Acum trei saptamani. Da, atata mi-a luat sa scriu postarea asta - sunt eu mocaita de felul meu plus multe link-uri catre poze. Peste 900 de screenshot-uri. Studiate toate, sters mai bine de jumatate, ramas cu vreo 400. Din care am selectat o parte pentru postarea asta. In fine, revenind. Acum trei saptamani mi-am dat si eu seama ca nu m-am uitat la Scooby-Doo! Curse of the Lake Monster pana acum. E al patrulea film Scooby-Doo (care nu e film animat - cum dracu' se traduce live action?) si probabil cel mai interesant dintre toate cele patru (primul a fost execrabil, si asta o spune o mare fana Scooby; la ultimele doua mi-a placut faptul ca l-au redesenat pe Scooby, arata diferit fata de cel din filmele din 2002 si 2004). Desi... sunt multe chestii care mi-au sarit in ochi, nu doar ciudatenia optica din poza din dreapta.

In primul rand, film Scooby-Doo, da? Si atunci de ce mama dracului Scooby e pe plan secund si totul se invarte in jurul cuplurilor Daphne-Fred si in special Shaggy-Velma? Pacat, momentele Scooby sunt chiar delicioase (nu ca n-ar fi crapare de ras si scena in care Velma ii spune lui Shaggy "you can tell that by the variegated sedimentary striations..." iar acesta ii raspunde cu "I've never seen... irrigated rudimentary climations like that before").

Pentru ca am promis. O poza cu zapada din Bucuresti. Asa ca pun una nu doar cu zapada ci chiar cu un omulet de zapada. Se vede, Ovidiu? Omuletul era in fata blocului. Imi pare rau ca acum nu mai e. Poza am facut-o cand am plecat de acasa, iar la intoarcere l-am gasit daramat. Pacat, era simpatic. Ramane unul din putinele lucruri legate de zapada care nu-mi trezeste sentimente negative. Impreuna cu zapada depusa peste crengile de conifere sau peste instalatiile luminoase - le face sa para asa... fantomatice. In rest... Nu-mi place sa fiu nevoita sa aleg intre a avea lana (de la fular) sau zapada in nas si gura. Nu-mi place ca ma incetineste, ca trebuie sa merg mai incet, sa nu alunec. Am simtit de cateva ori cum imi fuge un picior sau celalalt. Buf n-am facut pana acum iarna asta, desi i-am vazut pe altii cazand pe strada. Nu-mi place frigul. In ultimii ani mi-am dat seama ca sunt totusi destul de rezistenta la frig comparativ cu altii. Dar in continuare nu imi place. Nu-mi place sa fiu nevoita sa umblu cu patru-cinci randuri de haine pe mine. Ma face sa ma misc mai greu. Desi... la cum ma simt acum, e bine sa ma simt ascunsa.