vomit. Fumul de tigara imi intrase in toate hainele, pana la piele. Si in par. Cand am sarit sub dus, am dat drumul la apa si apa mi-a atins parul... ah, m-a pocnit iar mirosul. "Nu fumam!" - uh, oare ce-or fi gandit aia?

Acum, la o zi dupa, si putin mai la rece.

M-a pocnit cat de dezechilibrat a fost setlistul, compus in principal din piese de pe ultimele doua albume. 6 piese de pe Surtur Rising din 2011, 5 de pe Twilight of the Thunder God din 2008, 2 de pe With Oden On Our Side din 2006 si doar 3 mai "batrane" de 5 ani: cate una de pe Fate of Norns, Versus the World si Once Sent From the Golden Hall.

A fost o nebunie. Pe tot parcursul concertului lor. Mosh pit/ wall of death, pogo, crowd surfing (multi, nu doar cativa). Din punctul asta de vedere, a fost cu siguranta cel mai intens concert la care am fost vreodata. In mod ciudat, asta nu m-a facut sa ma simt in pericol. Nu cat am fost acolo in fata scenei. Inaintea concertului aveam eu temerile mele. Si si acum, daca ma uit peste clipuri, nu pot sa nu ma gandesc "vai, ce era acolo!". Spectacolul de lumini n-a fost asa enervant ca la As I Lay Dying, dar tot a fost enervant. Au fost momente in care vocea lui Johan nu prea s-a auzit. Eu stiu versurile pieselor si stiam ce urmeaza/ ce sa urlu, dar cineva care nu stia? Ceea ce conduce la altceva. It was a good opportunity to scream and blow off some steam. Per total, mi s-a parut ca au sunat putin infundat fata de ce ma asteptam sa aud. Chestie asupra careia am ajuns sa reflectez putin acasa dupa ce am dat de niste clipuri din timpul concertului, care acum nu imi suna deloc infundat, ci exact ca ce imi imaginam ca o sa aud. Eu ascult muzica din boxele laptopului. Care fac totul sa sune mai metalic si m-am obisnuit cu asta, asa ca acum aceeasi chestie iesind din niste boxe normale ajunge sa imi sune ciudatel si parca putin infundat... ceea ce cam explica lucrurile... Au facut specatacol prin simpla lor prezenta pe scena. Johan a baut in cinstea noastra, s-au invartit pe toata scena, au urcat si au coborat treptele din dreapta si stanga tobelor, au trecut si prin spatele tobelor, au venit pana in fata pe marginea scenei, au fost momente in care Johan S. si Ted sau Olavi si Johan S. cantau unul in genunchi in fata celuilalt.

Bun spectacol. O seara reusita.

Si asa am trecut pe lista de "vazute" inca o trupa care imi place in draci...

performanta

2011-11-19T01:00:00.000+02:00

Cred ca deja toata lumea s-a obisnuit cu postarile mele legate de gafele in bucatarie (si nu numai). Clatite ca niste talpi de adidasi (macar astea n-au fost rele la gust, chiar daca simteam ca turbez mestecand la ele), gogosi emo (adica roz) cauciucate, cartofi cauciucati, gem sau ciocolata revarsate in afara castronului, oua explozive, carnati cu aracet, supa cu detergent, cremwursti cu hartie igienica, tarta explodata sau scoarta copac de uscata (sau ambele in acelasi timp, dar in diferite zone), prajitura cu nuca semanand mai mult cu ceva roca vulcanica... si lista poate continua...

In sfarsit am gatit si eu ceva mai complicat* care arata si bine, e si bun la gust si nu e nici cauciucat. Da, da, toate trei in acelasi timp!

Va rog, nu-mi spuneti ca o astfel de chestie e imposibil sa nu iasa. Pentru ca mi-am mai luat (de mai bine de zece ori pana acum?) chestii de gen si asta este prima data cand imi iese cum trebuie. Stiu ca poate parea al dracului de simplu, ca tot ce am facut eu a fost sa desfac cutia, sa scot strudelul pe farfurie, sa-l tai in doua, sa bag farfuria la microunde si sa apas pe trei butoane. Poate ca am avut noroc. Poate ca am avut parte de material mai de calitate de data asta (in general, am fost placut impresionata de produsele Coppenrath-Wiese).

Pana acum, invelisul ori s-a facut beton, ori ca un fel de hartie. Umplutura a fost de fiecare data buna, insa invelisul nici macar nu a fost incadrabil la chestii "mancabile" de cele mai multe ori. Exact, am scobit cu lingurita dupa umplutura si am zburat restul. Iar melcii cu cioco si scortisoara or fi fost aspectuosi, dar au iesit prea uscati.

Aaa... da. Asta a fost ca sa pierd aiurea timpul pentru ca sunt nervoasa. Pentru ca de-abia astept concertul, dar eu ma simt ca dracu' si fara chef. Zau ca era mai bine inainte de Amorphis cand eram rupta de oboseala, dar nu eram in nici un caz prost dispusa si nu mergea totul atat de prost.

* La chestii mai simple ma pot descurca excelent. Cu material de calitate (acadele Choc-o-lait sau fulgi Dolfin), fac o ciocolata calda excelenta. Bineinteles, tot ce trebuie sa fac este sa stau langa ibric si sa amestec in lapte. Si rondelele/ file-ul de somon imi ies absolut super. Desigur, tot ce trebuie sa fac e sa le scot din punga, sa le arunc la microunde si sa apas trei butoane. Daca ma simt creativa, mai sparg si galbenus de ou deasupra bucatii de peste.

pentru ca...

2011-11-18T02:28:00.002+02:00

... ati reusit sa ma faceti sa-mi para rau ca n-am fost.

E batran. E mic. Dar din cate am auzit, a fost cel putin genial in seara asta. Nu, nu sunt surprinsa. Si stiu ca anul trecut inainte de Sonisphere spuneam ca as prefera sa-l vad pe el fara Accept decat sa vad Accept fara el. Ca sa fiu cinstita, Accept cu Mark Tornillo au rupt in prima seara de Sonisphere, Blood of the Nations e un album bun, iar piesa asta ma bantuie uneori in momentele mele mai putin proaste (in special din cauza acelui "living just for the fight!").

Dar lucrurile se schimba. Si da, acum mi-e ciuda. Pentru ca motivul pentru care nu m-am dus a fost legat mai mult de demoni proprii decat de orice altceva.

Ceva de la inceputul anului. Probabil cel mai simplu si ieftin videoclip din cate am vazut vreodata. Dar imi place.

Setlistul, din cate am prins, a fost o combinatie de nou si vechi. Rev Raptor, Dominator, Leatherhead, I Give as Good as I Get, Vendetta, Balls To The Wall, Metal Heart.

U.D.O., 17 noiembrie 2011.

Mda. Sper sa mai am o alta sansa.

up != down

2011-11-13T20:22:00.007+02:00

A cautat si bineinteles ca a si gasit toate scuzele din lume ca sa amane momentul pana dupa ce se face intuneric. Nu voia sa fie vazuta. Nu voia sa fie vazuta pur si simplu si nu voia sa fie vazuta ducand gunoiul. Pentru ca tricoul arata cam satanist. Pentru ca si sacul de gunoi arata cam satanist (e negru). Pentru ca poate mai strange de prin casa si mai arunca cate ceva. Pentru ca, pentru ca...

A venit si momentul. A stins toate luminile din casa, a luat sacul cu gunoi din bucatarie, l-a parcat timp de cateva secunde in fata usii pana si-a luat in picioare ghetutele maro cu bot rotund din piele fina imblanite la interior cu blanita neagra. A inchis doar usa fara s-o mai incuie. N-o incuie niciodata cand merge doar pana la ghena. Ce dracu', is doar patru metri pana acolo... Insa mereu se teme ca poate o s-o inchida cumva aiurea si o sa se blocheze si n-o sa mai poata intra. Deh, amintiri din anul patru cand a ramas blocata in casa in ziua unui laborator de Embedded Software1 (si bineinteles ca profa n-a vrut sa creada asta), a trebuit sa cheme un coleg in ajutor si s-au chinuit impreuna, timp de cateva ore, unul de o parte si unul de cealalta, sa sparga usa.

N-a aprins lumina nici pe holul blocului, a urcat jumatate de etaj pana la ghena, a facut sacul negru sa dispara in gaura... la fel de neagra si s-a intors.

A deschis usa si...

... a auzit o muzica ciudata.
"Ce dracu' mi-o fi intrat in playlist?"
S-a descaltat si si-a luat botinutele in mana ca sa le puna la loc si deodata a inghetat. Simtise ceva sub picior. Ceva moale, pufos. Acolo unde inainte stia ca nu era nimic. A intins mana dreapta catre intrerupator si a dat de... lambriuri!

O, nu! A tasnit pe usa in timp ce se incalta, a inchis-o cu cea mai mare grija posibila, a coborat speriata un etaj si a intrat grabita pe usa apartamentului de sub cel in care intrase mai devreme. Unde s-a trantit pe jos chiar langa usa incercand sa se linisteasca. De data asta chiar era acasa. Din camera se auzea Death in Fire2, in fata usii nu era nici un covor, iar peretii erau la fel de denivelati ca intotdeauna.

In caz ca se intreaba cineva ce legatura are poza cu toate astea... in afara de faptul ca e inca o chestie care imi aminteste de cat de ametita pot fi, n-are nici o legatura. De ce imi aminteste de asta? Pai pentru ca inghetata aia e la mine in congelator de ceva vreme. Si mi-am amintit de vreo doua ori de ea. Si apoi am uitat iar. Si intre timp m-am intrebat de destul de multe ori de dracu' ce mai tin eu oare frigiderul pornit si doar lenea m-a facut sa-l las in priza. Nu ma intrebati cum e, pentru ca nu mi-am mai luat asa ceva pana acum si, dupa cum se poate vedea, e inca nedesfacuta.

¹ Softulete Java pentru mobile, in caz ca se intreaba cineva ce spanac o fi cu materia aia. ➚
² A mai ramas mai putin de o saptamana pana la concert si de-abia astept. Si in acelasi timp mi-e frica. Pentru ca e unul din evenimentele pe care mi le-am dorit prea tare si o sa fac urat daca merge ceva prost. Iar pe mine ma doar spatele de ieri (da, din cauza ca am facut eu o tampenie). Si mor de frica ca poate nu-mi revin pana sambata. Plus ca in comentariile de la piesele lor de pe YouTube am tot dat peste "razboinici" care se laudau cu coaste, capete, nasuri si dracu' mai stie ce sparte la concertele lor. Iar in cazul meu e mare distanta de la "sunt una din marile mele obsesii muzicale" si pana la a considera ca sa-mi rup niste oase la concert ar fi o chestie "tare". ➚

Max & Haki

2011-11-12T22:16:00.001+02:00

Max si-a facut aparitia in 1998. Era vioi, incredibil de frumos si simpatic tare. Imi placea sa stau spanzurata pe geamul de la bucatarie si sa il urmaresc in timp ce alerga prin curte dupa vrabii, sarea pe masina, trantea chestii si apoi le tragea dupa el prin toata curtea.

N-a trecut mult timp pana cand in curtea casei de la coltul strazii a aparut si Haki. Spre deosebire de Max, pe Haki l-am vazut inca de cand era mic de tot. Un ghemoroc cu blana. Un ghemotoc agitat rau. Un ghemotoc care a crescut fenomenal de repede. S-a facut repede aproape cat Max. Iar mama deja nu prea mai era sigura care e care atunci cand ii vedea de la geam. Trebuia sa ma intrebe pe mine. Eu stiam ca Max e ceva mai lat in umeri, o idee mai deschis la culoare, iar pata lui alba de pe ceafa e mai mare.

Eu am mai stat pana in 2002 in Brasov. Si nu m-am saturat niciodata sa-i privesc de la geam. Cum sareau prin zapada de parca le montase cineva arcuri pe labute. Cum se invarteau dupa propria coada. Cum sareau dupa vrabii. Cum isi aduceau singuri in gura paturile pe care stateau cand ii plimba cu masina. Si cum erau mereu in competitie pentru locul din fata. Am vazut multi caini care tremurau si latrau la masini. Max si Haki pareau fascinati de ele. Sareau veseli cand se pregatea plimbarea, iar capota masinii era locul lor preferat de odihna.

In ultimii noua ani nu i-am mai vazut decat in timpul rarelor vizite la Brasov. Azi m-a sunat mama. Stapana lor a murit, in loc s-au mutat altii. De la care cei doi cam refuza sa manance. Mi-a zis ca i se rupe inima cand ii vede.

Eu... cred ca plang...

In poza nu sunt Max si Haki. Sunt alti doi din aceeasi rasa pozati de mine la mijlocul lui decembrie 2005 pe Calea Mosilor.

goofed again

2011-11-11T19:23:00.001+02:00

Ah, da, aventuri la cumparaturi. Atat de comune pe bloguri, nu? Dar de obicei autorul e ala sfant, ala care nu greseste, bla, bla...

Nu si in cazul asta. Am gafat. Grav. De doua ori intr-un interval scurt de timp.

Am iesit sa-mi iau diverse chestii dintr-un supermarket din zona. Diverse chestii neinsemnand juma' de supermarket, ci peste si ceva dulciuri nemtesti de Craciun (turta dulce si biscuiti cu scortisoara).

Intru, dau o tura, gherutele mele le agata pe toate, merg la casa si cand sa platesc ma trezesc ca... mi-am uitat portofelul acasa. Ooops! Injur in gand si imi aduc aminte ca am 5.5 lei ramasi de miercuri de la concert in buzunarul de la pantaloni, asa ca macar o chestie pot sa mi-o iau.

Ajung acasa si putin mai tarziu imi iau portofelul de pe masa si il arunc in ghiozdan. Ies iar din casa, trec de primul bloc si vad o fatuca alergand urland dupa un pusti. Din ce urla, am inteles ca ii furase ceva. Hmmm, sa fiu cu ochii in patru. Trece si pe langa mine in fuga un pustiulica, dar stau cu ochii pe el si zic eu ca nici macar nu s-a frecat de mine, ajung iar la supermarket, dau iar o tura sa strang ce voiam sa cumpar, la casa deschid ghiozdanul... unde-i portofelul? Injur iar in gand, intamplator de data asta aveam alta geaca cu 33 de lei in buzunar, iau pestele, dar tot imi mai lipseste cam un leu ca sa iau si turta dulce. Plec injurand iar in gand.

Oare iar am uitat portofelul acasa? Sau gherutele lu' pustiulica au fost mai iuti decat ochii mei?

Nici una din cele doua. Acasa mi-am gasit portofelul. In ghiozdan! E drept ca nu in buzunarul in care il cautasem putin mai devreme...

Sa mai incerc inca o data? Mi-e teama ca si de data asta o sa mai comit vreo gafa...

Amorphis, Bucuresti, The Silver Church, 9 noiembrie 2011

2011-11-10T16:38:00.002+02:00

[A se remarca faptul ca de data asta n-am mai fost lenesa si am scris imediat dupa concert...]

Amorphis. I-am descoperit in urma cu vreo doi ani. Cu piesa asta. Bineinteles, multumirile merg din nou catre YouTube Related Videos. Am tot frecat-o, am inceput sa sap dupa alte piese. Si dupa o vreme am ajuns si la piesa asta. Si m-a pocnit ca am mai auzit-o candva. Nu stiu exact cand, stiu doar ca era inainte de facultate, nu stiu cum dracu' pentru ca nu ascultam mare lucru pe atunci... Dar tin minte clar acel "there are no flowers on your grave".

Acum aproximativ o jumatate de an au scos un nou album, The Beginning of Times. Primul dupa ce i-am descoperit eu. Merita ascultat...

M-am bucurat cand am auzit ca vin si la noi. Am vrut sa merg, dar asta a fost in mai multe momente sub semnul intrebarii. Am umblat ca nebuna pana am reusit sa-mi iau bilet la concert. Vodafone, Orange, Humanitas, Germanos... ba n-au hartie pe care sa printeze, ba sunt biletele blocate si nu se pot cumpara... Complet ilogic, dar incepusem sa ma gandesc ca poate n-ar trebui sa merg, poate exista un motiv pentru care tot incerc sa-mi cumpar bilet si nu pot. Dar pana la urma mi-am luat bilet de la diverta. Si apoi saptamana trecuta...

... incepusem sa ma gandesc din nou ca poate n-o sa merg. Ca poate o sa fac iar cum am facut anul trecut la Sabaton, cand nu m-am mai prezentat, desi aveam bilet de doua luni si imi si plac in draci. Pentru ca ma simteam prea defecta ca sa merg. Chiar daca am tot frecat concerte in ultima vreme si de la "mmm, chiar imi plac" am ajuns la "vai, cat imi plac!"

Dar pana la urma am tras o fuga ca sa-i vad. Aaa... si cand spun ca am tras o fuga, o spun foarte la propriu. Am adormit de dimineata dupa o noapte nedormita, cand m-am trezit inca aveam de lucru, am intarziat mult in fata calculatorului si am plecat de acasa de-abia dupa 17:20. Da, da, stiu... Eu, aia care se ducea mereu devreme la concerte. Am fugit pana la metrou. Inca nu-mi vine sa cred. Ca n-am cazut lata, ca plamanii mei n-au intrat in greva... ca am simtit ca mi-a fost chiar usor.

La iesirea de la metrou m-am uitat la ceas. 19:02. Aproape ca s-a prabusit cerul. Pana cand m-am prins ca tot nu i-am schimbat ora. Stiu, sunt groaznica! Am ajuns acolo... am intrat! Pentru ca era deschis. Pentru ca nu stiam locul, nu mai fusesem niciodata acolo. Pentru ca nu m-a intrebat nimeni nimic decat dupa mai bine de jumatate de ora (timp in care Leprous se pregateau pe scena, iar urechiusele mele au tras concluzia ca o sa-mi placa... la momentul respectiv nici macar nu stiam care din cele doua trupe sunt). Si n-am fost data afara nici dupa ce mi s-a spus ca se asteapta afara. Dar sunt eu cuminte si am iesit singura. Doar ca mi-a luat ceva timp ca sa pot sa fac asta. Pentru ca tot aduceau inauntru diverse si n-aveam pe unde sa trec. Si dupa ce am trecut am descoperit ca blocasera una din usi si nu mai puteam sa ies.

Accesul a fost putin decalat. Ni s-a zis ca va mai trebui sa asteptam o jumatate de ora, dar nu cred ca a durat atat de mult pana la urma. Intre timp, se stransese multa lume si incepusem sa ma intreb unde dracu' pot incapea atatia inauntru. Am reintrat intre primii cinci, am putut sa-mi aleg loc bun in fata scenei. Loc bun insemnand de la centru putin spre dreapta (dreapta mea, cum ma uitam la scena). Adica ideea era sa fie undeva intre Tomi si Esa.

Nahemah

Eu nu mai auzisem de ei pana atunci. Aveam candva bunul obicei de a ma informa in legatura cu trupele din deschidere. Obiceiul se pare ca a decedat strivit de linii de cod. Adica asta am facut in loc sa ma documentez. Totusi, exista si o parte buna. Am avut o surpriza placuta. Habar n-am ce-au cantat, dar mi-au sunat bine, chiar daca nu prea s-a auzit vocea in unele momente. Si la sfarsit, unul dintre chitaristi mi-a oferit un moment amuzant cand si-a bagat barba in tricou ca sa nu-l incomodeze. Na, ca pe-asta cu barba bagata in tricou n-o mai vazusem pana acum. Poza din lateral e singura poza care mi-a iesit clara (e drept ca nici n-am facut multe, cred ca doar vreo sase).

Leprous

Dupa cum am mai spus, nici de ei nu mai auzisem. Si au fost si ei o surpriza placuta. Au aparut pe scena "la uniforma", toti cu camasi, cravata sau... ufff, ma bufneste rasul la cuvantul papion, toti in rosu cu negru si si-au filmat bucata. Au fost foarte vioi si probabil le-ar fi prins bine o scena mai mare, pentru ca au fost cateva momente in care s-au ciocnit sau s-au impins unul pe altul la o parte. Au avut cateva probleme tehnice, la un moment dat unul din chitaristi era in genunchi incercand butoane. Un cablu de la un microfon a ramas prins in... naiba stie ce, era plin de cabluri incurcate acolo pe jos, asa ca solutia s-a numit impins chitarist la o parte si luat microfonul din fata lui, ca ala avea cablul liber si se putea sari cu el. Piesele care m-au prins au fost Thorn si Waste of Air de pe ultimul lor album, Bilateral. In caz ca se intreaba cineva, le-am identificat in ce-am gasit pe canalul lor de YouTube (damn useful tool). As aprecia ajutor in cazul pieselor care ori nu s-au lipit asa tare de creieras incat sa pot sa le identific, ori poate nici n-am material pe YouTube dupa care sa le identific. Update: in setlistul Leprous au mai intrat Forced Entry, Mb. Indifferentia, Restless si posibil si Bilateral. Ah, va rog nu radeti de cat de "clara" a iesit ultima poza.

Amorphis

Am asteptat ceva mai mult de jumatate de ora pana sa intre pe scena. Si apoi... evident, a venit si momentul mult asteptat si au aparut pe scena. Fusesem eu lenesa, dar macar in legatura cu ce piese facusera setlistul Amorphis la concertele precedente ma documentasem. Mi s-a parut in regula, chiar daca bineinteles ca au lipsit cateva piese care imi placeau. Dar e clar ca o sa fie o minune daca ajung vreodata la un concert al unei trupe care chiar imi place si se intampla sa faca setlistul absolut toate piesele care imi plac.

Au inceput cu doua piese de pe The Beginning of Times - My Enemy si Mermaid, care mie chiar imi plac. Au urmat The Smoke, una din preferatele mele de pe primul album cu Tomi Joutsen, Eclipse si inca o piesa de pe noul album - Crack in a Stone. Au fost in total patru piese de pe ultimul album si toate au fost in prima jumatate a concertului. Au continuat cu o piesa din perioada cu Pasi - Greed, de pe Tuonela. Si apoi Tomi a facut un brontozaurel fericit... pentru ca a anuntat Sampo. Da, stiam ca o sa fie, vazusem si poze cu setlistul, dar logic ca nu retinusem exact ordinea pieselor. Dupa care a venit piesa care imi tot venea in minte pe drum: You I Need, tot de pe cel mai recent album. Am ascultat-o de destul de multe ori si mi-a intrat pe sub piele.

Cam pe la jumatatea concertului au existat si doua tentative putin comice de crowd surfing. Si una de stage diving. Doar ca era cam aerisit in zona aia si au cazut printre. Ma rog, cel putin de unde stateam eu si de pe scena (i-am vazut razand) s-a vazut a fi ceva amuzant. Mi-a fost lene sa caut pe YouTube, dar daca intamplator da cineva de o inregistrare a momentelor, i-as fi recunoscatoare daca mi-ar spune si mie. Si a mai fost si o tentativa de ceva intre dans si mosh pit prin spatele meu (dar nu va ganditi la nimic brutal doar pentru ca am scris mosh pit).

Si dupa ultima piesa de pe noul album a urmat o parte aproape doar cu piese vechi, din perioada cu Pasi: Vulgar Necrolatry, Into Hiding, o alta preferata de-a mea, Magic and Mayhem si piesa aia care ma tot bantuie - Alone. Cu Sky Is Mine printre ele. Apoi au parasit scena...

Pentru putin timp. Au revenit cu Silver Bride, dupa care au continuat cu o piesa mult asteptata de brontozaurel si, judecand dupa reactiile din jur, si de restul publicului: My Kantele. Si apoi s-a terminat, de data asta de tot, fix cu piesa multumita careia am aflat de ei - House of Sleep. Piesa pe care Tomi ne-a cerut sa o cantam impreuna si a indreptat de mai multe ori microfonul catre public. Si in timpul careia a venit pe marginea scenei si a inceput sa dea mana cu lumea. Si cand a ajuns la mine... n-a mai fost ceva de genul "slap!", mi-a apucat mana cu ambele maini si mi-a strans-o bine si a zis ceva. Mi-ar placea sa cred ca a fost ceva de genul "thank you", pentru ca stiu ca m-am agitat acolo ca o nebuna, dar adevarul e ca... dracu' mai intelegea ceva in nebunia din momentul ala...

M-am intors... pe jos. Pentru ca s-a terminat la 23:15, iar eu am mai ramas. Daca as fi plecat repede probabil nu as fi pus gherutele pe setlist si nu m-as fi intersectat cu cei de la Leprous. Win some, lose some. Si m-am intors pe jos pentru ca pot. Pentru ca am doua picioare cu care sa merg. Ah, da, e absolut jenant ca cica suntem capitala europeana si avem haite de caini pe strazi. Si ma simt mai in siguranta mergand pe linia de tramvai decat pe trotuar pe unde circula latratoarele.

Pe Bulevardul Unirii mi-a atras atentia ceva in zona verde de la marginea strazii. O cruce, cu flori proaspete si candela aprinsa. La miezul noptii. Da, am fost curioasa daca data mortii e recenta. Anul asta. Acum cateva luni bune totusi. Cu nici doua ore inainte cantasem "there are no flowers on your grave"...

Azi... am o febra musculara crunta - au, au au!

PS - Mi-a placut costumatia lui Tomi, vesta cu tepii pe umar plus "bullet belt" (care nici de aproape nu parea deloc facuta din baterii - cei care nu stiu povestea cu Sepultura si bateriile pot sa ignore paranteza).

PS#2 - Sunt unele site-uri care gafeaza mai mereu la capitolul recenzii dupa concerte. Sa zicem ca ti-a scapat acel "The" in plus. Sa zicem si ca esti suficient de fraier incat sa copiezi litera cu litera de pe hartia cu setlistu' (haha, ce recenzii as fi citit daca o comitea careva pe asta la Aerosmith; sau si mai tare, la Children of Bodom). Dar cum spanac sa gresesti numele albumului cand e scris pe posterele turneului, pe flyer-ele alea care erau peste tot in club, pe tricourile expuse pe pereti sa le vada tot chioru'? Si cand mai exista si internet? Serios, oamenii au site. Cu sectiune de discografie. Lamurea imediat tot ce era neclar. Lipsa de curiozitate si treaba de mantuiala...

Update: Inca o mostra. Sa zicem ca trecem peste dezacorduri si peste faptul ca Tor de la Leprous nu a fost la Bucuresti, in locul lui a fost tipu' cu camasa rosie, mutra de bebe si parul nu cu mult mai scurt decat il aveam eu anul trecut la AC/DC (si pe care nu stiu cum il cheama, desi Einar l-a prezentat, dar tot ce am inteles eu a fost Jonas-nu-stiu-cum). Dar cand au cantat Amorphis Silent Waters miercuri?

the lazy insomniac coder

2011-11-08T06:10:00.000+02:00

Am comis-o...

Si acum rad cu lacrimi, dupa ce in urma cu vreo zece minute imi venea sa ma ascund sub bloc de rusine.

Inginerii sunt lenesi. De-aia avem si alte mijloace de transport in afara de picioarele din dotare, pentru ca inginerilor le era lene sa mearga. De-aia avem calculatoare de buzunar, pentru ca inginerilor le era lene sa calculeze. Si asa mai departe. Eu nu fac exceptie. Sunt atat de lenesa incat...

... nici pana acum nu mi-am pus inapoi in cutii adidasii spalati acum doua saptamani si jumatate!

Cred ca am mai povestit ca in ultima vreme a tot picat para malaiata... ma rog, se stie continuarea. Una din ultimele chestii n-o prea impartasisem cu multa lume. Si simteam nevoia sa ma laud. Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat. Am salutat, am ciripit vesela noutatile. Si...

... m-am dezumflat! Reactia n-a fost deloc cea asteptata. De la celalalt capat al telefonului auzeam o voce de om dezorientat si morocanos...
"Ce-i cu tine? Nu-mi spune ca te-am trezit..."
"Mmm... ba da... tu de ce nu dormi la ora asta?!"
"Ce ora asta? E sase si..."
"E cinci!!!"

Aaaaa... da. Bineinteles, mi-a fost lene sa schimb ora la ceasuri. Laptopul si telefonul ar fi compensat cu harnicia lor pentru lenea mea...

... daca nu mi-ar fi fost lene sa ma uit la ce ora arata! Stiu, is groaznica, le aveam pe ambele fix sub bot! Dar na, ticaiala ceasului din partea cealalta a camerei purta inca toalele din colectia de vara...

Ah, da, tocmai mi-am spart "ritmul" de o noapte cu somn, o noapte fara si o dimineata cu una doua ore de somn. Tocmai am inregistrat a doua noapte fara somn la rand. Aruncati in mine cu... perne!

inside my brain

2011-11-07T23:58:00.000+02:00

N-am mai pus asa ceva pe blog pana acum. Inca mai am destul de lucru, trebuie sa termin azi(marti, ca miercuri merg la Amorphis... da, da, merg... i-am tot ascultat cu bucati live zilele astea, asa, de incalzire... prea mi-au placut ca sa-i ratez, oricata scarba mi-ar fi de mine). Click pe Color, selectat Red, Green sau Blue, apoi plimbat cursorul sobolanului peste patrate. Merg si Gradient 1, Gradient 2 si Gradient 3. Si Gallery 1. Cel mai bine merge pe Chrome, Safari, FF4+, Opera11+. Pot sa-l fac sa mearga inclusiv pe IE7. Totul e doar din CSS, zero JavaScript.

Full screen (looks better, gets rid of the annoying jump, more suitable for noticing the relayout on resize).

NU, meniul NU va ramane asa.

back-to-school - electromagnetism, jars, choc, sea creatures...

2011-11-04T00:50:00.001+02:00

Tot ceva ce intra la capitolul amintiri despre scoala.

Tot din al doilea an al vietii mele de studenta. Inca tin minte cu cata groaza ma uitam la orar inainte de inceperea anului. Erau atatea materii al caror nume nu-mi suna deloc bine. Eram convinsa ca nu voi reusi sa inteleg mare lucru din ele*. EM (Electromagnetism), FCT (Fundamentals of Circuit Theory), LS (Logic Systems), Quantum Physics si restul - brrr!

Anul acela a inceput intr-o joi, zi in care aveam cursurile de FCT si AM (Advanced Mathematics), asa ca primul sfarsit de saptamana m-a prins oarecum ceva mai linistita in privinta celor doua. Nu pareau a fi deloc un bau-bau materiile respective. Primul curs de electromagnetism urma sa fie marti. Si primul seminar de electromagnetism la fel. Fix inaintea cursului. Seminarul in BN, cursul in CB, intr-una din salile acelea cu trei pereti in afara si geamuri pe ambele laterale. Si in acea zi de marti am plecat cu teama spre facultate. Doar ca...

... n-am mai ajuns. Am mers doar o statie, pana la Dristor, unde am coborat din metrou. Nu mai puteam de durere. Nu prea stiu ce-s alea raceli, dureri de cap. Mai rau de "m-am trezit dimineata cu o voce ciudata, pana dupa-amiaza n-am nici pe dracu'" sau de "imbogatesc producatorii de servetele la cate incleiez cu muci" am racit fix de trei ori in aproape zece ani de cand sunt in Bucuresti. Octombrie 2003, noiembrie 2006, aprilie 2011. Exact, atunci era octombrie 2003. Marti, 7 octombrie 2003. M-am intors acasa. Si am ratat prima zi cu electromagnetism. Am luat seminarul in aceeasi seara, de la o colega. Care m-a speriat putin. De parca nu eram eu suficient de speriata de materia asta... Ma rog, cam toate chestiile pe care mi le zicea parca se bateau cap in cap. Am retinut doar ca seminarul se face cu o tipa care pare foarte de treaba si mult mai tanara decat e de fapt, ca baietii din grupa s-au dat la ea, ca profu' pare fioros, dar nu e, ca tot explica si repeta chestii si ea n-a inteles nimic si s-a carat rapid, asta fiind si motivul pentru care n-am luat si cursul de la ea: nu avea ce curs sa-mi dea!

In saptamana aceea a fost si TIBu'. Si pe vremea aceea mergeam in fiecare zi acolo, chiar voiam sa-l ajut pe tati, sa fiu si eu utila cu ceva acolo la stand. M-am dus si sambata, dupa ce tati deja se intorsese la Brasov. Am avut si un casting la Antena 1, asa ca probabil ai mei s-ar fi asteptat sa fi ajuns acasa mult mai devreme. M-au sunat de doua ori inainte. Si de fiecare data au insistat sa merg repede acasa. Si tot de fiecare data eu nu m-am grabit sa-i ascult. Cand am ajuns acasa am aflat de ce: murise bunicul (tatal mamei). M-a enervat la culme ca nu mi-au spus de prima data cand m-au sunat. Si acum, daca imi spune cineva vorbim cand ajungi acasa imi vine sa il/o strang de gat prin telefon. Nu-s o panseluta sensibila, spune dracului ce ai de spus!

Duminica plecam din Bucuresti cu varul meu. Singurul lucru pe care-l tin minte de pe drum e ca am incercat pentru prima si ultima data ciocolata calda de la McDonalds. Da, e execrabila! Luni a fost inmormantarea, tin minte ca popa a venit cu toata familia si si-a instruit copchiii sa indese mancare in sacose pana la refuz, tin minte ca am varsat ciorba fierbinte pe cineva, nu stiu cum de nu si pe mine. Si marti m-am intors in Bucuresti cu varul si cu unchiul meu, care trebuia sa plece din tara, asa ca a ramas la aeroport. Pe mine m-a lasat la Victoriei, de unde am luat metroul pana la Semanatoarea. Si de la Semamatoarea am alergat la cursul de EM. Cu tot cu ditamai gentile cu diverse chestii de mancare (piept, copane, ficatei de pui, cozoaci, prajiturele, borcane cu gem, dulceata, sticle cu compot). Bineinteles ca n-am ajuns la fix, dar am intrat ca taifunul in sala de curs. Cu tot cu ditamai gentile, ca doar nu era sa le las afara. Pe vremea aia eram o gazuta slabuta, de 39 de kile cu tot cu botine, asa ca probabil ca aratam foarte caraghios cu "incarcatura" cat mine.

Mi-a placut la nebunie. Cursul, cum explica omu'. Faptul ca faceam legatura cu cursul de Calculus II (calcul integral, analiza matematica? nu stiu exact cum se numea pentru cei care faceau in romana). A fost cursul meu preferat pe semestrul ala. Ne dadea probleme de rezolvat la curs, de fiecare data cu cate un indiciu. Stiu ca eu chiar am facut problemele. Cred ca am fost singura... Si la seminar la fel. Marti il ratasem pentru a doua oara (seminarul), dar m-am dus miercuri, cu o alta grupa.

E ciudat... Ma gandeam ca as avea o tona de chestii de scris despre cursul asta, dar tot ce imi vine in minte sunt ecuatiile lui Maxwell in diferinte forme (differential, integral, in various systems of coordinates), sarcini distribuite pe suprafete sferice, cilindrice, sau in intregul volum al figurilor geometrice respective, condensatori, materiale dielectrice. bobine, campuri electrostatice, potentiale electrodinamice si o groaza de alte chestii pe care recunosc ca nici macar nu stiu cum le cheama in romana si presupun ca as speria lumea daca m-as apuca sa umplu blogul cu integrale. Ce stiu sigur e ca mi-a placut la nebunie. Materia, perioada aceea a vietii. Chiar daca era groaznic in sala aceea din CB**. Cand batea vantul afara si purtam ceva mai larg, putem sa vad cum flutura pe mine. In pauze (cursul era de 3 ore) nu ma dezlipeam de calorifer. Uneori ma intrebam daca chiar vreau sa am notite detaliate sau imi doresc mai tare sa-mi iau manusile ca sa nu-mi inghete mainile. M-am si gandit uneori ca asa as da dracului tot si as pleca acasa la caldura. Dar n-am facut-o niciodata...

Partialul a fost in data de 22 noiembrie. De la ora 9, in AN010. De la ora 8 era deschis in Carrefour. Asa ca am trecut pe acolo inainte de partial si... atunci am descoperit ciocolata Lindt - fix asta (da, inca am ambalajul). Arata atat de bine in ambalajul acela rosu. Si dupa partial aveam sa aflu ca e... altceva! Foarte diferita de tot ceea ce mai incercasem pana atunci in materie de ciocolata. Nimic nu se putea compara. La partial am busit unul dintre subiecte. Si da, s-a intamplat. Fix chestia aia de care mi-a fost mereu rusine sa le spun alor mei. N-a contat ca am busit subiectul ala. Pentru ca na, fusesem copil constiincios, imi facusem toate temele, ma descurcasem excelent pana atunci. Profu' mi-a spus sa vin la el in birou sa-mi dea sa lucrez ceva care sa compenseze. Eu nu mai fusesem pana atunci in EB-uri, nu stiam ca sunt incuiate la sfarsit de saptamana si ca se poate intra doar cu cartela. Profu' nu s-a gandit la asta, el avea cartela. Doar ca eu evident nu aveam. Am incercat cinci usi (cele trei din partea catre EC/EG) si doua din partea EA si deja incepusem sa ma gandesc sa ies afara si sa incep sa studiez geamurile sa vad pe unde as putea intra. Doar ca in ultima usa cineva uitase un mop si nu se inchisese complet. Asa ca am intrat pe acolo.

Asa as vrea sa mai fiu si acum un asemenea drac impielitat... Pentru ca ma sperie. Pe vremea aia am fost in stare sa jonglez cu a merge la cursurile mele, plus ale altora, a merge la TIB, am fost in stare sa vin la curs incarcata cu ditamai gentile si ma gandeam serios sa intru in cladire pe geam daca nu pot intra pe usa.

N-o sa uit niciodata gif-urile alea animate cu polarizarea luminii... La examen cu siguranta n-am uitat de ele...

Ah, da, ultima chestie din titlu. Animalute de mare. Le-am primit de la Oana (cu ea am facut seminarul si cred ca acum ea tine si cursul... cred...).

* Nu m-am inselat chiar in cazul tuturor. De la Data Structures & Algorithms II (Java) am ramas cu System.out.println() si cam atat. Examenul l-am luat doar pentru ca nu mi-a placut cum am scris cerintele si le-am mai scris inca o data, de data asta mult mai lent si mai caligrafic. Au vazut ceva mai mult scris pe foaie si aia a fost, au presupus ca erau si rezolvarile acolo. Jur ca n-am stiut ca asa o sa se intample. Iar examenul de economie l-am luat de-abia in toamna. Cu ajutorul a 27 de fituici-acordeon bagate pe sub dresuri. Fituici care m-au zgariat si m-au facut sa ma scarpin ca un cimpanzeu (sau alt neam de maimute, daca vreti) dupa ce s-a terminat examenul si am putut sa aterizez intr-o buda ca sa scap de ele.

** Da, stiu, s-au schimbat enorm de multe lucruri de atunci. Acum sala aia are termopane, jaluzele verticale, aer conditionat, parchet, mobilier nou, proiector...

ciocolata, in deplasare

2011-11-03T14:49:00.000+02:00

Cei care au mai interactionat cu mine pe twitter sau Y!M stiu deja... De scris am mai scris, dar nu aici, ci in deplasare. Mhm, despre ciocolata.

E ceva ce voiam sa fac de mult timp, din mai multe motive. Unul din ele ar fi exact faptul ca, asa cum am spus de atatea ori, sunt o creatura foarte curioasa. Si, de fiecare data cand s-a intamplat sa-mi atraga atentia ceva dulciuri ciocolatoase, am cautat sa aflu cat mai multe despre ele. Internetul m-a ajutat enorm in cele mai multe cazuri, asa ca m-am gandit ca as putea sa contribui si eu cu pozele si experientele proprii. Si nu eram prea sigura cum sa fac asta, pentru nu eram foarte incantata de articolele din seria "the curious eye and the critical taste buds" - nu ma pricep sa scriu si pozele mele nu sunt cele mai grozave, pentru ca nu ma pricep sa fac poze si n-am nici aparat foto, doar un telefon in varsta de sase ani (nu-mi spuneti ca ar fi cazul sa-l inlocuiesc, mi-e groaza de asta... am tot umblat si studiat telefoane si nu reusesc sa gasesc un altul care sa imi fie la fel de potrivit mie).

Ca sa n-o mai lungesc e vorba de articolele astea:

Maison Taillefer Speculoos. Este vorba despre una din achizitiile facute in timpul targului de ciocolata din Auchan. Acum doi ani, nici macar nu consideram ca ciocolata alba ar fi ciocolata. Intre timp... mi-am mai schimbat parerea. Plus ca gusturile ciocolatei asteia au reusit sa rascoleasca ceva amintiri. Biscutii Speculoos ii asociez cu Craciunul, cu beteala deasa, cu globurile de sticla pictate manual si cu sinele trenuletului de jucarie intinse in asa fel incat sa formeze trasee prin toata camera. Iar gustul ciocolatei albe mi-a adus aminte de gustul laptelui indulcit pe care eram obligata sa-l beau in fiecare seara si pe care nu l-am apreciat decat dupa ce n-a mai fost ceva etichetat cu "trebuie". Cam cum s-a intamplat si cu unele lecturi obligatorii in liceu... Tess of the d'Urbervilles, Far from the Madding Crowd... Nu le-am citit niciodata la vremea respectiva, pentru ca erau obligatorii, printre textele pe care le studiam la literatura. Cred ca asta a fost ceea ce am urat cel mai tare la faptul ca am aterizat la clasa respectiva: faptul ca printre toate materiile alea facute in engleza a trebuit sa fie si literatura. Si asta a fost si motivul pentru care am dat bacu' la franceza, ca sa scap de analiza de text la engleza. Revenind la ciocolata... daca va tenteaza, nu stiu unde puteti s-o mai gasiti. Pe etichetuta alba in romana lipita pe spate scrie ca a fost importata de Auchan, insa imediat dupa targ a disparut de pe rafturi. Nu ca ar mai conta, din moment ce nu se mai gaseste, dar a fost 13.32 lei.

Venchi, diverse praline. Venchi e un nume de care tot aud de vreo patru ani. Am fost sfatuita de mai multi oameni sa le incerc ciocolatele, am citit despre ciocolatele lor pe net.. Insa pana vinerea trecuta, eu nu incercasem nici o ciocolata care sa poarte numele asta. Vinerea trecuta insa... dupa cum am mai spus, am avut un interviu, apoi am trecut pe la Targul Femeia, apoi m-am mai invartit prin centru... Ma rog, invartit a insemnat ca de acolo am luat-o aproximativ catre vest si apoi aproximativ catre nord-nord-vest. Ihi, pe Calea Victoriei. Si asa am trecut pentru prima data pragul magazinului Venchi. Multe chestii n-am luat, doar cinci praline cu arome care eu m-am gandit ca ar fi interesante pentru mine si un fel de barcuta cu rom. Si voi scrie si despre aia... pentru ca merita. A nu se intelege ca o recomand copiilor sau soferilor. Si ma gandesc ca ar fi corect sa mentionez si asta: pralinele au cate 20g fiecare, in total 100g, ceea ce inseamna 28 lei, iar barcuta cu rom are 25g si costa 9 lei. Da, sunt norocoasa ca nu m-au tentat prea tare mai multe chestii...

Deci? Ma exprim ca o cizma, fac poze proaste... Altceva? Sfaturi?

unhappily lucky

2011-10-29T01:39:00.001+03:00

Daca cineva vrea sa ma ia la palme dupa postarea asta, sa faca bine sa-si ia numar de ordine.

In ultima vreme mi s-au tot intamplat chestii. Chestii bune. Pe stilul "pica para malaiata...". Efortul meu a fost zero sau minim. Nici macar nu m-a durut sa trag de mine sa fac ceva cat de cat decent, dar in jumatate din cazuri am avut un noroc nu chior, ci orb de-a binelea si in celelalte cazuri se pare ca standardele altora sunt plasate mult mai jos decat ale mele.

Ah, pana si recenzarea in cazul meu a mers rapid si fara incidente. Singurele chestii la care m-am scarpinat in cap au fost geamurile (care-s unele termopan, altele lemn, deci ce trecem pana la urma?) si situatia mea curenta care nu-i nici de inainte de primul loc de munca, nici de somera ci de "in test". Iar tanti a fost foarte amabila, foarte fericita sa ma vada, ca cica in afara de mine mai avea de recenzat doua apartamente si gata! Mai auzisem de trei ori soneria in ultima saptamana, da' pana sa ajung la usa nu mai era nimeni. Probabil ca tanti s-o fi miscat din fata usii cu aceeasi rapiditate cu care a completat formularele. Nu ma plang, ar fi chiar aiurea sa ma plang ca a fost eficienta.

Mdeah. Totul e perfect, pe toate planurile. Cu o exceptie. Mi-e scarba de mine. Si nimic nu compenseaza asta. Si e singura chestie pentru care am tras tare, sa nu ma ma simt ca o jucarie stricata si buna de aruncat la gunoi. Fara rezultate. As vrea sa iau la pumni si picioare peretii. Probabil e singurul lucru care ma face sa uit cat de scarba mi-e de mine. Noaptea trecuta m-a apucat cheful de kickboxing dupa ce am iesit de la dus. Si pentru putin timp m-am simtit bine. Si apoi s-a dus dracului tot imediat ce m-am oprit. Si in noaptea asta nici nu mai am suficienta energie ca sa ma apuc. Ma scufund iar in mlastina apatiei.

Pentru ca noaptea trecuta asta ascultam. Si pentru ca acum aproape un an renuntam sa ma mai duc la concert.

Si imi doresc cu disperare sa nu fac la fel si peste o saptamana si jumatate...

targul femeia, 28-30 octombrie 2011

2011-10-28T23:50:00.000+03:00

Putin dupa pranz am aterizat si eu la Sala Dalles, la Targul Femeia. Da, stiu, eu is la fel de feminina precum o caramida... adica doar cu numele si deloc prin aspect sau comportament. Asa ca daca daca ati vazut pe acolo un brontozaurel cu un ghiozdan verde pe care scria Bosch (da, da, aia cu din astea) pe acolo... pe mine m-ati vazut. Deci ce dracu' cautam eu acolo?

Pai, aflasem ca printre expozanti se numara si Ceainaria Rendez-Vous. Daca numele nu va spune nimic, va reimprospatez memoria. La o luna si jumatate dupa, va pot spune asa despre dulciurile cumparate atunci: ciocolata neagra cu portocala nu prea s-a pupat cu papilele mele gustative (desi in general asta e o combinatie care ma "prinde"... si si tableta asta mirosea foarte promitator), ciocolatele cu lapte mi s-au parut bune, fara sa fie insa nimic fenomenal, ciocolata alba cu vanilie s-a lipit de sufletele tuturor (si, inainte de asta, de degetele lacome - a fost prima care "s-a evaporat"), iar jeleurile au "prins" foarte bine mirosul si gustul mandarinelor si portocalelor (ma asteptam sa-mi placa mai mult jeleul de mandarine, insa pana la urma jeleul de portocale a fost preferatul meu). Si celelalte doua merita sa le discut separat. Acadeaua din ciocolata alba si capsuna a fost probabil una dintre cele mai fructate chestii incercate de mine vreodata. Insa cea mai reusita chestie dintre toate cele pe care le-am luat atunci (si, in acelasi timp, cu siguranta una din cele mai bune ciocolate incercate de mine vreodata) a fost tableta de ciocolata neagra cu 60% cacao din Brazilia - se simte foarte fina atunci cand se topeste in gura si nu este deloc amara. Cateodata lucrurile simple sunt cele mai bune... daca sunt facute asa cum trebuie...

Dar sa revin la targul de astazi. Cladirea era in santier asa ca am intrat printre schele, praf si muncitori. Asta ca sa stiti la ce sa va asteptati, daca aveti de gand sa treceti pe acolo.

Prima chestie remarcata a fost un panou pe care scria ceva de genul "primesti un cadou daca ne spui de unde ai aflat de Targul Femeia". Nu ma intrebati ce cadou, ca nu m-as fi bagat la inghesuiala nici sa ma tai. Edit: s-a lamurit misterul. Cadoul consta intr-o punguta cu doua reviste.

Apoi mi-au atras atentia cosmeticele Boots (mhm, alea pentru care mi-am facut eu card Sensiblu sa pot lua 3 la pret de 2). De data asta nu mi-am mai luat si asa ceva... si asa vreau sa-mi iau intr-una din saptamanile urmatoare setul cu aroma de prune de la Manufaktura (gel de dus, scrub si ~~sapun~~ sapunoi, corectura necesara, avand in vedere dimensiunile). Am mai vazut niste standuri la care niste dame erau unse pe fata cu diverse chestii, dame cu parul in n-spe directii... ce mai, ziceai ca le pregateste pentru Halloween. Apropo, dupa atatia ani, eu tot nu stiu exact cand e minunata sarbatoare, doar ca e candva la sfarsitul lui octombrie. Am trecut pe langa standul Catena si pe langa un stand de la care mirosea a briose si de unde se auzeau tipete de copchii. Standul era al Dr. Oetker. Si acolo se intampla o degustare. Aaa... a nu se intelege ca aia de la stand degustau copchiii, chiar daca aia tipau de parca i-ar fi muscat careva si chiar daca presupun ca departe de minunata sarbatoare mentionata mai sus nu suntem. Ce se intampla acolo era ca dracii mici degustau briosele. Ma rog, se bateau pe ele. Atat. Asa ca eu, care indragesc copiii doar cand ii vad asa, m-am carat mai departe.

Am mai trecut pe langa un stand cu muzica ambientala, un stand cu dulciuri proaspete traditionale si... un stand la care se intampla o chestie absolut delicioasa: o tanti taia o placa de faianta! Cu discu'! La Targul Femeia, daaa? Asa rau imi pare ca n-am facut o poza...

Ah, si hai sa fac putin fericiti si misoginii: pe lista cu expozanti am vazut si Zepter. Aia parca fac... cratite? Femeia la cratita? Stiu, nu cu cratite au venit la targ... da' eu prima data tot la cratite m-am gandit...

Si apoi am urcat la etaj. Unde am vazut dresuri (neh, nu mi-am schimbat preferintele, tot Gatta imi plac), alte cosmeticale, chestii de papat. La etaj era si standul Rendez-Vous, unde am degustat o turta dulce aromata si cu baza pictata cu cioco, am stat la povesti si am mai degustat si o ciocolata cruda cu fructe si bucatele de alune. Si iar am plecat de acolo cu punga plina.

Pentru curiosi, punga contine urmatoarele chestii:

doua pungi de turta dulce Kastner invelita in ciocolata si cu umplutura fructata (turta dulce din prima punga e cu umplutura de caisa, iar cea din a doua punga e cu umplutura de portocala)
ciocolata Björnsted cu lapte si cacao din Ecuador (sunt trei origini care ma atrag mereu ca un magnet: Madagascar, pentru ca e atat de fructata, Venezuela si Ecuador)
pachetel cu jeleuri Trausner PocketGelly cu aroma de zmeura - mereu revin la jeleurile astea, desi nu le pot incadra la dulciurile care m-ar face sa trec prin plafon... dar sunt atat de aromate si atat de diferite de orice alte jeleuri pe care le-am incercat vreodata
ciocolata Lifefood, neagra 70% cacao cu aroma de portocale

In imagini, lista de mai sus arata cam asa:

Ah, da, sa clarificam si asta... in caz ca se intreaba cineva daca am primit ceva ca sa scriu articolul asta. Ca sa scriu articolul, nu. E drept ca ultima ciocolata de pe lista nu am platit-o, am primit-o cadou. Ca sa o testez si sa ofer feedback.

Poza cu sculele e luata de pe boschtools.com, cea cu setul de cosmetice cu aroma de prune evident de pe manufaktura.cz, iar cea cu Alice e pe alicecooperpics.co.uk (si in zeci de alte locuri pe internet).

back-to-school - ... strange places

2011-10-25T19:48:00.003+03:00

Y!M11 are un skin care se cheama Back-to-School. Si care mie imi place de mor. Pentru ca imi aduce aminte de primii mei doi ani de facultate, de tablele verzi din poli, de materiile alea pe care le injura toata lumea, dar care mie mi-au placut in draci.

Nici mie nu mi-e prea clar de scriu despre asta. Probabil partial e din cauza skin-ului, partial din cauza faptului ca un fost coleg si-a schimbat avatarul... si are acum o poza cu una din tablele alea verzi umplute cu formule, partial din cauza faptului ca m-am bagat la cursul asta (si, cel putin pana acum, m-am si tinut de el... ma rog, strict cat sa fac alea pana la termenul limita, ca altfel nici macar nu m-am uitat la toate cursurile video si nici macar la alea la care m-am uitat nu m-am uitat pana la capat... doar cat sa fac mini-quizurile interactive din mijlocul lor), partial din cauza faptului ca de vreo trei luni ma tot uit la cursuri gasite pe YouTube* (aproape in fiecare seara, chiar daca de cele mai multe ori nu rezist la un curs intreg si e vorba doar de jumatate de curs) si partial pentru ca... vreau sa-mi depozitez amintirile undeva. Inainte sa raman fara ele.

Probabil sunt o creatura foarte ciudata. In timp ce pentru unii pana si propriile cursuri sunt prea mult... eu mi-am umplut zilele cu cursuri, nu neaparat ale mele. Asta in perioadele bune... in alea proaste nu mergeam nici macar la ale mele.

Cunoscusem un tip... sa spunem interesant la inceputul anului doi. Care nu prea avea chef de doua din cursurile lui. Ca cica unu' era cu un tip tampit si celalalt cu "o mumie nebuna". Si cum eu eram o creatura curioasa, laptele meu praf (my darling, in case the are people who didn't get it... please laugh at my joke...) s-a gandit sa-mi propuna sa merg eu in locul lui. Si am acceptat, chiar daca laptele meu praf nu era politehnist (desi, amuzant, era si el la un departament cu predare in engleza), asa ca trebuia sa ma plimb putin. Si chiar daca era vorba de chestii la care eram eu mai praf... decat laptele praf. Din fericire, aveam abonament de metrou. Probabil... hmmm, de fapt... sigur n-as fi acceptat daca ar fi fost vorba de ceva materii umaniste. But as long as it was science-related...

Desi eram curioasa, nu pot spune ca am fost prea entuziasmata la inceput. La urma urmelor, laptele meu praf evita cursurile pentru ca nu auzise chestii de bine despre profesori. La primul curs cu baba nu am nimerit sala (si asta am aflat de-abia a doua zi, pentru ca eu plecasem de acolo convinsa ca nu s-a mai facut cursul... cine stie, poate murise pana la urma si profa, ca tot circula vorba ca o fi sora mai mare si mai urata a Cleopatrei si era cazul sa se plictiseasca de stat pe planeta asta dupa mai bine de 2000 de ani). La al doilea (tot cu ea) n-am mai ajuns pentru ca imi era rau. Am ajuns insa la primele doua cursuri cu tipu'...

Care intr-adevar nu prea parea sa aiba toata tigla pe acoperis. Nici nu m-am prins ca el e profu' prima data cand a intrat in sala, am crezut ca e un student care a "intarziat" cam multi ani in facultate dupa principiul "primii zece ani sunt grei... pan' ajungi in anu' trei!". Era imbracat intr-un tricou de culturist (d-ala mulat bine de poti sa studiezi toti muschii) si pantaloni de camuflaj. Nu cred ca a purtat vreodata altceva in afara de tricouri mulate si camasi descheiate la vreo trei- patru nasturi si cu manecile rulate. In afara de ochelari... nimic, nimic care sa-l faca sa para intelectual. Explica super, dar uneori reusea sa devina enervant. Pentru ca vorbea cand subtire, cand gros, cand soptit... si dupa bucatile soptite urma mereu un tipat. Ceea ce m-a amuzat, m-a enervat... si m-a facut sa ma intreb daca nu cumva o fi vreo modalitate de a detecta studentii adormiti... pentru ca ar fi fost imposibil ca un adormit sa nu se trezeasca speriat de demonstratiile talentelor vocale ale profului. Incerca sa faca un curs cat mai interactiv, punea intrebari, unele adresate intregii sali, unele adresate unui anumit student ales aleator. Uneori arunca ciocolatele celor care dadeau raspunsuri corecte (chestia asta mi-a amintit de liceu... Atkinson, profa de jurnalism dintr-a unsprezecea mai facea asta uneori, dar ea ne mai dadea si alte chestii... pixuri, semne de carte, alte mici dracovenii de gen... cred ca inca mai am majoritatea chestiilor ne-mancabile primite in felul asta) si era amuzant cand nu nimerea studentu', il nimerea pe altu' in cap, sau ciocolata era interceptata de altcineva. Si avea un mod fenomenal de a comunica ca un raspuns nu e corect. De multe ori ceva in stilul "interesant... cu ideea aceasta a mai venit un student anul trecut la examen... l-am picat!" sau "ai d-... nu, nu pot sa fac asta! as vrea sa-ti spun ca ai dreptate, dar nu pot! pentru ca n-ai!". Ceea ce mi-a placut insa a fost ca nu accepta raspunsuri fara explicatii, ca incerca sa faca studentii sa gandeasca, sa faca legaturi cu alte materii. Si nu numai. Pentru ca eu cel putin nu aveam cu ce alte materii de-ale lor sa fac legatura. Dar chiar daca pentru a intelege anumite chestii mi-a fost clar ca ar fi fost cazul sa ai niste cunostinte pe care eu clar nu le aveam, mare parte din ceea ce explica omul mi se parea foarte logic.

La al treilea curs cu el insa am comis minunea...

Am intarziat! Era dimineata devreme, eu tot amanasem trezirea... asa ca s-a intamplat si asta. Logic, eu eram obisnuita cu ce cunoscusem pana atunci la Politehnica: profi care ar fi reactionat cel mult cu niste spracene ridicate la o turma de intarziati... unii nu s-ar fi oprit din predat nici daca ar fi traversat o turma de elefanti amfiteatrul. Asa ca am intrat linistita in sala si m-am indreptat catre primul loc pe care l-am vazut liber. Doar ca m-a observat si mi-a taiat calea...
"Tango?" Si a luat o pozitie de dans. Si m-a apucat si pe mine de maini. "Shall we dance?"
Auzeam doar rasete. Si nu visam. Toti cei din sala erau rosii de ras. Eu inghetasem. Deja se derulau prin creierasul meu toate momentele umilitoare de la seminarul de fizica din anul intai, toate mistourile lui Chisleag legate de viteza mea de deplasare catre facultate, pantofii mei si naiba mai stie ce... "You may look like a dance instructor, but I certainly didn't come to dance classes..." dar n-as fi avut in veci curaj s-o zic cu voce tare. Deja tremuram si aproape ca imi venea sa incep sa plang acolo...
"Hey! Romanian student?"
"Yes..."
"Te-am speriat?" si a inceput sa chicoteasca... "Gaseste-ti un loc..."
Scapasem! Sau poate ca nu...
"Don't be fooled! She loved getting all that attention..."
Deja voiam sa ma bag sub banca, sa nu ma mai vada timp de o ora si treizeci si noua de minute cat spunea ceasul ca mai e pana la pauza eliberatoare. Doar ca... lucrurile nu prea au curs cum mi-as fi dorit...

Ma luase in vizor. Nu doar ca n-am scapat de intrebari (si de mistouri, pentru ca raspuns corect am dat doar la vreo treime din ele), dar la sfarsitul cursului a intarziat putin in sala... pana cand au plecat toti studentii. Cu exceptia celei mai mocaite fiinte de pe planeta. Mhm, eu is aia. Mi-a zis de un proiect pentru care incerca sa stranga cel putin sase studenti, reusise sa stranga pana in momentu' ala... fix unu'! Si m-a intrebat daca n-as vrea sa fiu #2. Hmmm, eu nici macar nu eram studenta acolo, asa ca am incercat sa refuz elegant. Doar ca a inceput cu mistourile.
"Ma intreb de ce oare nu te tenteaza, in conditiile in care te-ar ajuta in anii urmatori... cumva din cauza ca nu vrei sa-mi vezi mutra urata mai des decat e neaparat nevoie? Spune sincer, ma urasti, nu?"
Evident ca nu puteam sa-i raspund cu da. Si probabil ca nici nu era raspunsul corect, desi ma cam enerva si ma cam speria... Asa ca n-am zis nimic, dar a inceput el cu alte intrebari. Despre cum ma descurc la alte materii, despre ce specializare ma intereseaza. Intrebari la care nu prea aveam ce sa-i zic. In afara de...
"Stiti, eu nici macar nu sunt studenta aici, doar iau cursurile pentru prietenul meu... eu sunt la FILS, la Politehnica..." cu un glas plangaret. "So please, just leave me alone..." dar asta iar n-am mai spus-o cu voce tare...
M-a privit amuzat si dupa cateva secunde l-a bufnit rasul...
"The things students do..." - avea pe fata un ranjet care se intindea din ureche in ureche. "Ma, eu nu te dau afara de la curs si nici pe el nu-l dau afara de la examen, da' nici nu-i maresc nota pentru prezenta si activitatea ta... Mai faceti asta si la alte materii?"
"Doar la una..." si i-am zis la care...
"Voi sunteti tampiti? Cursul ala-i cu mama... Ce faci cand striga lista de prezenta? Raspunzi prezent la nume de baiat?"
N-aveam ce raspuns sa-i dau... in afara de o moaca dezorientata.
"Vezi ca predau si eu materia asta..." si a inceput sa caute printre hartiile din mapa. "Poti sa vii asa?" si mi-a aratat pe un orar mazgalit pe o foaie de A4. La tabla intelegeam ce scria ca mai si spunea inainte (plus ca probabil se si chinuia sa scrie o idee mai inteligibil), dar pe hartia aia nu intelegeam nici cifrele. A trebuit sa-l intreb ce scrie acolo.
"Am un curs, dar nu ma duc la el, ca nu inteleg nimic..."
"Trimite-ti prietenul! Sa munceasca si el pentru tine, nu doar tu pentru el..."
"E curs de programare - el nici nu stie cum sa redimensioneze o imagine..."
"Si tu esti geniu, presupun..."
Am marait "pe silent".
"Ai cursuri acum?"
"Seminar de la 12:00."
"Ajungi?"
"Mhm!"
"Esti cu masina? Sau iei un autobuz ceva? Pe jos cam trebuie sa alergi..."
"Cu metroul..."
"Hai ca te duc eu cu masina..."
"Nu, multumesc..."
L-a bufnit rasul...
"Ti-e frica de mine? Ti-e rusine?"
"Nu, ma descurc..."
"Nu se spune ma descurc, se spune multumesc. Ploua, aluneci incaltata cu chestiile astea... Hai!"
L-am urmat ca un catelus.

La iesirea din cladire s-a intors si m-a apucat de maxilar.
"Tu dormi vreodata?"
"Da!?!"
"Greu de crezut..." si a dat din cap dezaprobator... "Ma gandeam sa-ti cer carnetul dupa sesiune... si sa nu te mai primesc pe semestrul II daca nu te descurci cu examenele tale, dar voi gasiti modalitati sa fentati orice, nu?"

Nu i-am mai vazut niciodata dupa incheierea anului universitar. Nici pe laptele meu praf, nici pe prof.

Poza cu laptele praf am furat-o cu nerusinare de pe hypermarketulonline.ro.

* Pentru curiosi, ma refer la cursuri de pe aici: MIT, Stanford, Yale.

marghiolita explica

2011-10-19T15:21:00.001+03:00

Sa-mi fie rusine, pentru ca ar tebui sa fac altceva acum. Si ceea ce e mai rau e ca e vorba de ceva care imi place. Dar sunt agitata, mi-e frig, ma simt vinovata* si m-a enervat o copchilita proasta. Asa ca scriu postarea asta...

Pentru ca nimic nu face neuronii sa se agite si sa vina mancarimea in degetele asa cum o face o discutie cu cineva care viseaza cai verzi pe pereti. Desigur, daca vrem sa perpetuam stereotipuri, putem mentiona ca e vorba de o fata, pe care o sa o numim Marghiolita.

Asa ca... Marghiolita explica de ce romanii sunt tigani. Si hoti. Si imputiti. Si ca asta nu e generalizare, ci statistica.

Marghiolita. Numele l-am ales dupa ce m-am scarpinat in cap si am rulat nume de fete, incercand sa gasesc unul caruia sa nu-i asociez nici o persoana. Stiti ca am cunoscut si o Filofteea? Revenind... Marghiolita se uita in oglinda si zambeste fericita. Are si de ce. Are niste gene incredibil de lungi. Si dese. Si foarte frumos arcuite. Genul de gene (asta suna ca dracu', nu?) pe care si le-ar dori orice fata. Brontozaurelu' e in stare sa planga trei sferturi de ora si douazeci si sapte de secunde ca n-are astfel de gene...

Marghiolita mai are si niste ochi mari, bulbucati, care parca stau sa se rostogoleasca afara din cap. Nasul e doar putin mai mare decat al unui maimutoi proboscis, iar buzele sunt o idee mai inguste decat ale strabunicii de 97 de ani. Marghiolita are cosuri. Si urechi clapauge. Si un par care arata de parca l-ar fi incleiat Joiana cu saliva... asta in zilele bune! Marghiolita e fericita cand se uita in oglinda. Pentru ca de fiecare data constata ca e draguta la fata.

Si ca e dotata. Are sani mari. Ii ajung pana la jumatatea distantei dintre buric si genunchi. Si fund mare. Aproape pana la genunchi. Suspina ca e putin plinuta, da' asta e... daca n-a mers nici cu ___ (scuzati-ma, da' las liber ca nu vreau sa le dau idei copchilelor disperate care cauta tampenii pe Google). Putin plinuta inseamna desigur ca Marghiolita e greu de detectat pe sub cutele de grasime intre care transpira, intre care pielea e rosie si o ustura. Marghiolita e o fata curata, ea se spala. Aproape zilnic. Doar ca... nu prea are cum sa ajunga peste tot la cat de gros e invelisul.

Marghiolita e frumoasa. Doar se vede si ea zilnic in oglinda. Si se revolta cand altii ii spun ca e urata. Ca are nasul mare si stramb si ochii sinistru de bulbucati. Ca are urechile clapauge, buzele inexistente. Ca are o piele pe care oricui ii e scarba sa o atinga. Ca e grasa si pute.

Adevarul e ca toti cei care-i spun astea sunt niste idioti. Adevarul e ca Marghiolita are totusi niste gene superbe. Cat de retardati sa fie sa nu observe asta?

Da, nu toti romanii sunt tigani**. Sau imputiti. Sau hoti. La fel cum nici Marghiolita n-are doar defecte. Da, stiu ca stii romani extraordinari. Si eu. Dar intre 20 de milioane de oameni, sunt la fel de observabili cum sunt cele cateva grame ale superbelor gene marghiolitice intre cele 116 kilograme pline de defecte ale posesoarei care se termina la 1.58 metri de sol. Calculati-i densitatea in ipoteza ca circumferinta medie este de 139.7 centimetri.

* Pentru ca m-a sunat mama de dimineata si i-am spus sa ma lase in pace daca nu e important. La pranz mi-am dat seama ca e ziua ei. Si cred ca ma insel. Nu e chiar vinovatie, e ceva situat intre vinovatie si scarba. De faptul ca stiu ca mereu a comentat daca intarziam cu urarile sau cadourile sau daca nu ii convenea orice altceva in ziua aia.

** Tigan nefiind neaparat ceva negativ in alte contexte la fel cum fundul mare nu e o un atribut negativ in alte situatii si mai ales in alte forme si densitati.

Poza e furata cu nerusinare de aici, unde o puteti vedea in toata splendoarea ei (3264x2448).

tampenii si mai putin tampenii

2011-10-19T03:18:00.001+03:00

legate de blog & scris pe blog

Pauza. Cel putin pana luni ora 0:00. Adica nu doar ca nu mai scriu, da' e posibil nici sa nu mai intru pe aici. Pentru ca saptamana asta a devenit dintr-o data criminal de aglomerata. Si ma simt groaznic de vinovata ca ma plang... ca lucrurile bune se intampla la momentul nepotrivit... fix cand n-am timp si nici prea mult chef de ele.

Sa pun disqus pentru comentarii? Ca sa se poata comenta aproximativ la fel ca pe wordpress? Ma enerveaza de mor unele chestii la sistemul blogger (multe click-uri ca sa se poata comenta cu nume plus URL, gravatar lipsa, sa editez comentarii e cam la fel de simplu cum e sa ma scarpin la ceafa cu degetele de la picioare, nu se pot adauga comentarii noi cu JavaScript dezactivat), dar daca pun disqus nici macar nu vor mai fi vizibile comentariile existente cu JavaScript dezactivat. Da sau nu? Speak now or forever hold your peace... Aaa... parca asta era din alt film. Sa mai incercam o data... voteaza acum si castiga un prajitor de paine! Aaa... cred ca asta e si mai nepotrivita in conditiile in care eu am vazut prajitor de paine doar in desene animate. Si nu stiu cum arata nici placa de indreptat parul sau alte minuni de gen ale tehnologiei. Si s-ar putea sa fac confuzii... Hmmm... cred ca facem asa: cei care voteaza pentru disqus castiga un gravatar si mai putina bataie de cap daca iese castigatoare optiunea lor. Iar in cazul in care iese castigatoare varianta cu ramas la sistemul blogger... ma dau eu de trei ori peste cap si fac un scriptulet pentru gravatar siii... aaa... nu stiu, cum suna un premiu in pansamente pentru degetele chinuite?

altele

Umblatul pe langa zid cand ploua nu e intotdeauna o idee buna. Luni seara era sa fiu facuta afis de o usa care s-a deschis brusc (spre exterior si spre directia din care veneam eu).

Cel mai dulce desert? Kurtos in dulceata. Kurtos cu nuca si scortisoara in dulceata de visine. Kurtosul cald la cumparare, punga dumnealui transpirata toata pana acasa, dulceata incalzita la microunde.

Saptamana trecuta am aflat ca vin la noi Delain. La ARTmania. Am aflat asta la cateva zile dupa ce avusesem o perioada in care ascultasem obsesiv The Gathering. Motiv pentru ca acum sa ma pun sa ascult la greu Yngwie, Twisted Sister, Annihilator, Quireboys, Ratt, Insomnium... ca veni vorba de Insomnium, luni a iesit noul lor album. Si clar imi place mai mult decat precedentul. Nu chiar ca Above the Weeping World, dar imi place. Si o sa scriu si despre album. Aaa... revenind la Delain si la ARTmania, creierasul meu a gandit asa: abonamentele sunt acum 60 lei si chiar daca din toate trupele care vor mai veni n-o sa mai fie nici macar una care sa ma coafeze, Delain tot face banii astia. Asa ca m-am dus sa-mi iau abonament. Intai la diverta din AFI, ca tot aveam mai multe chestiuni de rezolvat prin zona si am zis ca intru si (for)mol pentru o inghetata cu amaretto, un abonament la festival si niste mure, peste si servetele ('cause my nose is running... away-ay-ay-ay...). La gelaterie nu mai aveau inghetata cu amaretto. La diverta aveau abonamente, dar aveau si imprimanta stricata si nici un alt mod (ahem, intrebati-l pe Fred... cum care Fred? Fred Flintstone! voi n-ati vazut ce tehnologie aveau in epoca de piatra?) de a-mi printa biletul. In real... n-aveau mure, n-aveau servetele Kleenex (am fost eu ghinionista sau chiar nu se mai gasesc? ca nici in cora sau Auchan n-am gasit saptamana trecuta)... asa ca mi-am luat de alt neam, Bel-nu-mai-stiu-cum, sper sa fie in regula, ca eu n-am mai auzit pana acum numele asta, peste aveau, sper sa n-am vreo surpriza si cu ala... nu stiu nici eu ce fel de surpriza... sa-i creasca capu' la loc si sa inceapa sa dea din coada? Si cred ca am derapat iar. Ideea era ca n-am putut sa-mi iau abonament roz de la diverta asa ca m-am dus sa-mi iau abonament albastru de la germanos. Ca oricum imi era in drum. Doar ca acolo nu aveau ARTmania "in sistem". Iesit, blestemat zilele, dat sa ma intorc spre casa, da-le dracului de mure, oricum nici din alea nu mai gasesc nicaieri... cand mi-am amintit de librarie. Intrat la Humanitas, un minut mai tarziu ieseam de acolo cu un ranjet din ureche in ureche. A, da si pana la urma am gasit si mure.

S-a facut f-f-f-frig!

i wanna wake up with you

2011-10-14T20:43:00.001+03:00

Dimineata. O dimineata rece de toamna. El doarme. Un somn dulce de dimineata, care probabil a venit la pachet cu un vis frumos dupa zambetul afisat pe figura. Dar nu pentru mult timp...

Pentru ca un tipat ascutit si necrutator ii intrerupe visul. Tipatul ei.
"Uite cat s-a facut ceasul!" o aude tipand disperata.

Disperarea se pare ca e boala contagioasa. Pentru ca sare si el ca ars, isi apuca viteaz papucii de casa care zaceau langa pat si...

... da sa ii arunce inspre ceasul despre care i se spusese ca s-ar fi transformat intr-un monstru.

Surpriza... ceasul era tot acolo pe noptiera, tot mic-mititel si nevinovat...
"Cat s-a facut ceasul... e cat era si aseara..." mormaie putin dezamagit...

Somnul dulce insa era acum de negasit...

PS - Poveste adevarata.

PS#2 - Da, stiu, numai eu puteam sa am o cutie de turta dulce pe post de ceas. Doar eu is aia care se imbraca din cutii de ciocolata...

e plin de oameni inteligenti...

2011-10-13T02:24:00.000+03:00

Stii pe cineva care se ocupa cu programarea. Si te apuci si freci persoana respectiva de fiecare data cand ti se stinge monitoru' sau ai vreo problema cu hardu'. Chiar daca persoana respectiva ti-a zis de cateva zeci de ori ca nu se pricepe la chestiuni care tin de hardware. Nu, faptu' ca persoana respectiva e in stare sa-si faca bucati laptopu' si sa-l faca apoi la loc fara sa-i ramana bucati in plus nu inseama ca s-ar pricepe. Si nici faptu' ca o duce creieru' sa "gugaleasca" ce-i cu specificatiile unei anumite componente si sa-ti trimita link-urile si eventual sa ti le explice nu inseamna ca s-ar pricepe.

Ai un blog. Proaspat. Pe care te lauzi ca ai realizat o chestie. Singura problema ar fi ca... nu e realizarea ta. Cineva te trage de urechi intr-un comentariu. Si pune si link cu dovada. Tu nu aprobi comentariul. Dupa trei (!!!) zile te prinzi ca persoana care ti-a lasat comentariul are acelasi nume de familie ca si una din persoanele din echipa care a realizat chestia cu care te lauzi tu. Nu stergi postarea, dar ii trimiti un e-mail in care ii ceri sa nu mai spuna nimanui.

Ai o pasiune in comun cu o alta persoana. Si te incapatanezi sa ii bagi pe gat si restul pasiunilor tale, chiar si dupa ce ti-a spus de cateva sute de ori ca nu o intereseaza.

Te incapatanezi sa-i trimiti trandafiri cuiva care ti-a zis de zeci de ori ca nu suporta sa primeasca flori. Ba chiar si-a si spart intentionat o vaza ca sa te oblige sa-ti iei inapoi florile cu tine cand mai treci pe la ea. Dar tu nu renunti. In continuare, o surprinzi mereu cu trandafirii. Unde sa si-i puna, in cap?

Ai o ruda care e cu un chirurg si o tot freci la telefon cu intrebari despre cum o sa-si revina o alta ruda, aflata la cateva sute de kilometri, care tocmai a avut un accident. Si chit ca ti-a repetat de zece ori ca nu se pricepe (nu, faptu' ca inca mai tine minte pe unde e nervu' ulnar nu inseamna ca s-ar pricepe) si ca oricum nu ar avea cum sa-si dea seama de la distanta prin telefon, tu repeti intrebarea ca un disc stricat. Ho, nici nu-ti dai seama ce noroc ai... Ca nu traiti intr-un desen animat. Si nu poate sa te stranga de gat prin telefon.

Stii pe cineva care a incercat o multime de chestii ciocolatoase si e o adevarata enciclopedie in materie de asa ceva. Si ii iei o cutie de... Toffifee. Fara sa te gandesti ca ultimul lucru pe care si-l doreste sa-l primeasca e o chestie care se gaseste in orice magazin.

Faci cuiva o oferta. Persoana respectiva a primit deja o oferta mai buna, dar ai reusit totusi sa o faci curioasa. Dupa trei zile in care nu i-ai mai raspuns la e-mail, incepe sa se gandeasca serios sa accepte cealalta oferta.

ce desene animate am mai vazut

2011-10-10T23:42:00.002+03:00

Tangled. Adica hai sa dam tigaii ce-i al tigaii. Ah, tigaia! Minunat obiect! Majoritatea oamenilor o folosesc doar pentru gatit diverse mancaruri, uita sa o curete sau nu o curata cum trebuie, zgariind-o sau lasand-o cu pete. Macar acum exista un film animat care ii acorda atentie si ne prezinta o alta fata a tigaii - ea poate fi si o arma eficienta! Am spus de atatea ori ca, daca imi intra un hot in casa si il "mangai" putin in crestet cu frumoasa mea tigaie, urmatoarea casa in care o sa intre (in timp ce-i recita un burtos barbos "in loc cu verdeata...") nu va mai avea ferestre. Cam asta-i principalul motiv pentru care mi-a placut filmul (si mie in general nu-mi plac desenele 3D)...

Ah, da, uitasem... Trailer!

Jungle Cubs. Adica o serie animata care ne prezinta aventurile personajelor din Cartea Junglei (Baloo, Bagheera, Louie, Shere "Khannie" Khan, Kaa si Hathi) pe vremea cand de-abia scapasera de biberon. Facute acum 15 ani, insa eu am aflat de existenta lor de-abia acum cateva saptamani. Sunt dulci. Foarte dulci. In continuare, personajul meu preferat ramane Bagheera. A fost personajul meu preferat cand am citit cartea, cand am vazut filmele animate (1, 2), cand am vazut seria animata (si da, folosesc singularul pentru ca nu m-am uitat la seria din 2010 si nici nu ma tenteaza sa ma uit... nu la cum sunt desenate personajele). Baloo are si el momente in care e foarte simpatic. De exemplu, atunci cand un babuin ii spune ca-i vrea blana ca sa-i tina cald, Baloo ii raspunde cu "Over my dead body! Wait... what am I sayin'? HEEEEELP!". Si Kaa la fel - "I'd give them a hand if I had one".

Before I forget (nu m-am putut abtine)... intro.

Daca tipati cand vedeti un soricel traversand camera, nu cititi mai departe. Pentru ca urmeaza...

Fivel's American Tails. Da, da, da, exista si o serie animata facuta dupa al doilea din filmele animate cu simpaticul soricel (An American Tail: Fievel Goes West). Am mai spus ca primul film animat se numara printre preferatele mele din toate timpurile. Seria animata insa parca nu prea m-a prins. Nici macar nu am avut rabdare sa ma uit la toate episoadele. O sa mai dau o sansa seriei, dar in ultimul timp am avut o multime de desene animate (nemaivazute pana acum si mult mai interesante) la care sa ma uit.

Intro.

Lapitch the Little Shoemaker. Adica... un fel de voi stiati ca si croatii fac desene faine? Imi place cum sunt desenate personajele, in special Lapitch si Lisa. Cand am descoperit prima data seria, nu stiam ca a fost facuta ca o continuare la un film animat bazat pe o poveste pentru copii.

Lapitch.

Capitol Critters. Astea nu sunt noi pentru mine. Am mai vazut primele episoade. Si am ramas marcata de primul. Ca si primul episod din Redwall (si ma refer la momentul in care Matthias sare pe masa si ii striga lui Cluny "I'll tell you what you get - you get nothing! Nothing! Nothing!") are o bucata de-a dreptul...
"The city looks nice up here..."
"Yeah, why don't we do this more often..."
"I ran, Jammett..."
"Wha...?"
"I came back... and the smokers were all over our basement. And I saw my mom through the vent and I told her I to hang on and... then I just ran away..."
"That's why you're acting like such an idiot? 'Cause you ran?"
"She was right there... I told her I could save her..."
Jammett ii intinde lui Max un lant prins de roata elicopterului
"Hold this. Go on, just hold it!" Si ii trozneste una in asa fel incat sa pice de pe roata si sa ramana agatat de lant...
"What are you doing?"
"OK, you can let go now..."
"Are you crazy?!? Pull the chain up!"
"Nah..."
"Jammett!"
"You're still here..."
"Jammett, I can't hold on..."
"So?"
"So I don't want to die you big, bad creep... oh!"
"Oh is right, butthead! So you ran. You think she hates you for that? You think it's a crime to survive? What else have we been doing for ten million years?"
De aici.

Intro si pentru Capitol Critters.

bestia (sase luni mai tarziu)

2011-10-04T17:39:00.001+03:00

[Am scris asta la sfarsitul lui martie, dar n-am mai apasat butonul de Publish. Asa ca fac asta acum (dupa ce am modificat-o putin). Publish.]

La o saptamana dupa ziua mea, a iesit la lumina. Noul album Amon Amarth. Se numeste Surtur Rising. Pentru cei interesati, o sa povestesc in detaliu ce impresie mi-a facut. Cu o (deloc scurta - se intinde pe urmatoarele 3 paragrafe!) istorie sentimentala pe post de introducere. Pentru restul... pe scurt: mi-a placut! Legendar! Din punctul meu de vedere, Amon Amarth raman in istorie pentru Versus the World (albumul pe care l-au scos in 2002 si pe care au aparut piese precum Death in Fire sau Where Silent Gods Stand Guard) si Surtur Rising. Adica exact albumul de fata. Nu e perfectiunea, dar mi se pare un album al dracului de bun.

Amon Amarth sunt una din marile mele obsesii. Totul a inceput cu un DVD dublu, Bang Your Head 2005. Primul DVD se termina cu Motörhead - Stay Clean (da, da, suna genial, desi per total n-a fost cel mai curat concert al lor... tiuit enervant pe Dr. Rock plus alte probleme). Dar n-am trecut la al doilea dupa ce s-a terminat primul. M-am intors la "trupa aia care era inainte de Doro" pentru ca sunau al dracului de bine (apropo, si Doro suna foarte bine pe DVD-ul ala cu Für Immer si Burn It Up). Asa i-am descoperit. Cu doua bucati live: Bloodshed si Death in Fire. M-au lasat... wow! Erau ceva foarte diferit de orice ascultasem pana atunci. Intr-un anumit fel... sunau mult mai brutal decat orice altceva obisnuiam sa ascult la vremea respectiva (pentru ca pe vremea aia, asa ceva insemna cu adevarat brutal pentru mine). Brutal, dar foarte placut. In cazul lor mi se pare foarte meritata partea de "melodic" din "melodic death metal." Asa ca dupa ce am aflat de existenta trupei am inceput sa sap prin discografia lor.

S-a intamplat ca in aceeasi perioada cu DVD-ul dublu Bang Your Head 2005 sa iasa si un nou album Amon Amarth - With Oden On Our Side. Asa ca asta a fost primul lor album in care m-am scufundat. Album pentru care au lansat si doua videoclipuri. Unul din ele, Runes to My Memory, chiar m-a prins. Albumul ala a fost primul album de death metal pe care l-am ascultat. Si a fost o introducere buna. Stiu ca multa lume reactioneaza cu "vai, ce urla aia acolo!"/ "e absolut sinistru daca tu te regasesti in asa ceva!" Am parinti, colegi de facultate, am vazut suficiente strambaturi, poate ca si eu as fi reactionat cu o strambatura in urma cu zece ani. Dar, exact cum am spus si in paragraful precedent, Amon Amarth sunt chiar melodici si ceea ce povesteste nenea Hegg e chiar inteligibil. Poate ca acum sunt subiectiva, dar hai sa luam piesa asta. Unde e urlatul si ce e in neregula cu mesajul? Pe mine m-a facut sa vreau sa descopar si restul discografiei. Si alte trupe de acelasi gen.

In 2008, au mai lansat un album. Pe care initial l-am ignorat. Pentru ca Fate of Norns din 2004 imi placuse mai mult decat With Oden On Our Side. Si Versus the World imi placuse mai mult decat Fate of Norns. Si ma gandeam ca poate noul album o sa fie mai slab. Pana cand am dat pe YouTube de cele doua piese cu videoclip (Guardians of Asgaard si cea care da si titlul albumului, Twilight of the Thunder God), care sunt excelente. Si m-am pus pe ascultat si restul albumului. Si da, per total iar mi s-a parut sub precedentul, dar macar in felul asta la sfarsitul albumului am descoperit inca o piesa care imi place: Embrace of the Endless Ocean, foarte linistita (bineinteles, dupa standardele trupei), cu niste versuri care mie mi-au placut enorm... mai ales la sfarsit.

Si ajung in sfarsit la albumul de anul asta. Putin dupa jumatatea lui ianuarie am vazut pentru prima data coperta. Surtur? Ragnarök? Superba! Dupa trei albume de studio cu coperti deloc memorabile, o reintoarcere la ceva in stilul copertii pentru Versus the World. La inceputul lui februarie au pus pe YouTube prima piesa de pe album, War of the Gods. La jumatatea lunii au dezlegat iar gura sacului si au mai scos ceva absolut delicios de acolo: o piesa numita Slaves of Fear. Si apoi la sfarsitul lui martie a iesit albumul.

Album care incepe in forta cu War of the Gods. Mhm, prima piesa lansata este in acelasi timp si prima piesa de pe album. In mare parte in engleza, are si o strofa in suedeza din care bineinteles ca nu inteleg absolut nimic... si chiar daca as intelege limba aia care mi se pare mai imposibil de inteles decat chineza, cuvintele sunt soptite, asa ca, initial, la volum 18% (ca au inceput sa aiba efect chestiile cu care ma bate la cap tati de vreo zece ani - "surzesti de la muzica aia!!!"), nici nu m-am prins ca si mormaie ceva pe acolo. Stiu, nu este prima lor piesa in doua limbi (ahem, The Mighty Doors of the Speargod's Hall, Ride for Vengeance, Annihilation of Hammerfest, An Ancient Sign of Coming Storm... da, stiu, chiar is obsedata...). Primele 30 de secunde sunt atat de... atat de... Amon Amarth! Inteleg logica lui "if it ain't broke, don't fix it!" si recunosc ca si mie imi suna bine in urechi, dar bucata aia chiar e reciclata/ auto-plagiata. Dupa prima jumatate de minut, nenea Hegg incepe sa ne povesteasca despre "war, the very first war of our world" (mmm, pentru cine nu stie ce-i cu "the very first war," Gullveig, Vanir, Höne/Hönir, Mimir si restu', un link) si brusc, totul incepe sa sune mai brutal. Luata cap-coada, piesa suna excelent (mmm, ma trezesc revenind mereu la bucata de la 3:18 incolo) si prima ascultare nu m-a facut decat sa imi doresc ca si restul albumului sa fie la acelasi nivel. Cineva spunea ca piesa asta s-ar potrivi foarte bine pe Versus the World, ca aduce aminte de cum sunau Amon Amarth atunci. Hmmm... cam da. Si e posibil ca asta sa fie unul din motivele pentru care m-a prins instant. Absolut tot ceea ce mi-a placut la trupa atunci cand i-am descoperit se regaseste si in piesa asta.

Töck's Taunt - Loke's Treachery Part II. Continuarea unei piese de pe albumul With Oden On our Side (Hermod's Ride to Hel - Loke's Treachery Part I). Aaa... da, explicatie pentru versuri. Suna placut si cam atat. Nu reuseste sa ma prinda. Parca nu e ritmul lor, e prea lenta.

Ceea ce nu se poate spune despre cea de-a treia piesa, Destroyer of the Universe (ca ar fi lenta). Povesteste acelasi lucru ca si coperta albumului. Ar fi trebuit si sa aiba acelasi titlu ca si albumul. "Destroyer of the Universe" era unul din titlurile posibile pentru album, insa pana la urma au ales "Surtur Rising"... si piesa asta a primit ca titlu optiunea imediat urmatoare. Imi place mult partea cu "see me rise, the mighty Surt, destroyer of the Universe, bringer of flames and endless hurt, scorcher of men and earth..." Insa partea de la inceput imi suna ciudat, parca ritmul e prea copilaresc, prea spre "catelus cu parul cret fura rata din cotet" (stiu, sunt rautacioasa) si nu prea se potriveste cu restul. La sfarsitul lui iunie, piesa asta a primit si un videoclip. Filmat in timpul turneului lor nord-american din primavara asta, An Evening with Amon Amarth. Turneul a purtat numele asta din cauza ca nu au avut o alta trupa in deschidere, asa ca... au cantat tot ei in deschidere si practic au avut doua setlisturi si au putut sa bage albumul asta in intregime. Si sa incante publicul timp de doua ore si trei sferturi. Aproape ca imi vine sa plang cand ma gandesc ca la noi n-o sa fie asa... Revenind la videoclip, mie imi place ce a iesit. E in genul primului lor videoclip (cel pentru Death in Fire), doar ca e mult mai bine filmat si mai spectaculos.

Slaves of Fear (embed ceva mai jos). A fost a doua din cele doua piese pe care le-am auzit inainte de lansarea albumului. Mi-a placut si inca imi place la nebunie. Cu siguranta piesa mea preferata de pe album (asa ca sunt incantata de faptul ca a facut setlistul si pentru festivalurile europene din vara asta... inseamna ca probabil are mari sanse sa faca si setlistul pentru turneul european din octombrie- noiembrie). Are bucati care aduc a Pursuit of Vikings. Este prima piesa de pe album care nu se refera la o anumita legenda. Johan Hegg spunea ca ideea piesei nu este noua pentru el, ca si-a dorit o astfel de piesa pe mult timp, dar nu era sigur ca s-ar potrivi in contextul albumelor lor pentru ca nu este genul de piesa cu care sunt ei asociati de obicei. Este despre manipularea religioasa - "they speak of love and tolerance, they prey on people's ignorance to make you all slaves of fear!"/ "they treat you all as mindless fools, they use you as obedient tools..."/ "they're feeding you lies with calculating smiles". Despre impiedicarea progresului - "they've kept you down for a thousand years...". Despre razboaie purtate in numele credintei - "they nurture prejudice and hate... the wars they create in the name of whatever god". Despre interese - "increasing power is their price". Despre exploatarea slabiciunilor - "they feed on your anxiety..."/ "your souls are for sale and you're the ones who pay".

Live Without Regrets. Alta piesa care-mi place. Si, in acelasi timp, o alta piesa care nu este despre o legenda anume, desi mentioneaza numele unor personaje din mitologia nordica pentru a ilustra un concept mai larg, acela ce a lupta pentru ceea ce esti, pentru lucrurile in care crezi, de a trai ca sa faci ceea ce simti ca este cel mai bine pentru tine, pentru ca asa gasesti drumul spre fericire... si daca faptul ca faci asta te distruge, te omoara, macar ti-ai trait viata asa cum ti-ai dorit si asta e cel mai important lucru.

Urmeaza o piesa linistita, The Last Stand of Frej. Povesteste acelasi lucru ca si Destroyer of the Universe, doar ca din cealalata perspectiva - "see him rise, from land of flames, our destruction is at hand... everything around me burns and I know that I will not survive... I go forth to meet my doom, but I will die in vain... perdition waits for everyone, the world will die in flames!". Inca o piesa care imi place mult. Poate si pentru ca imi aduce aminte de Embrace of the Endless Ocean?

For Victory or Death. Un fel de continuare pentru Slaves of Fear. Delicioasa. Pentru ca mi-e greu s-o ascult cu atentie, sa casc urechile la versuri. Pur si simplu ma trezesc dand din cap. Am ramas totusi cu "again we'll feed the wolves and then vengeance will be ours, we'll split their skulls and spill their guts upon the frozen ground" in minte.

Wrath of the Norsemen. Numele nu e ceva nou. Acum mai bine de cinci ani au mai scos si un DVD cu acelasi nume. O ascult si incerc sa vizualizez... mmm, asa ar merge un videoclip in stilul Guardians of Asgaard! Povesteste ce se vede prin ochii cuiva din partea celor care au pierdut lupta, prin ochii cuiva care se gaseste la capatul ascutit al sabiei. Povesteste ce vede atunci cand se trezeste. La inceput nu ii este clar unde este, ce i s-a intamplat, dar incet-incet isi da seama ca nimeni altcineva n-a mai ramas in viata, in jurul lui sunt doar morti (then I see, but wish I were blind, they are all dead, there's blood everywhere)... si incepe sa-si doreasca ca totul sa nu fie decat un vis din care sa se poata totusi trezi.

A Beast Am I. Povestea lui Fenris/ Fenrir, la peroana intai - "a beast am I, so vicious and grim, they fear my mean grinning teeth... so when you hear me howling, you'll know that I have come for you". Piesa este foarte diferita de orice altceva au mai scos pana acum. La inceput curge foarte rapid si in multe locuri imi e greu sa inteleg versurile. Si, spre sfarsit, cea mai linistita bucata pe care am auzit-o vreodata de la Amon Amarth. Si nu doar ca este linistita pentru ei, chiar e linistita. Initial chiar am crezut ca incepuse piesa urmatoare. Nu, bucata linistita si bucata turbata fac parte din una si aceeasi piesa. Wow!

Doom Over Dead Man. Una din cele mai intunecate piese ale lor... o poveste spusa de cineva care moare si isi da seama ca si-a irosit viata si ca nu lasa in urma o amintire dunabila... si este mult prea tarziu sa mai schimbe ceva.

Un album bestial, cu siguranta mai bun decat precedentele. Per total, suna mai brutal, dar totusi are si parti surprinzator de linistite, ceea ce cred ca am mai spus ca imi place (I mean variations in the overall sound). De-abia astept concertul din noiembrie!

Poza e luata de pe amonamarth.com.

metoda de ciupeala la metrou

2011-10-03T13:23:00.000+03:00

Statia de metrou: Gara de Nord.
Personajul care a observat chestia: una bucata brontozaurel incarcat cu bagaje grele si avand ceva dificultati in a scoate cartela de metrou din unul din buzunarele ghiozdanului... motiv pentru care a pierdut cam un minut in zona aparatelor.

Minut in care a observat un "ritual" interesant.

Intai au fost doua tipese care pareau mai de la tara, care tocmai isi luaseara doua cartele cu cate doua calatorii, nu prea stiau ce sa faca cu ele si carora un tip de la paza le-a deschis poarta aia pe care se baga chestii voluminoase/ pe care trec cei in scaun cu rotile. Reactia initiala a brontozaurelului a fost un marait pe silent ("cum, astea intra gratis doar pentru ca par mai toante? hmmm, oare mi-ar merge si mie daca as face pe proasta?"), dar apoi i-au picat ochii pe mana tipului de la paza... inainte ca palma lui sa acopere complet cartela... si i-a picat fisa ca cela doua ii lasasera una din cartele. Virgina!

Siii... ce putea face tipu' cu cartela pe care inca erau doua calatorii din doua? Un singur lucru...

... sa o duca inapoi la tipa care vindea cartele... care urma sa o mai vanda cel putin inca o data. Doar ca... oficial, o cartela nu poate fi vanduta decat o singura data. Ceea ce inseamna ca suma scoasa din vanzarile in plus ramane pentru tipa care le vinde si tipu' de la paza.

Hmmm, cam cat o fi suma aia? In minutul pe care l-am pierdut eu acolo, au mai intrat inca patru persoane in felul asta. In total sase persoane. Adica trei cartele. Adica 12 lei. Adica 6 lei de caciula. Nu e rau... vorbim totusi de un interval de un minut...

Presupun ca nu e asa usor la alte statii. Ma gandesc ca destui din cei care coboara acolo vin din gara, probabil nu-s bucuresteni, nu-s obisnuiti cu metroul. Si presupun ca, dupa o vreme, devine destul de usor de identificat dezorientatii.

Ar fi amuzant de facut un experiment. Sa cobor iar acolo incarcata cu bagaje, dar de data asta sa nu fiu singura, ci cu inca o persoana si sa nu ma mai duc direct la aparate cu mana pe fermoarul compartimentului in care am cartela. Sa ne uitam in dreapta si in stanga dupa toate indicatoarele, sa le studiem cu priviri bovine, sa cumpar o cartela cu doua calatorii si apoi sa incerc s-o bag in aparat in vreo trei feluri, nici unul corect... oare musca?

toti spunem lucruri traznite

2011-10-02T23:50:00.001+03:00

Reteta auzita in metrou:
"Pulpele de pui le-am condimentat in p*la mea, la, la, la..."
Bine ca asta a zis-o un el... era grav daca era o ea...

Un mos traverseaza strada in fata la Billa si il ia la intrebari pe un altul:
"Ce faci, flacau frumos?"
Mosu' caruia i se adresa intrebarea tremura agatat de un carucior din acela de cumparaturi.
"Nu mai fac nimic... nimanui... Ca nu mai pot!"
"Da' daca ai putea, asa ai face, nu? Mai ales fetelor tinere..."

Instructiuni date la telefon:
"... tanti Loredana, slaba schelet, n-ai cum sa o ratezi, e singura pe tren..."

Si doua cu brontozaurelu'...

Il sun pe tati.
"Salutare, brontozauru'! Ce faci tu?"
"[...] De ce m-ai sunat?"
"Pai te-am sunat ca sa-ti spun ca m-a sunat mama ca sa ma intrebe daca m-ai sunat..."
Rade. "De-asta m-ai sunat?"
"Da!"
Tati rade in continuare...
"Brontozauru'..."
"Ce mai e?"
"Stii ce ar trebui sa faci tu acum?"
"Nu stiu... ce?"
"Pai sa o suni pe mama ca sa ii spui ca te-am sunat ca sa-ti spun ca m-a sunat ca sa ma intrebe daca m-ai sunat..."
Tati rade...
"Si apoi sa ma sune ea pe mine sa-mi spuna ca ai sunat-o ca sa-i spui ca te-am sunat ca sa-ti spun ca m-a sunat ca sa ma intrebe daca m-ai sunat..."

Si o perla pe care am scos-o in seara asta.
"... pana la urma nu-i nici o diferenta diferenta intre dentist si dorelu' care desfunda tevile la baie..."*

* Asta a pornit de la faptul ca am povestit de detartrajul facut in seara asta in baie, ceea ce i-a provocat interlocutorului o reactie de groaza (nu inteleg de ce, el m-a intrebat ce fac, trebuia sa fie pregatit pentru orice fel de raspuns), asa ca am incercat sa-i explic ca nu-mi place sa depind de altii pentru chestiile mici pe care le pot face eu (si adevarul e ca turbez cand ma vad pusa fata in fata cu o problema care trebuie rezolvata, dar pe care nu sunt in stare sa o rezolv eu)... fie ca e vorba de mesterit la chestii prin casa sau la propria persoana - am facut inclusiv asa ceva acasa (bineinteles ca mie mi-a luat mai mult de 5 minute) si cred ca am mai povestit despre cum mi-am facut bucati cuptorul cu microunde (ca presupun ca daca zic de calculator nu se mai mira nimeni).

de dat din cap

2011-09-30T21:57:00.002+03:00

Postarea de duminica trecuta ar fi trebuit sa se numeasca de fapt "dileme". Dar le-am sters pe celelalte patru. Poate o sa scriu despre ele, poate nu...

Sunt agitata. Foarte. Din nou, nu fac decat sa astept sa treaca anumite momente decisive. Si dupa aia o sa pot sa-mi vad de viata mea. Mda. Ca intotdeauna. Doar ca mereu se ivesc alte momente de gen mai incolo si sunt ca si paralizata pana trec. Si apoi apar altele si mai incolo si nu mai ies niciodata din starea asta...

Probabil ar iesi o chestie prea deprima(n)ta daca pur si simplu as scrie ce ma roade in momentul asta asa ca...

...o sa bag o listuta. Diminutivul are un rost - e scurta. Sa zicem trei piese pe care nu ma pot abtine sa nu dau din cap. Primele trei care imi vin in minte.

Iron Fist. Piesa cu care au inceput concertul de acum un an si aproape trei luni si concertul de acum aproape o saptamana de la Rock in Rio* si o groaza de alte concerte intre timp, dar asta e o alta poveste. Da, mi-ar placea sa-i vad iar...

Set the World On Fire. I-am descoperit la inceputul lui 2010. Cu King of the Kill. Care mi-a placut instant, dar totusi nu m-a facut sa sap sa aflu mai multe despre trupa. Asta avea s-o faca putin mai tarziu Alison Hell. N-avea sa-mi para rau. Sounds Good to Me, Operation Annihilation, Phoenix Rising, Downright Dominate, Knight Jumps Queen... atat de diferite, dar toate mi-au incantat urechiusele.

Death in Fire. A fost una din cele doua piese cu care i-am descoperit. Si inca mi se pare una din cele mai bune piese ale lor. De-abia astept sa-i vad in noiembrie. Cred ca am mai zis ca asta e pentru mine cel mai mare concert al anului dupa Alice Cooper...

* Concertul e super, in ciuda faptului ca Lemmy a avut probleme in timpul I Know How to Die (de pe ultimul album, super piesa)... Phil & Mikkey s-au descurcat excelent si daca n-ar fi fost cele cateva cadre care sa surprinda agitatia din spatele lui Lemmy si privirile lui ar fi fost greu de observat ca e ceva in neregula. Pacat ca n-au mai intrat in setlist piese precum No Class si nici macar We Are Motorhead sau Just 'Cos You Got the Power care totusi n-au lipsit la multe din concertele de anul asta.

daca aveti batrani...

2011-09-29T20:10:00.000+03:00

... nu le dati drumul prin oras!

Azi intr-o statie de metrou oarecare. Pe scarile de sus de la intrare (deasupra aparatelor) isi face aparitia si un brontozaurel in razboi cu buzunarele ghiozdanului propriu. Mutat servetele intr-un buzunar lateral, mutat chei in alt buzunar lateral, mutat acte si portmoneu in compartimentul principal. Toate astea cu scopul de a elibera compartimentul pentru acte si a putea baga acolo felicitarea proaspat cumparata. Si toate astea in timp ce avea si un covrig intr-una din maini.

Insa dupa terminarea operatiunii...

... ajunge sa isi blesteme proasta inspiratie. Pentru ca aude metroul sosind in statie, o ia in jos pe scari in timp ce deshide compartimentul in care are cartela, scoate cartela, o baga in aparat, trece de aparat, ajunge la scarile din capatul peronului, vede oameni intrand in metrou, o ia in jos pe scari, se gandeste ca probabil are timp, dar... se opreste. Si usile se inchid si metroul pleaca.

Brontozaurelu' coboara, se holbeaza la monitorul pe care scrie in cat timp soseste urmatorul metrou. 7-8 minute. Se sprijina intr-un stalp si isi infige cu lene dintii in covrigu' inca destul de cald. In apropiere, doua babete discuta pe o banca:
"Iti dai tu seama, cum sa gandeasca asa ceva? Cand i-a zis parintele... Doamne, Dumnezeule si Maica Domnului..."

Mai apar niste babete. Si un card de dame pe la 40-50 de ani. Si apoi trei copchile tavalite prin rahat... ah, nu, is doar bronzate (stiam eu ca mai trebuia sa includ ceva aici: pielea bronzata!) si cu suvite blonde. De undeva, nu se stie de unde, apare un mos. Dezorientat. Ma rog, dezorientat e putin spus.
"La X ce metrou merge?"
Dracu' stie cui ii e adresata intrebarea, ca mosu' e pe marginea peronului, cu spatele la restul lumii, si se uita in jos in gaura. E ignorat de toata lumea.
"Eu ce metrou iau ca sa ajung la X?" intreaba iar mosu' cu aceeasi voce plangareata. De data asta e intors putin spre lumea de pe peron, dar e ignorat in continuare.
"Pe cel din partea asta..." si brontozaurelu' arata spre stanga, in timp ce se gandeste ca nu-i frumos ce face... vorbeste cu gura plina...
Mosu' insa parca e setat pe modu' ignore. Nu ca brontozaurelu' n-ar fi material de ignorat pentru mosi si babe, avand in vedere inaltimea (sau mai bine zis lipsa ei) si faptul ca arata a satanista mica, toata in negru, si cu uratii de la Slipknot pe tricou (da, stiu, poarta masti, da' nici fara ele nu-s mai frumosi). In continuare, mosu' tot repeta intrebarea pe aceeasi voce plangareata si din cand in cand spunde ca el l-a mai luat pe "asta" si arata in directia opusa celei indicate de brontozaurel, da' ca "acuma le-au schimbat, dracii sa dea in ele...". Brontozaurelu' mai face cateva incercari sa-i explica ca nu s-a schimbat nimic, ca ajunge si cu ala cu care a mai fost, doar ca ocoleste tot Bucurestiu' in loc sa mearga doar trei statii, insa mosu' e setat in continuare pe modu' ignore. Mai apare si o alta babeta, probabil fosta lucratoare la circ dupa cata culoare avea pe fata, babeta care se uita dezaprobatoare la brontozaurel (desi brontozaurelu' stie al dracului de bine cum circula metroul) si ii da dreptate mosului.

Vine metroul (cel cu care spunea mosu' ca a mai fost si spre care il indruma dama). Mosu' aproape ca se urca in el cand intreaba iar daca merge la X si, de data asta, are noroc cu un binevoitor care ii urla in ureche ca trebuie sa-l ia pe celalalt, care tocmai soseste si el in statie. Asa ca mosu' o ia la fuga (incredibil, nu?) catre celalalt, unde imbranceste pe toata lumea, inclusiv un brontozaurel, ca sa intre el primu'.

Doar ca avantul prea mare (si probabil si alte cauze, cum ar fi blestemele imbrancitilor) il fac pe mos sa se impiedice si aproape sa pice in bot. Nu pica, pentru ca se agata de o tipesa roscata, imbracata in negru cu (ceva mai multe) forme care statea in picioare in metrou in apropierea usii. Si ramane agatat de ea timp de cateva secunde, pentru ca are dificultati in a reveni la verticala. Timp in care tipesa il priveste 33% ingrozita, 66% scarbita si 1% amuzata. Si timp in care cei din spate il injura ca nu pot urca din cauza lui si a sacoselor lui. Damei de pe scaunul de langa usa i se face mila de batranetea lui si ii cedeaza locul. Pe care mosul se tranteste placinta. Si, in timp ce face asta, ii trozneste una peste picior tipesei de pe scaunul de langa - o blonda plinuta, pe la vreo 30 de ani cu o sacosa de real la picioare.

Brontozaurelu' se gandeste ca nu vrea sa i se mai impiedice mosu' in fata si la coborare, asa n-ar fi rau sa coboare cu o statie mai devreme, ca oricum nu-i mare lucru daca merge o statie pe jos. Doar ca se trezeste ca mosu' iar imbranceste pe toata lumea ca sa se dea jos si el cu o statie mai inainte. Si, cand mosu' ii trece prin fata, observa cum nadragii ii atarna intr-un fel ciudat in spate.

Oare asta sa fi fost cauza grabei? La miros n-am simtit variatie, de putit putea si cand s-a urcat...

Ah, si in caz ca se intreaba cineva ce-i cu poza... dintre toate pozele facute de mine, asta semana cel mai bine cu mosu'. Atat.

abominations

2011-09-27T14:19:00.000+03:00

Adica niste chestii care le plac altora sau pe care le fac in mod obisnuit altii si care mie imi provoaca o reactie cam 50% groaza, 25% scarba si 25% "does not compute".

Painea tinuta la rece. Cred ca am mai spus ca painea imi place doar atunci cand e fierbinte si alba. Indiferent ca e paine-paine, chifle, covrigi sau chestii dintr-un aluat dulce. Tin minte ca atunci cand eram mica si mamaia facea paine de casa, cozonac, chec, scovergi... le tinea intotdeauna la caldurica, acoperite cu un prosop de bucatarie curat ca sa se pastreze calde cat mai mult timp. Si erau asa bune calde. Iar reci sa inscriau doar la tolerabile... Asa ca nu pot intelege de ce ar tine cineva paine la frigider. Are un gust bleah dupa ce s-a racit, nu vreau sa-mi imaginez cum ar putea fi scoasa de la rece. Carnea rece. N-am mancat niciodata carne de peste rece. Am mancat in schimb pui rece... bleah! Da, evident, chestiile astea doua inseamna ca am exact aceeasi parere (bleah!) si despre conceptul de sandvis si orice fel de pachet cu mancare care contine paine sau carne. Tot din cauza asta nu suport nici sa vad chestii calde puse langa chestii reci. De exemplu, nu suport ca daca imi cumpar inghetata, persoana care e dupa mine la casa sa puna imediat dupa inghetata mea ceva cald... cum ar fi un pui rotisat. Eu intotdeauna imi asez produsele gradat dupa temperatura la care le prefer sa fie. N-o sa pun niciodata fructe sau inghetata langa o paine calda. Nici pe banda si nici dupa ce le bag in ghiozdan. De fapt... cred ca asta se aplica pentru orice nu intra la bauturi, fructe sau dulciuri si e rece... bleah!

Fondul de ten. Eu nu ma machiez. De cele mai multe ori ma spal pe fata si ma dau cu balsam de buze si atat. Rar mai bag peste un luciu de buze. Si mai rar, ceva fard de pleoape, intotdeauna in tonuri de gri, ca alte nuante nici n-am (nu vreau sa ajung ca profa de chimie din liceu care isi trantea un verde strident si apoi se stergea la ochi cu mainile murdare de creta). Si si mai rar, rimel transparent. Nici nu ma pricep sa fac mai mult. Pot sa apreciez un machiaj reusit al ochilor si al buzelor. Insa o mutra data cu fond de ten arata in cel mai bun caz ridicol. De obicei arata doar scarbos. La acelasi capitol intra si sprancenele subtiri/ smulse complet/ redesenate. Mie imi plac sprancenele naturale. Si dese.

Enter + Enter pentru a lasa spatiu intre paragrafe. Exista Paragraph Spacing! Tab (sau chiar spatii) pentru a baga alineat intr-un paragraf. Exista First Line Indent! Numele de fisiere care nu spun nimic. De exemplu cdtr67thf65ytft.jpg (da, am apasat taste la intamplare). Pai de unde dracu' sa stiu eu ce-i cu poza aia? Da, bine, pot sa vad thumbnails. Dar daca e vorba de un text pe net in care am link (and I mean text link!) catre fisierul respectiv? Si nu, nu vreau sa aud despre nu stiu ce add-on! Nu ma pasioneaza sa-mi inzorzonez browserul.

Trecand la capitolul programare, nume de functii/ variabile care nu spun nimic. f(x) sau g(x) nu-mi spun mare lucru. Si nici my_func(x). Si nici myVar. Serios, drawPoly(coord_array, RGBA_array, closed) e mult mai frumos si explicit. In acelasi timp, nu pot sa inteleg de nici o culoare nici de ce ai da unei functii un nume exagerat de lung, cum ar fi functionThatDrawsAPolygonalLineUsingAnArrayOfCoordinatesRGBAValueAndClosesItOrNot(...). Apoi mai e codul neindentat/ indentat aiurea. Asta e de-a dreptul oribila. Ce dracu' te costa sa-l indentezi frumos in timp ce-l scrii? Codul prea inghesuit. De ce? Cu cat e mai inghesuit, cu atat e mai greu de citit. Nu-mi place nici prea labartat, cu spatii multiple, multe randuri libere, dar ma omoara sa vad cod atat de ingramadit ca n-are loc sa respire. Cate un spatiu pe langa operatori nu omoara pe nimeni. Si nu, dimensiunea fisierului nu e un argument. Poate fi trecut pritr-un minifier.

Pseudo-ciocolata. Mai ales atunci cand ii aud pe altii ridicand-o la rang de ciocolata. Snickers, Balisto, Mars, Twix, Bounty, Milky Way, M&M's, Maltesers* si toate chestiile similare si copiile lor nu sunt ciocolata! Nu sunt ciocolata pentru ca nu sunt centrate pe ciocolata. Si nici chestiile de doi bani care imita ca forma tabletele si batoanele clasice de ciocolata - Laura, Majestic, Galactic, ROM** (probabil multi o sa se simta lezati, dar nu conteaza) & alte chestii similare. Nu sunt ciocolata pentru ca nu se topesc in gura asa cum o face ciocolata adevarata. Se simt cerate si mult prea dulci pe limba.

Desenele animate cu personaje in colturi, prost desenate. Si acum pregatiti-va sa ma injurati, sa aruncatii cu rosii si oua stricate. SpongeBob SquarePants, Cow and Chicken, Dexter's Laboratory, 2 Stupid Dogs, Ed, Edd n Eddy, The Simpsons, Family Guy, South Park, American Dad, Courage the Cowardly Dog, Johnny Bravo, I Am Weasel, The Angry Beavers, Mike, Lu & Og, Happy Tree Friends, The Powerpuff Girls. Nu-mi plac pentru ca sunt urat desenate si de cele mai multe ori umorul lor mi se pare de prost gust. Si sa nu uitam nici ultimele doua serii Scooby-Doo, in special penultima. Imi plac celelalte serii Scooby-Doo de mor, in special clasicele, The 13 Ghosts of Scooby-Doo sau seria de la inceputul mileniului asta, am si DVD-urile originale, dar penultima serie e o mizerie. In general nu-mi plac nici anime-urile sau chestiile 3D, dar acolo macar mai exista exceptii.

Tanga. Incomozi ca dracu'. Am o pereche. Nu mi-a mai trebuit a doua, m-au chinuit prea tare. Si nu, nu e vorba de o marime prea mica, aproape ca imi pica pe laterale, dar tot ma omoara. Singurul plus pe care as putea sa-l gasesc pentru "ata" e ca obliga (sper!) la epilat ca la carte si curatenie (then again, maybe I'm too optimistic...). Sutien. Recunosc ca aici nu e vorba chiar de toate. Cele care nu sunt decat materialul textil plus dispozitivul de inchidere mi se par in regula, am si eu trei bucati (desi daca se inchid in spate si ma loveste ceva acolo e de rau... patita la concertul Iron Maiden de anul trecut si in masina lui tati, din cauza porcariilor alea cu bilute de lemn de pe scaunele din fata). Cele care contin orice fel de cartoane, plastice, sarme (exceptand dispozitivul de inchidere) sau bureti mi se par insa iesite dintr-un film despre torturi*** medievale.

Prietenia cu murdaria. Venit acasa, descaltat, calcat cu soseata intr-o zona in care ai calcat incaltat. Asa se duce cacatul de caine de pe strada in pat. Venit acasa, trantit in pat cu hainele si parul pline de praful si jegul luate de afara. Atins alte locuri din casa care se presupune ca ar trebui sa ramana curate cu respectivele haine. Facut mancare/ mancat purtand haine bune sau pijamale. Recunosc ca si eu o comit pe ultima uneori pe strada. Si ma simt foarte vinovata cand ma gandesc ca se scutura covrigul sau (mai rar, e drept) kurtosul ala pe hainele la care tin sau ca inghetata ar putea sa curga pe aceleasi haine...

* Nu conteaza ca, dintre chestiile de pe lista, Maltesers chiar imi si plac. Nu sunt ciocolata. Galaxy/ Dove sunt ciocolate.

** Nu conteaza ca totusi imi place gustul cremei cu rom de la interior si ca mi-a placut inghetata la cutie (in special gustul siropului ala... mmm). Invelisul batonului nu e ciocolata.

*** Nu salivati, ca nu e vorba de alea de la cofetarie...