De-abia astept sa vina zile mai calde. Pana acum cateva zile, asa mi-a placut vremea de iarna asta.

De-abia astept sa-mi soseasca posetuta gri.

De-abia astept sa mergem la Viena. Si dupa cum am spus de atatea ori, daca Insomnium sau Malmsteen sau altii pe care imi doresc rau de tot sa-i vad ocolesc in continuare Romania, dar ajung la austrieci... o sa mai dau o fuga pana acolo si pentru un concert.

De-abia astept sa scriu din nou cod PHP (pentru un proiect ceva mai serios decat "jucarelele" mele din ultimele luni). N-au mai ramas nici doua saptamani...

De-abia astept urmatoarele luni - vor fi pline de concerte. Mi-am luat bilete pentru Primal Fear & Brainstorm si pentru Fates Warning (daca m-as fi nascut cu o zi mai tarziu, nu doar ca mi-as fi impartit ziua de nastere cu Ayrton Senna, dar as fi primit si concertul asta cadou fix de ziua mea).

De-abia astept sa scap de teancul de langa usa din baie. Brrr, stiu, pentru asta trebuie sa ma ridic din pat, sa-l iau in brate si sa ma duc pana la tomberonu' pentru hartii din capu' blocului. Doar ca... dupa cum spuneam... brrr!

De-abia astept sfarsitul asta de saptamana, cu toate ca mi-e groaza ca va trebui sa ma car cu atatea bagaje dupa mine pe vremea asta. Dar dupa aia... ceai, limoncello, ceva cu mar & scortisoara si delicii vizuale si olfactive. De-abia astept sa-mi primesc cartea...

Sinistru de frumos cum toate porcariile care se intampla creeaza situatii pe care mi le-am dorit toata viata, dar am fost prea toanta ca sa stiu cum sa le creez singura. Be careful what you wish for, because you may get it and it may make you happier that you've ever imagined you could be. And of course, there's always something in small print*.

Deloc planificat, n-am mai scris nimic pe blog. Avand in vedere cate s-au intamplat in ultima saptamana si putin, probabil as putea sa vin cu o lista lunga de motive, insa rezultatul este acelasi: n-am mai scris, desi erau cateva chestii despre care voiam sa scriu.

2011 a fost cel mai prost an de cand am intrerupt FILS ca sa merg la Mate-Info... adica de dinainte sa existe contu' de Blogger.

Eu nu-mi fac niciodata planuri. De fapt imi fac mereu, dar nu spun nimanui despre ele. Pentru ca mi-e frica. Pentru ca exista mereu posibilitatea ca ceva sa meaga prost. Si toate planurile mele sa nu mai fie decat o gluma proasta. Si eu la fel.

Doar ca acum sunt o gluma proasta cu sau fara planuri, asa ca...

M-am trezit nu cu mult inainte de 4 in dimineata asta. E drept ca si adormisem candva intre 22 si 23... Si m-am trezit cu o durere de cap care mi-a secat cheful de a ma uita la un curs pe YouTube.

E 12 decembrie. Nici 2 saptamani pana cand ziua va incepe sa creasca iar. Nici 2 saptamani pana la Craciun. Nici 3 pana la sfarsitul anului. Inca trei saptamani si se termina cu toate sarbatorile. De-abia astept. Ca in fiecare an... de-abia astept sa scap!

Daca e sa compar cu anul trecut... nu e asa rau. Nu e bine. Mi-e frica si sa zic "mai bine". Dar cu siguranta e mai putin rau. Pentru ca sunt mai antisociala decat anul trecut. Pentru ca nu prea am mai iesit din casa. Pentru ca am lucrat mai mult, am invatat mai multe chestii. Pentru ca limbajele de programare sunt cu atat mai distractive si mai usor de iubit cu cat le stapanesti mai bine. Pentru ca mi-au prins bine concertele din noiembrie. Si kickboxingu' de camera. In ciuda trantei urate pe care am luat-o acum o luna de am fost ca vai de steaua mea la Amon Amarth...

Obiceiurile vechi (si proaste) mor greu. Stii care sunt consecintele, ai mai trecut prin asta de sute de ori, stii inclusiv ca de data asta nu ai timp sa repari ceea ce strici... dar tot nu te poti abtine. Si nu faci ceea ce ar fi in interesul tau sa faci. Nici macar tu nu stii de ce...

E bine sa ai o plasa de siguranta. S-ar putea sa-ti salveze viata. Din pacate, daca nu e prea solida... s-ar putea sa nu faca mai mult de atat.

Detest sa astept. Dupa altcineva, sa se intample ceva...

Sa-mi fie rusine, pentru ca ar tebui sa fac altceva acum. Si ceea ce e mai rau e ca e vorba de ceva care imi place. Dar sunt agitata, mi-e frig, ma simt vinovata* si m-a enervat o copchilita proasta. Asa ca scriu postarea asta...

Pentru ca nimic nu face neuronii sa se agite si sa vina mancarimea in degetele asa cum o face o discutie cu cineva care viseaza cai verzi pe pereti. Desigur, daca vrem sa perpetuam stereotipuri, putem mentiona ca e vorba de o fata, pe care o sa o numim Marghiolita.

Asa ca... Marghiolita explica de ce romanii sunt tigani. Si hoti. Si imputiti. Si ca asta nu e generalizare, ci statistica.

Marghiolita. Numele l-am ales dupa ce m-am scarpinat in cap si am rulat nume de fete, incercand sa gasesc unul caruia sa nu-i asociez nici o persoana. Stiti ca am cunoscut si o Filofteea? Revenind... Marghiolita se uita in oglinda si zambeste fericita. Are si de ce. Are niste gene incredibil de lungi. Si dese. Si foarte frumos arcuite. Genul de gene (asta suna ca dracu', nu?) pe care si le-ar dori orice fata. Brontozaurelu' e in stare sa planga trei sferturi de ora si douazeci si sapte de secunde ca n-are astfel de gene...

legate de blog & scris pe blog

Pauza. Cel putin pana luni ora 0:00. Adica nu doar ca nu mai scriu, da' e posibil nici sa nu mai intru pe aici. Pentru ca saptamana asta a devenit dintr-o data criminal de aglomerata. Si ma simt groaznic de vinovata ca ma plang... ca lucrurile bune se intampla la momentul nepotrivit... fix cand n-am timp si nici prea mult chef de ele.

Sa pun disqus pentru comentarii? Ca sa se poata comenta aproximativ la fel ca pe wordpress? Ma enerveaza de mor unele chestii la sistemul blogger (multe click-uri ca sa se poata comenta cu nume plus URL, gravatar lipsa, sa editez comentarii e cam la fel de simplu cum e sa ma scarpin la ceafa cu degetele de la picioare, nu se pot adauga comentarii noi cu JavaScript dezactivat), dar daca pun disqus nici macar nu vor mai fi vizibile comentariile existente cu JavaScript dezactivat. Da sau nu? Speak now or forever hold your peace... Aaa... parca asta era din alt film. Sa mai incercam o data... voteaza acum si castiga un prajitor de paine! Aaa... cred ca asta e si mai nepotrivita in conditiile in care eu am vazut prajitor de paine doar in desene animate. Si nu stiu cum arata nici placa de indreptat parul sau alte minuni de gen ale tehnologiei. Si s-ar putea sa fac confuzii... Hmmm... cred ca facem asa: cei care voteaza pentru disqus castiga un gravatar si mai putina bataie de cap daca iese castigatoare optiunea lor. Iar in cazul in care iese castigatoare varianta cu ramas la sistemul blogger... ma dau eu de trei ori peste cap si fac un scriptulet pentru gravatar siii... aaa... nu stiu, cum suna un premiu in pansamente pentru degetele chinuite?

Adica niste chestii care le plac altora sau pe care le fac in mod obisnuit altii si care mie imi provoaca o reactie cam 50% groaza, 25% scarba si 25% "does not compute".

Painea tinuta la rece. Cred ca am mai spus ca painea imi place doar atunci cand e fierbinte si alba. Indiferent ca e paine-paine, chifle, covrigi sau chestii dintr-un aluat dulce. Tin minte ca atunci cand eram mica si mamaia facea paine de casa, cozonac, chec, scovergi... le tinea intotdeauna la caldurica, acoperite cu un prosop de bucatarie curat ca sa se pastreze calde cat mai mult timp. Si erau asa bune calde. Iar reci sa inscriau doar la tolerabile... Asa ca nu pot intelege de ce ar tine cineva paine la frigider. Are un gust bleah dupa ce s-a racit, nu vreau sa-mi imaginez cum ar putea fi scoasa de la rece. Carnea rece. N-am mancat niciodata carne de peste rece. Am mancat in schimb pui rece... bleah! Da, evident, chestiile astea doua inseamna ca am exact aceeasi parere (bleah!) si despre conceptul de sandvis si orice fel de pachet cu mancare care contine paine sau carne. Tot din cauza asta nu suport nici sa vad chestii calde puse langa chestii reci. De exemplu, nu suport ca daca imi cumpar inghetata, persoana care e dupa mine la casa sa puna imediat dupa inghetata mea ceva cald... cum ar fi un pui rotisat. Eu intotdeauna imi asez produsele gradat dupa temperatura la care le prefer sa fie. N-o sa pun niciodata fructe sau inghetata langa o paine calda. Nici pe banda si nici dupa ce le bag in ghiozdan. De fapt... cred ca asta se aplica pentru orice nu intra la bauturi, fructe sau dulciuri si e rece... bleah!

Fondul de ten. Eu nu ma machiez. De cele mai multe ori ma spal pe fata si ma dau cu balsam de buze si atat. Rar mai bag peste un luciu de buze. Si mai rar, ceva fard de pleoape, intotdeauna in tonuri de gri, ca alte nuante nici n-am (nu vreau sa ajung ca profa de chimie din liceu care isi trantea un verde strident si apoi se stergea la ochi cu mainile murdare de creta). Si si mai rar, rimel transparent. Nici nu ma pricep sa fac mai mult. Pot sa apreciez un machiaj reusit al ochilor si al buzelor. Insa o mutra data cu fond de ten arata in cel mai bun caz ridicol. De obicei arata doar scarbos. La acelasi capitol intra si sprancenele subtiri/ smulse complet/ redesenate. Mie imi plac sprancenele naturale. Si dese.

Enter + Enter pentru a lasa spatiu intre paragrafe. Exista Paragraph Spacing! Tab (sau chiar spatii) pentru a baga alineat intr-un paragraf. Exista First Line Indent! Numele de fisiere care nu spun nimic. De exemplu cdtr67thf65ytft.jpg (da, am apasat taste la intamplare). Pai de unde dracu' sa stiu eu ce-i cu poza aia? Da, bine, pot sa vad thumbnails. Dar daca e vorba de un text pe net in care am link (and I mean text link!) catre fisierul respectiv? Si nu, nu vreau sa aud despre nu stiu ce add-on! Nu ma pasioneaza sa-mi inzorzonez browserul.

Caz ipotetic, daaa?

Ai un copchil. Zece ani. Si mandra vrea un tatuaj. Mhm, la zece ani... kids today! Cum reactionezi? Fosta nevasta nu conteaza, ea ti-a pasat tie problema.

Eu ma gandesc asa...

In primul rand... nu refuzi! Poate ca nu esti de acord, dar nu conteaza. Daca iti cere chestia asta, si primul cuvant pe care-l scoti este nu, ai mari sanse ca mandra sa fure niste bani si sa te trezesti intr-o zi cu ea tatuata... de un handicapat betiv in nu stiu ce jeg. Apoi, daca tu nu ai nici un tatuaj o trimiti pe mandra la cineva care are minim unu'. Sa povesteasca diverse chestii. De ce si l-a facut, cand l-a facut, ce semnifica, cum a fost, cum au reactionat altii, daca regreta sau nu... Nu de alta, da' daca nu esti de acord te gandesti ca sa auda de la o bruta de 2 metri si 120 de kile cum ca si-a spart dintii muscand bratul scaunului de durere sau ca si-a luat bataie din cauza unui tatuaj... s-ar putea sa aiba ceva efect. Daca nu...

Un fel de cum a fost la sfarsitul saptamanii trecute si in jurul lui.

• Frig! Am tremurat pana la masina, masina lasata de tati destul de departe de gara, in apropierea Penny.
• Am fost incantata sa gasesc pe patul din camera mica un pachet de hartie igienica Milde (e preferata mea) si un pix cu beculet rosu.
• Le-am aratat alor mei ce mi-am luat cu mine la capitolul haine si incaltari (multe, ca mama ma tot frecase la cap la telefon "ia aia, ia aia, ia aia..."), am probat rochita neagra si pentru ai mei, apoi m-am schimbat... in mov si am strans dezastrul facut prin camera cu hainele si incaltarile scoase din geanta si aruncate in toate directiile.
• Ne-am pornit la drum. Si s-a pornit si ploaia. Inainte sa iesim din oras, o aud pe mama vesela "uite aici ne-am luat casa!". Does not compute a fost initial reactia din creierasul meu, pentru ca dupa aia sa mi se intoarca stomacul pe dos cand mi-a picat fisa ca acolo e un cimitir.
• M-am mirat cat de mult se intinde "zona metropolitana Brasov" (nu glumesc, mi-ar fi placut sa pozez placuta).
• M-am gandit ca probabil a inghetat iadul, pentru ca tati a fost de acord sa ma lase sa bag un CD de-al meu si am ajuns sa ascultam... Iron Maiden! Mi-am dat seama ca m-am inselat. Daca n-as fi stiut CD-ul ala pe de rost, n-as fi inteles nimic din el, asa incet a fost. Mai ales dupa ce mama s-a plans ca e prea tare si o doare capul de la cat i-a urlat in urechi. Mi-a venit si mie sa urlu ca am auzit vantul, toate pietricelele de sub masina, toate draciile pe care le aveam in masina miscandu-se... toate mai tare decat muzica!
• Drumul n-a fost prost, a fost ingrozitor de prost! Gropi, carpeli, portiuni de pe care asfaltul lipsea cu desavarsire, mai era doar pietris pe acolo, numeroase portiuni in lucru pe unde se circula pe un singur sens si trebuia sa astepti dupa semafor sau sa iti faca un individ semn sa treci. Daca vreti sa mergeti din Brasov spre nordul Moldovei, n-o luati pe Bicaz!
• Tati are porcarii din alea cu bilute de lemn pe scaune. Din combinatia cu drumul prost si cu sutienul care se incheia in spate a iesit o rana urata pe spate. L-am convins sa le dea jos la prima oprire, dar era prea tarziu, plus ca mi-am mai auzit si un "pe mine ma maseaza, da' cum tu esti somaleza..."
• S-a oprit ploaia si ne-am oprit si noi la o poarta cu cruci si flori. Mama zicea ca dincolo de poarta si zidurile alea e o manastire, eu si cu tati am zis ca ce se vede prin poarta seamana mai degraba cu un cimitir.
  
  
  
  
  
• Am oprit la Lacul Rosu. In timpul opririi a inceput sa-mi tot revina obsesiv in minte piesa asta:

Fara chef. Fara energie.

Mi-e scarba de mine. Mi-e frica de restul lumii. Ma simt vinovata din cauza a ceea ce am facut eu. Ma enerveaza la culme ceea ce au facut altii. Imi pare rau, dar m-am simtit ca si cum cineva m-a lasat fara plasa aia de siguranta pe care mi-a fost atat de greu s-o prind... si nici macar nu am reusit s-o prind prea bine. Imi pare rau, dar n-am vazut alta iesire mai curata, rapida si discreta.

As vrea sa am pieptul plat, ma simt vulgara asa... Mda, mi-am luat tricou cu Casper. Marime de copii. Stramt in zona bustului, larg mai jos si o idee cam scurt daca e sa fie combinat cu ceva cu talie joasa. Imi place, imi plac desenele si nu e chiar asa stramt. Nu cat sa ma deranjeze, nu cat sa nu mai pot sa port altceva pe sub el. Dar e de copii si eu nu arat a copil. Ma rog, nu daca scoatem mutra din discutie.

Am sapte taburi deschise in afara de asta. Celelalte sunt cu tutoriale. S-au tot adunat de duminica seara. Dar pur si simplu nu am chef de ele. Nu mai am chef de nimic. Stau in fata calculatorului si nu ma mai simt in stare sa fac nimic. Orice e prea obositor. Nici chestia asta nu stiu cand o s-o termin de scris.

Evident, pentru o fana Ferrari nu poate fi decat rosu. Rosu Ferrari. Si merge si invers... "Ferrari red" e primul gand din mintea mea atunci cand vad nuanta aia. Pentru ca e cea mai veche semnificatie pe care i-o cunosc. Sunt peste 15 ani... in care am avut caiete (si vai, cat imi placeau caietele alea Pigna pe care nu le puteam gasi decat in metro pe vremea aia... sau poate se mai gaseau si prin alte parti, dar nu stiu eu...), calendare cu Ferrari, am purtat tricouri, sepci cu Ferrari, am avut postere si felicitari cu Ferrari peste tot prin camera. Ah, si carti despre Ferrari. Si nu stiu de ce am folosit timpul trecut... inca am.

Si de cand am descoperit magazinul Ferrari de pe Calea Victoriei mi-am tot zis ca intr-o zi o sa-mi iau si eu o miniatura...

Ocazional, culoarea capata si alte semnificatii. Am fost imbracata in rosu la banchetul claselor a XII-a. Pantaloni scurti rosii si tricou rosu fara spate. Am purtat un tricou rosu la examenul de Calculus II (anul I, semestrul II, fixat de mine la inceputul sesiunii... pentru ca am vrut sa scap cat mai repede de materiile care mi se pareau mie simple)... e drept ca pe sub o bluza de blugi... verde (care mergea cu blugii verzi luati inainte de inceperea facultatii, rupti in genunchi in anul III si aruncati definitiv in anul IV cand au cedat si prin alte parti... inca mai am cureaua de la ei...).

La inceputul lui 2008 descopeream Keel Toys. Logo rosu.. Tin minte si acum prima mea jucarie de la ei - un pui de ghepard... care e la mai putin de jumatate de metru in momentul asta. L-am luat in ianuarie (27? parca asa tin minte), la un sfarsit de saptamana, inainte de cursul de Linux. Si nu e singurul "neam" de jucarii de plus cu o sigla in rosul ala. Si GUND si Lelly au sigla cu rosu.

... sa va binedispuna trecerea la o noua rola de hartie igienica? Sau la un nou sapun? Sau la o noua pasta de dinti? Sau la un nou prosop? Sau la ceva nou in general?

Cand eram la scoala, eram mereu incantata sa trec la un caiet nou. Sau chiar si la o pagina noua. Si incantarea asta venea cu promisiuni pe care mi la faceam doar mie. Ca asta o sa arate perfect. Fara nici macar un rand scris urat. Fara nici o greseala (si, in consecinta, fara nici o corectura). Ma simteam bine si de fiecare data cand imi incarcam stiloul cu cerneala. De fiecare data cand incepeam o noua culegere de probleme. De fiecare data cand incepeam ceva nou.

Ceva nou in ultima vreme? Multe.

[Brrr, nu-mi vine sa cred ca scriu eu asa ceva. Eu, aia care mereu se plange, aia care de obicei foloseste blogul doar ca sa-si verse dracii si frustrarile... In fine, daca tot m-a pocnit sentimentu' (in timp ce ma holbam la moaca lu' Mickey Mouse si discutam despre inghetata) si dorinta de a scrie despre el, presupun ca o sa o duc pana la capat.]

Imi place vara pentru ca inseamna zile lungi. Mi-am petrecut cea mai mare parte din viata in Brasov. Intr-un bloc. La etajul patru. Ultimul etaj. Intr-un apartament cu geamurile catre est. In fata geamului camerei mele nu erau decat case pe o distanta de aproximativ un kilometru. Am invatat sa apreciez un rasarit frumos. Imi placeau la nebunie cele din timpul verii. Ma trezeam inainte de ora sase pentru ele. Acum locuiesc in Bucuresti, la etajul trei, am toate geamurile catre nord si la nici 100 de metri distanta am un bloc de 12 etaje. Un bloc verde. Atat de verde incat nici vaca nu-l mananca*. Desi probabil ar manca frunzele copacilor care mai mascheaza din el in partea de jos. In fine, ideea e ca nu mai vad nici un rasarit pe geam dimineata. Dar tot imi face placere sa ma trezesc inainte de sase si sa vad ca afara e lumina.

Peste cateva saptamani va trebui sa merg la o nunta. A doua din toata viata mea. Prima data aveam sapte-opt ani si cred ca am adormit. Asa ca tot ce stiu despre nunti este... mai nimic!

Asa ca acum am o multime de nelinisti si intrebari. Ce se intampla la o nunta? Cum decurge totul? Cat dureaza fiecare parte? Cat dureaza totul?

Ce-ar trebui sa port? Merge si ceva oarecum "de birou"? Eu ma gandeam la rochia asta. E cea mai exagerata chestie pe care o am. Ai mei ma tot freaca la cap sa-mi cumpar o alta rochie "de ocazie", dar eu nu mi-as dori asta din mai multe motive. Nu-mi plac rochiile "de ocazie". Nu-mi plac rochiile cu flori, danteluta, volanase, margele sau diverse dracii metalice integrate, cu pietricele sau cu sclipici. Mi se pare o risipa crunta de bani sa dau 100 lei pe ceva ce nu as purta in mod obisnuit. M-am holbat totusi in trecere prin vitrine si nu mi-a placut nimic din ce am vazut - absolut toate mi s-au parut groaznic de incarcate, de prost gust. Nu ma atrage ideea de a-mi toca timpul si nervii cautand o rochie. Plus ca, daca pana la urma totusi ajung sa fac asta si ajung sa gasesc ceva care sa-mi placa, nu va fi ceva prea diferit de rochia albastra pe care o am deja (mi-e clar ca voi cauta o rochie scurta, o rochie cu linii simple, fara chestii decorative, o rochie care sa nu fie decoltata, in culori din zona negru-bleumarin-gri) pentru ca gusturile mele sunt aceleasi, deci care-i rostul pana la urma?

Am o problema. Si o idee inca destul de vaga despre cum sa o rezolv. Am vrut sa cer cuiva detalii despre problema, sa-mi fie mai clar la ce ar trebui sa ma astept, pareri despre ideea mea. Am inceput sa-i spun cum stau lucrurile, dar n-am mai apucat sa termin pentru ca...

... s-a legat de un detaliu. Detaliu pe care nu pot decat sa-l las asa cum e, pentru ca am un termen limita si este practic imposibil sa-l pot schimba pana atunci. Asa ca as prefera sa ma ocup de chestiile mai importante pe care stiu ca as putea sa le fac asa cum trebuie. Doar ca am ajuns sa ne certam in ultimul hal din cauza detaliului respectiv. Si omu' m-a trimis la dracu'. Grozav! Si eu am ramas sa ma holbez la monitor - nici macar nu intentionam sa vorbim despre detaliul din cauza caruia ne-am certat. Cum dracu' de am lasat discutia sa devieze?

Cum dracu'... atatea chestii!

6:08. Nu-mi vine sa cred ca m-am trezit asa devreme fara sa traga nimeni de mine, fara sa-mi urle nici o alarma. Si ma culcasem dupa ora 3... In camera e frig, afara bate vantul, vad cum se misca aia doi copaci. Imi aduc aminte de orele de sport cand ne punea sa intindem bratele intr-o parte, apoi in cealalta parte - parca asta fac si copacii aia cu crengile.

Dau cu ochii de Tweety, ala umplut cu... dracu' stie ce, sper nici sa nu aflu vreodata. Agatat langa steag, acolo unde sta mereu. Da, am steag agatat in camera. L-am primit de 1 Decembrie 2002. De fapt cu doua zile inainte, pe 29. Vineri. Vinerea aveam cursurile de Calculus si de PL (Programming Languages).

Imi plac in draci. Aseara i-am tot ascultat timp de cateva ore bune. Aproape un an de cand nu i-am mai ascultat asa, obsesiv. Need nothing else than just your pride to get there...

Spuneam acum cateva zile ca nivelul elevilor de azi probabil nu e prea diferit de nivelul elevilor de acum zece ani.

Se pare ca am avut dreptate. Intai a fost tweetul asta. Apoi seara am vorbit cu mama la telefon. Mama tocmai se uitase la stiri pe un post local...

In continuarea a ceea ce am scris aseara. Pentru ca m-au mai pocnit cateva idei pe tema asta...

Sunt convinsa ca s-a copiat pe rupte si anul asta la bac. Sunt convinsa ca orice profesor (si liceu) a facut tot ce s-a putut pentru a trage in sus notele propriilor elevi. Pentru ca rezultatele elevilor se reflecta asupra lor. Deci 44% promovabilitate la bac nu reflecta realitatea. Numarul celor care meritau cu adevarat sa treaca e cu mult mai mic. Sunt absolut convinsa ca procentul real este sub linia de 20%.

Asta a fost despre elevi. Acum despre cei care-i critica.

In caz ca se intreaba cineva ce-i cu articolul asta... nu, nu-s la concertul Judas Priest & Whitesnake. Am fost. Si am plecat dupa Metrock si Trooper... cu parere de rau ca nu mi-am vandut abonamentul la festival saptamana trecuta - a fost o mare dezamagire pentru mine. O sa scriu despre asta in saptamana care urmeaza...

Cred ca deja sunt alergica la subiectul asta. De-abia astept sa nu mai vad cuvantul respectiv in tweeturi sau in postarile din reader. Da, stiu, probabil ar fi fost mult mai multe articole daca n-as fi zburat din reader aproape vreo 400 de bloguri. Si stiu ca e aiurea ca scriu si eu ceva pe tema asta, dar cand am vazut articolul asta degetelele mele nu s-au mai putut abtine.

Am mai spus pe scurt ca eu nu cred ca elevii de acum sunt cu mult mai prosti decat cei de acum zece ani sau treizeci de ani.

Asa ca acum o sa incerc sa explic mai pe larg cum vad eu situatia.

Adica inca un fel de "vedem ce vrem"/ "lucrurile nu stau asa cum ne-am imagina ca ar sta"/ "trecem ceea ce vedem prin filtrul propriilor noastre idei, convingeri..." - bla-bla-uri din astea...

Vrabiile mananca si... prajituri cu ciocolata! Azi. Mos la mai putin de jumatate de metru spre stanga. Cu o prajitura cu ciocolata in mana. Din care tot rupea bucatele pe care le arunca pe jos. Exact, pentru vrabie. Care, da, le manca. Nu m-as fi asteptat la asta...

Luni. Vant, nori. Si eu am iesit sa-mi iau oua si peste (ton, in caz ca se intreaba cineva)...