... proaspat aterizati in Bucuresti de la c... coada vacii, avand mai putine clase decat trenu' si mai putin de un sfert de creier functional.

Luati-va dracului un calculator cand mergeti la cumparaturi si invatati-va sa adunati pretul fiecarei porcarii pe care o puneti in carucior si nu va mai asteptati sa va creasca ca prin minune bani in plus in portofel ca sa puteti cumpara juma de magazin.

Si daca totusi se intampla sa gresiti calculele si sa nu va ajunga banii, aveti bunu' simt sa nu va hahaiti si sa va laudati ca e a nu stiu cata oara cand se intampla asta. Si hotarati-va dracului mai repede la ce renuntati.

Asta pentru ca a trebuit sa pierd aiurea putin peste 20 de minute din cauza unor idioti care considera normal sa arunce in carucior tot ce vad in fata ochilor ca vad ei dupa aia la casa ce mai iau si ce nu.

A, si nu-mi mai spuneti ca n-am dreptu' sa judec. Nu e nevoie decat de un strop de bun simt si de juma de creier ca sa nu-i faceti pe altii sa piarda timpul aiurea la casa.

Sunteti exact genu' de oameni pe care as pune pisica... Doar sa va dea niste gauri. N-as lasa-o sa si manance, ca nu vreau sa aiba dupa aia probleme cu stomacu'...

Ceva din metrou in poza din dreapta.

Un individ care se tara pe jos in fund si cersea. Singurul text retinut a fost ceva cu "ca e Anu' Nou..." - nu m-am mai putut abtine sa nu incep sa latru la el sa se care, ca n-are voie sa cerseasca acolo si ca o sa chem paza. N-a parut impresionat si m-a injurat. In momentul ala asa m-am gandit sa profit de faptul ca el e pe jos, eu sunt in picioare si am botine cu talpi solide. Da, m-am gandit sa incep sa-i car picioare. M-am abtinut. Le-ar fi meritat. L-am vazut mai tarziu trecand inapoi cu un pahar de la Springtime (cred) in maini. In caz ca nu s-a inteles, de data asta "ologu'" mergea! Nu, nu era tigan!

Uratori. Care s-au autoinvitat inauntru. Cica urau in limba romana. Doar ca se pare ca nu intelegeau cuvintele "Valea!" si "Mars!". Mi-am lungit gatu' dupa nenea de la paza pe care il vazusem trecand pe acolo cu nu mult timp inainte, dar parca se evaporase. Asa ca le-am inchis usa in bot (in timp ce ei behaiau in continuare si trageau de usa ca sa ramana deschisa).

Am inceput noul an cu parul mai scurt, mai umflat si o idee mai ondulat. Si, daca ar fi sa ma iau dupa altii, si mai roscat. Nu, nu l-am vopsit.

Plictiseala de moarte, asa ca am dat o tura prin centru. Frig, fum, instalatii de sarbatori cu becuri arse. Si, bineinteles, multi cretini. Si in creierul meu idei. Aluia care a parcat pe doua locuri i-as fi mutat masina. Aluia care isi lasase muzica pornita (si data tare) si portierele deschise i-as fi aruncat inauntru o chestie care sa puta rau. Sa nu-i mai iasa mirosu' din masina.

Cred ca am fost singura romanca foarte ne-vegetariana care n-a servit carne in noaptea aia. De fapt, am sarit toate felurile in afara de alcooale (ceva mai mult Cointreau si mult mai putina sampanie, mai mult de forma) si de deserturi (crema de zahar ars si struguri).

Nu, nu mi s-a dereglat calendarul, stiu ca suntem in 23, dar pentru mine a trecut deja mare parte din ceea ce ma ingrozeste la Craciun.

A trecut partea cu alti oameni "in the picture". Pentru ca eu n-o sa mai ies din casa o vreme. Si chiar daca o fac, n-o sa fie nimeni cunoscut si nimic amenintator in jur. Ma rog... nu e un aspect pe care pot sa-l controlez mereu. Sincer, pe mine scrie "vanitate". Ba chiar ar fi trebuit sa scriu cuvantul ala cu majuscule. Pentru ca da, am rasuflat usurata ca aratam bine atunci cand cineva m-a recunoscut...

A trecut durerea de burta de Craciun. Luni seara intrau pe gura trei bucatele de ficatei de pui (si da, erau bine facuti, ca toata lumea m-a intrebat daca nu cumva i-am mancat cam cruzi). In dimineata urmatoare ieseau... pe aceeasi usa pe care intrasera si, bonus! si pe ferestrele numite nari. Dracu' sa ma ia, nici sa-mi tin capu' cum trebuie nu-s in stare! Si nu stiu cum, dar parca intre timp crescusera enorm in volum. Ori asta, ori am dat afara si tot ce urmeaza sa mananc pana la sfarsitu' anului.

Partea proasta a fost ca starea asta n-a vrut sa ma lase in pace si m-a tinut pana dupa pranz. Partea si mai proasta a fost ca marti era 20. Adica Ignat Day! Ziua in care, incepand cu ora 16, se puteau lua abonamente si bilete la OST Fest cu 30% reducere. Doar de pe biletoo.ro sau de la Biletoo Unirii. Avand in vedere ca eu sunt complet retardata cand vine vorba de plati electronice, evident ca trebuia sa ma deplasez pana la Unirii. Ahem, sa zic da-o dracului nu era o optiune - la OST Fest vin Motorhead!

... nu le dati drumul prin oras!

Azi intr-o statie de metrou oarecare. Pe scarile de sus de la intrare (deasupra aparatelor) isi face aparitia si un brontozaurel in razboi cu buzunarele ghiozdanului propriu. Mutat servetele intr-un buzunar lateral, mutat chei in alt buzunar lateral, mutat acte si portmoneu in compartimentul principal. Toate astea cu scopul de a elibera compartimentul pentru acte si a putea baga acolo felicitarea proaspat cumparata. Si toate astea in timp ce avea si un covrig intr-una din maini.

Insa dupa terminarea operatiunii...

... ajunge sa isi blesteme proasta inspiratie. Pentru ca aude metroul sosind in statie, o ia in jos pe scari in timp ce deshide compartimentul in care are cartela, scoate cartela, o baga in aparat, trece de aparat, ajunge la scarile din capatul peronului, vede oameni intrand in metrou, o ia in jos pe scari, se gandeste ca probabil are timp, dar... se opreste. Si usile se inchid si metroul pleaca.

Brontozaurelu' coboara, se holbeaza la monitorul pe care scrie in cat timp soseste urmatorul metrou. 7-8 minute. Se sprijina intr-un stalp si isi infige cu lene dintii in covrigu' inca destul de cald. In apropiere, doua babete discuta pe o banca:
"Iti dai tu seama, cum sa gandeasca asa ceva? Cand i-a zis parintele... Doamne, Dumnezeule si Maica Domnului..."

Sau ce am invatat in seara/ noaptea asta ca nu e bine sa faci.

Sunt seri in care visez la diverse chestii. Si uit. De toate chestiile care merg prost. Ceea ce e o minune, pentru ca sunt atatea. In fine... Si ma apuca asa un chef de topait, de tumbe... Pe muzica, bineinteles. In seara asta a fost Nightwish. Ce anume fac pe fiecare piesa depinde de cum suna piesa respectiva. Pe piesele care au bucati linistite si bucati intense sar peste scaune pentru ca de obicei pun pauza dupa cinci sarituri, asa ca am nevoie de intervalul ala de "liniste" in care nu fac altceva in afara de cativa pasi saltati plus scuturat picioarele. Pe piesele mai "liniare" ma indoi, fac cativa pasi saltati, cateva tumbe... chestii care iau mai putin timp... si mai putin spatiu (nu parcurg alergand tot holul jumatate din camera ca apoi sa sar peste scaun si sa incerc sa ma opresc pana in perete... plus ca dupa aia trebuie sa ma grabesc sa ajung iar in capatul holului ca sa am timp sa bag toate sariturile pana cand piesa devine iar linistita).

In seara asta. Penultima piesa din playlist, She Is My Sin. Si eu eram deja uda leoarca de transpiratie la sfarsitul ei (au fost 14 piese in total - n-am mai facut chestia asta in ultima vreme si mi-a fost teama ca nu mai rezist pana la sfarsit daca fac un playlist de doua ore- doua ore si jumatate). Ultima piesa, Sleeping Sun...

Cateva sarituri intr-un picior in timp ce il scuturam pe celalalt. Si o tumba cu spatele. Chinuita. Bleh... Si apoi am mai vrut sa incerc una. Dar de data asta...

Au cazut de pe birou...

Nu stiu exact ce se vrea a fi asta. Poate un fel de explicatie pe care nici macar n-o datorez nimanui. Probabil ca voi mai scrie macar o vreme. Despre muzici, desene, programare, astronomie, desene... la dracu', asta am scris deja... Dar nu va mai fi un blog.

In fine... in caz ca existau oameni curiosi, ideea asta nu tine. Testata azi. Mdeah, tot in mijlocul zilei, tot pe bulevard, eu tot nemachiata, tot fara haine stramte/ in culori stridente. Aceeasi poveste, doar alti idioti. Cinci sau sase, nici nu mai stiu. Mda, atat de atenta eram la ei... Din pacate, ei au fost un pic mai atenti.

Nu mi-am dorit decat sa fiu lasata in pace.

Insa cumva, mereu se leaga cretini de mine. Daca sunt in fusta/ fusta pantalon, comentarii referitoare la craci. Daca sunt in tricou si pantaloni scurti, comentarii sportive. Nu conteaza ca e vorba de un tricou negru cat cortu' cu o trupa iubitoare de corpsepaint pe el. Daca sunt in blugi si camasa/ haina de blugi, invitatii sa ma dezbrac, ca doar e cald.

Azi s-a intamplat iar. "Nu vii la un fotbal? La un tenis? La un penis?" Si asa mi-am dorit sa o dau dracului de inghetata. Sa arunc cu ea in ei. Nu conteaza in care. In oricare din cei trei. Sa stric o freza, sa murdaresc un tricou...

Constati ca nu mai poti intra in bloc pentru ca bineinteles ca nu te mai ajuta cu nimic cartela de acces. Exista si cheie, dar trebuie forta? dexteritate? Nu conteaza, oricum lipsesc ambele. Asa ca stai pe treptele din fata blocului si admiri furtuna care tocmai s-a dezlantuit. Pana la urma intri impreuna cu un vecin...

Injuri patul, usile, scaunele, biroul de care te izbesti, ghiozdanul, cablurile pe care calci, pansamentele uzate care ti se lipsesc de sosete (da, stiu, prost obicei am sa arunc pansamentele folosite pe jos) si pliantele de supermarketuri pe care aluneci in timp ce te invarti prin casa incercand sa-ti dai seama unde ti-ai lasat cheile (pe care totusi le-ai folosit doar cu cateva minute inainte ca sa intri in casa).

Te simti foarte bine dupa ce te-ai spalat pe dinti. Habar n-ai ce culoare avea apa pe care ai folosit-o. Daca a fost portocalie, maro, gri, daca ai avut un vierme de zece centimetri in ea... nu mai conteaza, oricum n-ai vazut nimic neplacut. Deci n-ai motiv sa te enervezi.

Acelasi lucru e valabil si pentru apa pe care ai folosit-o ca sa faci dus.

[Scurta explicatie pentru tacerea de pe blog din ultimele zile: mi-a papat pisicuta netu'! Mai exact, cablul de net. Oricat de tare ar semana asta cu "mi-a mancat cainele caietul de teme", e totusi adevarata - am poza care o dovedeste! Lasand gluma la o parte, in ultimele zile chiar n-am avut net decat dimineata si la pranz. Dupa-amiaza, seara, noaptea, dimineata devreme... lipsa! Am sunat sa vad care-i problema... nici un raspuns! Si in ultima zi a fost chiar enervant - completam un tabel, mai aveam cate doua coloane de pe ultimele cinci randuri cand s-a intamplat. Draci carliontati! Am scos datele, le-am trantit intr-un fisier .txt, las' ca le pun in tabel cand isi revine. Si-a revenit, dar acum asa mi-e o lene! Asa ca trantesc repede un post tampitel...]

20:42. Durere de cap. Dupa ceva amanari... inchis laptop. Echipat. Iesit din casa.

Imi sunt simpatici melcii. Imi pare rau daca vad melci striviti pe trotuar. Asa ca intotdeauna ii culeg din drum si ii pun in iarba. Azi a plouat. De obicei vad melci pe trotuar dupa ploaie. S-a intamplat si azi. L-am cules si l-am pus in iarba. In partea dreapta a trotuarului, pentru ca in partea stanga gardul era prea inalt, nu aveam cum sa ma aplec peste el si sa ajung cu mana pana jos sa pun melcul... si nu voiam sa-l arunc.

Si apoi am mers mai departe. Insa la mai putin de cinci metri dupa...

Porcopolipsa aia cu care parca a innebunit toata lumea de pe twitter. Sau parca nu asa ii zicea. Adica nu porcopolipsa. Magaropolipsa? Sarlatanopolipsa? In fine, nu conteaza cum ii zice. Chestia e ca a venit. La scara mai mica si probabil doar la mine, dar a venit. Cine a prezis-o poate sa inceapa sa topaie de bucurie. Just like Schmendrick started jumping around when seeing that his magic had worked and had managed to turn the unicorn into a human... Aaa... da, asta a fost o comparatie tampita.

Asa ca mai bine ma apuc sa explic de ce spun ca a venit la mine si ce legatura are asta cu poza din dreapta...

O dupa-amiaza si o seara. Ale zilei de joi ambele. Cineva probabil renoveaza, demoleaza, sparge... nu stiu exact, ca nu m-am plimbat pe la toti vecinii de deasupra mea ca sa aflu care ce face.

Ce stiu e ca la inceput a fost o masina de gaurit. Dupa-amiaza. Probabil omul lucreaza pana la ora aia. In general nu ma deranjeaza prea tare masinile de gaurit, indiferent de ora. Poate doar daca ma uit la desene animate. Pentru ca in orice alta situatie dau muzica la maxim. Mai mult pentru linistea mea sufleteasca, pentru a sti ca am reactionat... Asta din cauza ca muzica la "maxim" pe laptop inseamna ca nici macar nu se aude daca aprind aragazul. Nu glumesc, daca sunt in bucatarie langa aragaz cand sunt ochiurile aprinse, eu nu mai aud muzica din cauza lor. Ca laptopul meu nu poate mai mult. Daca leg boxele la laptop... incepe sa vibreze mobila. Dar nu-mi mai place mie cum suna. Direct din laptop (sau din telefon) totul suna mai "metalic". Si m-am obisnuit asa. Deci enervatul vecinilor cu boxele iese din schema. Pentru ca inainte sa-mi reuseasca asta, imi reuseste sa ma enervez eu pentru ca imi pare ca totul suna asa murdar si infundat.

Duminica asta m-am plimbat pe bulevard spre iesirea din oras. Si la unul din ultimele blocuri am pozat ce se vede in dreapta: minimarketu' care ma spameaza cu nesimtire* si inca unul cu un nume numai bun pentru sarbatori (oricare, nu doar asta): Excess Alimentar... care mai e si non-stop! Prima mea reactie a fost ceva in genul "o, la dracu', ce urmeaza, Mini-market Indigestia?!?"

Ce mesaj vrea sa transmita oare? La noi totul e atat de ieftin, incat banii de care nu cumperi mai nimic din alta parte la noi iti ajung de un exces alimentar?!? La noi totul e atat de ieftin incat pot sa-ti umpli portbagajul de mancare si-ti mai raman si bani de taxi sa ajungi la urgente (ca e lucru stiut ca la noi ambulantele merg ca trenurile, cu doua viteze: incet si oprit) dupa ce te-ai indopat ca porcu'? La noi iti ajung banii de un ou de strut pentru fiecare membru al familiei? Nu stiu cat cantareste un ou din ala, ca nu am vazut sa scrie asta pe el. Am luat insa unul in mana - e al dracului de greu!**

Sau cum sa arunci la ghena 400 lei. Sau cum ce naste din inginer soareci mananca... Aaa, scuze, asta ultima chiar n-are sens, nu? Sa incercam iar. Ce naste din inginer are chef de experimente practice idioate, periculoase si costisitoare in laboratorul improvizat din camera proprie.

Cineva a avut o idee. Si o proasta a vazut verde, ba nu, albastru, ca bancnotele noastre de 100 sunt albastre, in fata ochilor si a promis ca o pune ea in practica. Pana la o anumita data si o anumita ora.

Sunt profund impresionata de grija pentru siguranta trecatorilor. Las' ca-i suficient si atat daca tot nu reparam.

Vremea e de rahat. Daca trebuie sa existi pe undeva imbracata elegant si n-ai posibilitatea sa te schimbi la destinatie... te ia dracu'! Si nu, haina groasa si fularul chiar nu conteaza fara cinci pulovere pe sub. Nu e banc, atatea port pe o vreme ca asta daca nu exista constrangeri referitoare la tinuta. Azi, degetele mele au scapat. Nu conteaza, mai am de umblat, e inca posibil sa raman fara ele pana la sfarsitul saptamanii. Acelasi lucru e valabil si pentru nas... pentru restul fetei in general. Semafoarele ma urasc. Daca ajung la o trecere in timp ce imi aranjez ceva in geanta, sigur se face verde imediat. Daca insa ajung la o trecere in timp ce nu fac nimic cu mainile si-mi doresc doar sa ma misc dracului mai repede, sigur astept suficient incat sa ajung sa-mi pun intrebarea - "oare se uita cineva ciudat la mine daca ma apuc sa urlu ca nu mai suport?"

Ideea mi-a venit de la chestia asta. Prima data am vazut-o pe usa unei sali de jocuri. Si am adaptat-o putin. In loc de pisici, ciobanesti germani, ca sunt moarta dupa rasa asta*. Bine, puteam sa las si pisici, dar ideea mi-a venit imediat dupa o runda de Rex... ufff, Rexu' meu!

Stiu, nici mie nu imi plac paginile care incep sa cante imediat ce le deschizi. Ca imediat caut sa fac bietu' cursor sa ajunga peste x-ul ala din dreapta sus. Si sincer, pe undeva sper ca si altii au aceleasi reflexe.

Da, da, ma simt foarte importanta. Exista oameni care sunt dispusi sa toace timp si bani ca sa ma urmareasca pe mine, o ratata fara loc de munca, fara viata. Pentru ca vor sa ma controleze ca sa... aaa... aaa... nu stiu, dar la urma urmelor eu is oricum proasta, asa ca probabil exista o explicatie logica si faptul ca cineva afla cum suspin cu scrisorile de dragoste ale unui blond sub bot, cum ma frec cu buretele sub dus, cum imi trag in picioare sosetele, cum ma frec bot in bot cu animalele de plus chiar poate sa fie ceva util pentru cei care au pornit o conspiratie mondiala.

Scooby-Doo, beware, someone is watching you!

De multe ori. Nu, nu ma apuc sa ma plang iar ca nu inteleg de ce mi s-au bagat pe gat n materii de economie, integrare europeana si alte rahaturi de gen la politehnica la o specializare care nu este inginerie economica.

Era doar o afirmatie care vrea sa evidentieze altceva: sunt total in plop cand vine vorba de chestiuni de gen.

Da, da, da, m-a pocnit sa fac si eu ceva luni seara. Placinte/ tarte, nu stiu exact cum sa le spun. Prima s-a dorit a fi cu mere, nuca si miere, a doua cu ciocolata amaruie, portocale si stafide.

Bineinteles, doar s-au dorit a fi ceva de genul asta, pentru ca au iesit doua... mmm, nu stiu cum sa le zic, nu cred ca se mai poate lauda cineva cu astfel de ratari. Poza e din timpul prepararii primei dracii, singura in care arata a ceva ce ar consuma si o fiinta fara intentii de sinucidere.

Deja de departe si deja putin indiferenta. Dar na, cum oricum ma simt prea rau ca sa fiu in stare de chestii mai complicate decat a scrie pe blog (mda, asta explica avalansa de postari de saptamana asta).

Ce face Ana cand vede in mijloc de ianuarie toale care indeplinesc simultan urmatoarele:

• sunt chiar dragute (maaare minune la ce hidosenii populeaza in general magazinele);
• sunt relativ scumpe in mod normal (intervalul 100-500 lei);
• sunt chiar marimea ei;
• sunt la 50% din pretul initial pe o perioada limitata de timp (o saptamana).