A fost odata ca niciodata un brontozaurel platitor de net la o preaminunata firma. Preaminunata pentru ca netu' zbura de obicei. Se mai intampla sa pice cam o data pe luna (copii, sper ca acum ati inteles cand se scrie "odata" si cand se scrie "o data"), daaar... in mare parte din timp zbura!

Totul era perfect, norisorii erau roz si pufosi...

Pana intr-o zi, cand pe deasupra orasului in care locuia brontozaurelu' se intampla sa treaca in zbor un balaur de la vest. Balauru' si-ar fi vazut de ale lui si ar fi trecut rapid peste oras daca nu i-ar fi atras atentia agitatia din centru...

... unde erau multi oameni furiosi care... distrugeau chestii. Tomberoane, garduri si banci lipsite de aparare. Bineinteles, balauru' n-avea de unde sa stie ce se intampla pe acolo. N-avea globu' de cristal la el... ca i-ar fi crapat capu' nevasta-sa daca ar fi lasat-o fara o modalitate de a-i monitoriza toate miscarile si intentiile vecinei.

Asa ca balaurul, fiind el un balaur prudent din fire, a presupus1 ca toata agitatia e din cauza lui. Ca pe el vor sa-l prinda. Si sa-l faca bucati ca pe bietele tomberoane. Asa ca si-a continuat zborul cu ochii pe oamenii infierbantati.

Pana cand...

Pentru ca Aerosmith n-ar mai fi fost Aerosmith fara un individ micut si intunecat... la par (is curioasa ce sampon foloseste, ca inca are multa "matura" in cap pentru varsta lui), la atitudine si de multe ori si la haine. Pentru ca prefer oricand un East Coast, West Coast inaintea unui Lightning Strikes. Pentru ca de la el am auzit pentru prima data cuvantul (ala din titlu) acum sapte ani. Pentru ca azi face 61 de ani. Pentru ca... de-aia!

Da, stiu, am pus o poza de pe Wikipedia. Dar trebuia sa fie o poza cu chitara aia. Mhm, Joe Perry Boneyard Les Paul. A folosit-o si anul trecut la Bucuresti. Pentru Stop Messin' Around. "I don't need to talk... I play the guitar!"

Pentru Movin' Out (no one knows the way but Joe Perry... stiu ca nu asa sunt versurile pe album, dar asa mai zice uneori Steven live), pentru Spaced (and I'm never never, never, never, ever goin' back, I'm off the track, no one even knows I'm alive...), pentru Combination (In line of fire you know what to say - they gave us no choices just one shade of grey...), pentru Draw the Line (imi place de mor versiunea asta, mai ales partea de la 5:05 cand se dezbraca si bate chitara cu camasa... si imi place la nebunie chitara... o stiu de atatia ani si tot nu ma plictisesc de holbat la ea), pentru Monkey On My Back (you best believe I had it all and then I blew it... mi-a fost asa mila de tipu' de la paza cand am vazut clipul asta - pentru cine n-are chef sa se uite, Steven il apuca de cap si se sprijina pe capul lui in timp ce canta "now bring me home his head inside a sack..." si nu comentez ce face mai departe... "Steven, you're not a well individual..." dupa cum zicea chiar Joe), pentru Walk On Down (intregul concert e super, iar Joe arata absolut genial in partea asta a concertului... ca un avertisment de "nu bagati chitaristii in masina de spalat!" ca-i scoateti sifonati, rupti si ragusiti...). Pentru Can't Compare (no... nobody said it's fair... I can't get out, I'm scared...). Pentru cum suna pe Sick As a Dog sau Janie's Got a Gun. Pentru cat de intensa e partea aia 2:45-3:15.

Pe dracu'... Si, daca incerc sa-mi amintesc aniversarile cu adevarat fericite... pot sa numar trei. 2001, 17 ani. Pentru ca speram. 2004, 20 ani. Pentru ca eram. 2009, 25 ani. Pentru ca aveam. Nu mai am, nu mai sunt, nu mai sper.

Pentru ca am promis. O poza cu zapada din Bucuresti. Asa ca pun una nu doar cu zapada ci chiar cu un omulet de zapada. Se vede, Ovidiu? Omuletul era in fata blocului. Imi pare rau ca acum nu mai e. Poza am facut-o cand am plecat de acasa, iar la intoarcere l-am gasit daramat. Pacat, era simpatic. Ramane unul din putinele lucruri legate de zapada care nu-mi trezeste sentimente negative. Impreuna cu zapada depusa peste crengile de conifere sau peste instalatiile luminoase - le face sa para asa... fantomatice. In rest... Nu-mi place sa fiu nevoita sa aleg intre a avea lana (de la fular) sau zapada in nas si gura. Nu-mi place ca ma incetineste, ca trebuie sa merg mai incet, sa nu alunec. Am simtit de cateva ori cum imi fuge un picior sau celalalt. Buf n-am facut pana acum iarna asta, desi i-am vazut pe altii cazand pe strada. Nu-mi place frigul. In ultimii ani mi-am dat seama ca sunt totusi destul de rezistenta la frig comparativ cu altii. Dar in continuare nu imi place. Nu-mi place sa fiu nevoita sa umblu cu patru-cinci randuri de haine pe mine. Ma face sa ma misc mai greu. Desi... la cum ma simt acum, e bine sa ma simt ascunsa.

M-am apucat de curatenie. Cam din toate punctele de vedere.

Si oscilez. Intre momentele in care ma simt bine pentru ca fac asta si intre momentele in care imi vine sa urlu, sa dau cu pumnii si cu picioarele in pereti si in orice altceva mai nimeresc pentru ca nu se vad nici un fel de rezultate.

Titlu rezultat din degete lipite de Ctrl+V.