De-aia ma uitam tampita pe monitoarele de la metrou la "sfaturile de criza" - printre ele, cumparati bijuterii la mana a doua. Pentru ca se devalorizeaza repede.

Ceeeee? Poi daca le scade repede valoarea, atunci cand le vinzi, iei mai putini bani decat ai dat pe ele. Adica pierzi bani! Sau... se refereau pentru uzul propriu? Genial! In traducere, mie asta imi suna a cand nu prea ai bani, arunca-i pe niste cacaturi care e posibil sa-ti vina impreuna cu bolile de piele ale altora* si care peste doua luni n-o sa mai valoreze nici jumatate din cat ai dat pe ele.

Sau mai era vreo smecherie si nu m-am prins eu?

* Nu e o rautate, e o realitate. E unul din motivele pentru care nu probez haine, cel mult le pun in fata mea in fata oglinzii si incerc sa vizualizez cum ar veni. Si ce iau acasa zboara direct la spalat cu apa clocotita. Da, stiu, probabil unele n-ar trebui spalate in apa fierbinte. Eh, daca nu rezista, asta e! Prefer sa stric haine si nu pielea proprie. O prietena s-a ales cu raie acum cativa ani. Asta dupa un episod de probat haine in magazine din Unirii. Oriunde m-as duce, dau peste persoane care put. Mi s-a lipit pe creieras o chestie citita anul trecut la Dollo, o replica a unui medic - "femeile sa invete mai intai sa se spele, si apoi sa faca teste si mamografii!" Cata dreptate are...