Tangled. Adica hai sa dam tigaii ce-i al tigaii. Ah, tigaia! Minunat obiect! Majoritatea oamenilor o folosesc doar pentru gatit diverse mancaruri, uita sa o curete sau nu o curata cum trebuie, zgariind-o sau lasand-o cu pete. Macar acum exista un film animat care ii acorda atentie si ne prezinta o alta fata a tigaii - ea poate fi si o arma eficienta! Am spus de atatea ori ca, daca imi intra un hot in casa si il "mangai" putin in crestet cu frumoasa mea tigaie, urmatoarea casa in care o sa intre (in timp ce-i recita un burtos barbos "in loc cu verdeata...") nu va mai avea ferestre. Cam asta-i principalul motiv pentru care mi-a placut filmul (si mie in general nu-mi plac desenele 3D)...

Ah, da, uitasem... Trailer!

Jungle Cubs. Adica o serie animata care ne prezinta aventurile personajelor din Cartea Junglei (Baloo, Bagheera, Louie, Shere "Khannie" Khan, Kaa si Hathi) pe vremea cand de-abia scapasera de biberon. Facute acum 15 ani, insa eu am aflat de existenta lor de-abia acum cateva saptamani. Sunt dulci. Foarte dulci. In continuare, personajul meu preferat ramane Bagheera. A fost personajul meu preferat cand am citit cartea, cand am vazut filmele animate (1, 2), cand am vazut seria animata (si da, folosesc singularul pentru ca nu m-am uitat la seria din 2010 si nici nu ma tenteaza sa ma uit... nu la cum sunt desenate personajele). Baloo are si el momente in care e foarte simpatic. De exemplu, atunci cand un babuin ii spune ca-i vrea blana ca sa-i tina cald, Baloo ii raspunde cu "Over my dead body! Wait... what am I sayin'? HEEEEELP!". Si Kaa la fel - "I'd give them a hand if I had one".

Before I forget (nu m-am putut abtine)... intro.

Daca tipati cand vedeti un soricel traversand camera, nu cititi mai departe. Pentru ca urmeaza...

... sa va binedispuna trecerea la o noua rola de hartie igienica? Sau la un nou sapun? Sau la o noua pasta de dinti? Sau la un nou prosop? Sau la ceva nou in general?

Cand eram la scoala, eram mereu incantata sa trec la un caiet nou. Sau chiar si la o pagina noua. Si incantarea asta venea cu promisiuni pe care mi la faceam doar mie. Ca asta o sa arate perfect. Fara nici macar un rand scris urat. Fara nici o greseala (si, in consecinta, fara nici o corectura). Ma simteam bine si de fiecare data cand imi incarcam stiloul cu cerneala. De fiecare data cand incepeam o noua culegere de probleme. De fiecare data cand incepeam ceva nou.

Ceva nou in ultima vreme? Multe.

... when your world comes falling down...

Stampede. Am aflat de existenta lor de-abia anul asta, cu ocazia aparitiei celui mai recent (si in acelasi timp primul dupa o pauza de 26 de ani) album. Album care imi place in draci.

Azi imi tot revine in minte piesa asta. Shame On You.

Nu sunt. Si n-am fost niciodata. Absolut nimic din ce mi-as fi dorit sa fiu. Din ce si-ar dori/ si-ar fi dorit altii sa fiu. Si trebuie sa trag tare ca sa par macar ca as fi. E nevoie de timp. De efort. Si tot nu e natural, nu e "the real thing". Dar e ceva. Mai mult decat nimic. Pentru ca altfel... totul e nimic si atat.

Pe stil propriu...

M-am trezit ieri ca am primit o leapsa - sa fac un top personal al filmelor preferate. Am studiat crapaturile din plafon, m-am scarpinat in cap, dar tot nu mi-a venit nici o idee. Eu nu ma [prea] uit la filme. Ma plictisesc. M-am uitat la seriale de genul Kommissar Rex, Flipper, Lassie... Sunt documentare pe anumite teme care ma prind - chestii de genul asta sau asta sau asta.

Saptamana trecuta am descoperit ceva nou. Am descoperit la ce e bun un mixer. E bun in situatia in care imi fac o ciocolata calda folosind fulgi sau acadele sau batoane care trebuie topite in laptele fierbinte. Ca pana acum doar am nenorocit mixerele si le-am folosit in alte scopuri... de exemplu ca aparate de gaurit ("mandrina" provine de la un creion mecanic).

Inca visez mult cu ochii deschisi. Ma visez cu ochii deschisi. Ma visez Simba, Jerry, Jessie, Felina, Robin (mhm, fata cu "what the hairy heck?"), Goofy...

Mda, stiu, am vise marete. Daca tot ce-mi doresc eu in viata e sa fiu un pui de leu care canta prin padure intr-un desen animat...

Mi-am luat reviste in care apareau personajele preferate din desene animate. Mi-am luat o gentuta cu Scooby-Doo. Si nu, nu le-am luat pe vremea cand inca eram minora dupa buletin. Ca dupa ce am in cap... clar ca nici acum nu-s majora, desi fac 27 de ani in mai putin de doua saptamani. Am o multime de tricouri cu personaje din desene animate. Tweety, Taz (cu tricoul cu Taz am fost in august la concertul Maiden), 101 Dalmatians, Aristocats (cu tricoul gri cu Marie am fost la Sonisphere in ziua a doua... da, da, in ziua cu Slayer... si am mai si stat in fata, la gard), Bugs Bunny & Lola.

Si mi-am luat o groaza de farfuriute, castronase, paharele cu personaje din desene animate. Poze cu o parte din ele am mai pus pe blog. Dar niciodata cu toate. Tom & Jerry, Looney Tunes, Scooby-Doo, Teenage Mutant Ninja Turtles sau Mickey & co.

Nu, cu Shrek nu am. Stiu ca se gasesc, dar mi-am luat doar cu personajele din desenele care mi-au placut. Shrek nu mi-a placut. Si nici Ice Age nu m-a incantat. Si nu sunt nici fana Winnie-the-Pooh sau Hello Kitty.

But I'm too tired to care...

Prima data cand am vazut cutia in portbagaj la tati am citit... Top Cat! Mda, nimic nou. Mi-au placut la nebunie desenele (ca de altfel mai tot ce a aparut inainte de 1992 si poarta semnatura Hanna-Barbera). Le-am vazut de atatea ori incat stiu toate episoadele pe de rost.

Pentru ca am promis. O poza cu zapada din Bucuresti. Asa ca pun una nu doar cu zapada ci chiar cu un omulet de zapada. Se vede, Ovidiu? Omuletul era in fata blocului. Imi pare rau ca acum nu mai e. Poza am facut-o cand am plecat de acasa, iar la intoarcere l-am gasit daramat. Pacat, era simpatic. Ramane unul din putinele lucruri legate de zapada care nu-mi trezeste sentimente negative. Impreuna cu zapada depusa peste crengile de conifere sau peste instalatiile luminoase - le face sa para asa... fantomatice. In rest... Nu-mi place sa fiu nevoita sa aleg intre a avea lana (de la fular) sau zapada in nas si gura. Nu-mi place ca ma incetineste, ca trebuie sa merg mai incet, sa nu alunec. Am simtit de cateva ori cum imi fuge un picior sau celalalt. Buf n-am facut pana acum iarna asta, desi i-am vazut pe altii cazand pe strada. Nu-mi place frigul. In ultimii ani mi-am dat seama ca sunt totusi destul de rezistenta la frig comparativ cu altii. Dar in continuare nu imi place. Nu-mi place sa fiu nevoita sa umblu cu patru-cinci randuri de haine pe mine. Ma face sa ma misc mai greu. Desi... la cum ma simt acum, e bine sa ma simt ascunsa.

Postarea asta as fi vrut sa fie despre altceva. As fi vrut sa fie despre desene animate... despre The Nutcracker and the Mouseking, despre The Little Troll Prince, despre Aladdin, despre All Dogs Go to Heaven. As fi vrut sa fie despre programare... despre ce am mai lucrat, despre chestii interesante de care m-am impiedicat. As fi vrut sa fie despre ceea ce probabil era cea mai putin proasta stare din ultimele doua luni... despre lenjerie cu parfum de migdale. As fi vrut sa fie despre muzici... despre ce concerte Eric Clapton, Ramones, Nirvana, Aerosmith, Iron Maiden, AC/DC am mai facut rost, despre Cryptic Wintermoon, pe care i-am descoperit acum aproximativ o saptamana.