Inca un "la multi ani!" si inca o istorie muzicala personala... amandoua pentru acelasi nume la care am ajuns din mai multe directii.
Probabil ca o sa ma consider mereu inculta din punct de vedere muzical. Mi-am petrecut doua treimi din viata pana acum fara sa am habar de nimic din ce tine de "zona" asta. Si asta face ca ultimii ani sa-mi para foarte bogati in descoperiri. Cum a inceput totul cred ca am mai povestit... Pe scurt, a fost ceva de genul i-am vazut mutra lu' Steven Tyler la televizor, m-am speriat ("brrr, urat mai e individu'!"), am schimbat canalul (nu inainte sa-mi ramana pe creieras ca scria "Aerosmith" in stanga jos)... pentru ca la putin timp dupa sa ajunga sa-mi placa o piesa auzita la radio in timp ce lucram la mate... piesa despre care nu aveam sa aflu decat la sfarsit ca le apartine celor de la Aerosmith. Si asa s-a nascut interesul pentru Aerosmith si pentru muzica rock in general.
Aveam in jur de 20 de ani (mhm, asta se intampla prin 2004) cand, cautand pe net (la altii, eu n-aveam pe atunci net acasa) raritati/ curiozitati Aerosmith, m-am impiedicat de piesa asta (ahem, dupa cum se poate banui, un mp3 gasit pe DC++). Si daca de Dio auzisem (a nu se intelege ca ascultasem inca, doar ca macar imi trecuse pe la urechi numele), celalalt nume imi era complet necunoscut. Si eu am fost initial convinsa ca e vorba de o tipa (ooops, da, stiu... inculta rau). Si n-am "sapat" ca sa aflu mai multe. Pentru o vreme...
De fapt ceva mai multa vreme. Pana cand am dat de G3: Live in Denver. Cu Joe Satriani, Steve Vai si, da, in anul ala, Yngwie Malmsteen. De-abia atunci am aflat ca e vorba de un tip... nu de o tipa. Si atunci am facut rost de discografie. Ce a prins instant a fost sfarsitul anilor '80 cu Trilogy, Odyssey si, mai mult decat orice altceva, albumul live care le-a urmat - Trial by Fire: Live in Leningrad. Asa m-a pocnit ca eu mai auzisem piesa asta candva. Si pe asta. Habar n-am cand... pur si simplu imi sunau cunoscute. Si a ajuns sa-mi placa la nebunie o alta, pe care n-o mai auzisem, dar era asa intensa live - asta! Insa la momentul respectiv (si o vreme dupa aia) n-am stiut cine era guristul de pe acel album live. Chiar daca imi placea vocea, pe moment nu m-am gandit sa "sap" mai adanc.
Prima data cand am vazut cutia in portbagaj la tati am citit... Top Cat! Mda, nimic nou. Mi-au placut la nebunie desenele (ca de altfel mai tot ce a aparut inainte de 1992 si poarta semnatura Hanna-Barbera). Le-am vazut de atatea ori incat stiu toate episoadele pe de rost.
There's also a nightmare where our dying has no end...
A intrat in (for)mol. Ca o pitipoanca veritabila. Si a luat-o iute drept inainte spre real. A ezitat putin cand a trecut pe langa Yves Rocher ("mie ce mi s-a topit in incendiu, gelul de dus cu aroma de zmeura sau gelul de dus cu aroma de mure?"), dar a renuntat sa intre ("mai bine verific intai... mai e si plin inauntru..."). A doua ezitare s-a produs cand a trecut prin fata la Plafar ("poate totusi gasesc in alta parte mai ieftin gelul ala de dus cu aroma de caise..."), dar nici aia nu a durat mult. A intrat in real, a agatat un cos si a s-a dus glont catre aleea cu lenjerie intima pentru femei.
A tot strambat din nas pe primii metri. Doar chiloti de tipul "gogosarii strabunicii" sau de tipul "2 ate", sutiene rigide, cu cartoane, bureti, sarme si ce draci carliontati or mai fi fost prin ele. Ea cu siguranta nu stia, in ciuda faptului ca instrumentele de tortura, mai mult sau mai putin medievale, reusisera mereu sa-i trezeasca interesul. Oferta de bustiere sport era limitata si hidoasa. Si apoi i-a vazut pe ei. Ei, chilotii adevarati. Primii, cei din fata erau cu floricele. "Yuck..." Insa vazuse ceva interesant in spatele lor - unii cu modele abstracte de nuante apropiate. Si niste boxeri mono. Apoi sosetele. Aici a mers repede. A ochit imediat 1, 2, 3, 4 care o interesau. In timp ce le culegea, a simtit cum ceva ii opreste ghiozdanul sa se deplaseze dupa ea - il agatase o dama cu carutul. Si-a eliberat ghiozdanul si a auzit... "Ce idiotenie! 35-42! Sunt mari..."
Da, da, ei i se adresa dama. A simtit nevoia sa protesteze, ca nu sunt mari, ca ea mai are si ii vin perfect. Dar n-a avut timp. Dama a continuat... "Eu port 35..."
Privirea i-a coborat in jos, dupa cum indica degetul damei. Si a vazut piciorul damei. Si i-a picat fisa... tarziu, dar i-a picat... "Ah... Eu port 39-40... Mie imi sunt bune." Terminase de cules sosetele si incerca sa-si dea seama pe unde ar putea sa iasa de acolo. In fata erau sosetele, in stanga era dama, in spate carutul damei, in dreapta aparuse un domn cu (probabil?) nevasta din dotare.
A reusit sa se strecoare printre domnu' nou aparut in zona si carutul damei si a pornit repede catre zona cu cosmetice. Odata ajunsa acolo, a varsat repede in cos cinci paste de dinti de pe raft si a mai agatat si doua periute. Apoi a pornit-o catre aleea cu ciocolata, a evitat cu o gratie de rata beata standul Rafaello ("ce draci carliontati cauta astia aici... Rafaello nu e ciocolata... bleah...") si a sprintat catre capatul aleii. Acolo se gaseau ele, bomboanele cu lichior. Gherutele ei au apucat prima cutie si semnele de mirare au inceput sa apara... "Asa mare e de fapt cutia asta... In fine... asta e..."
A pornit apoi catre zona cu inghetata. Trist, trist, trist... zona respectiva era mult redusa fata de perioada verii si nu agasit nimic interesant. A intrat apoi in zona cu fructe. "Prune... aaa... aaa... aaa... struguri nu-s?" S-a reorientat catre niste mumii. Da' nu din alea in genul celei care locuieste in muzeul din orasul de origine al napolitanelor Loacker. Si nici din alea din categoria carora facuse si ea parte in urma cu mai bine de doi ani. Si nici din alea care-l fugareau pe Scooby. Mumii de struguri.
"N-are eticheta..." Casiera, aratandu-i prima pereche de chiloti... "Ah... [parte cenzurata]... n-am putut sa casc dracului ochii..." Totul insa doar in gand in timp ce pe fata afisa o privire tampa. "Pot sa chem pe cineva... dar dureaza..." si pune mana pe telefon, dar totul parca asa, cu incetinitorul, parca sperand ca fata renunta, ca n-are chef sa astepte... "Lasati, ma duc eu, e aproape raftul..."
In urma ei intrasera deja doua cupluri cu carucioarele pe culoarul ala de la casa. Mai era un spatiu de vreo 15 centimetri pe langa carucioare. Cumva, a reusit sa se strecoare intr-o dunga si o a luat-o la fuga spre aleea cu lenjerie intima, a apucat prima pereche de acelasi neam si... s-a oprit. Apucase un model cu flori - "daca o sa-mi spuna ca nu e la fel?" Mai era o pereche din acelasi model ca si al ei - "sa nu uit sa-i spun tipei de la casa ca vreau perechea fara eticheta, cea cu eticheta e un numar mai mare..." S-a strecurat iar pe langa carucioare, problema s-a rezolvat si a plecat de acolo fara sa fi lasat din cumparaturi la casa.
Vengeance... it's inside of you...
A agatat o negresa cu caramel si nuci de la Starbucks si apoi a intrat la The Body Shop. "Nu mai au deodorant cu aroma de mandarine..." Si n-a mai vazut nici gel de dus cu aroma de vanilie. Zumzet in spatele ei. Era plin magazinul, prea plin, iar ea se simtea antisociala. Ar fi vrut sa-si ia ceva, dar... privire plina de ura catre tipa care intrase in magazin imediat dupa ea. Daca n-ar fi intrat, daca n-ar fi intrat nici celelalte persoane de dupa... Si a iesit. Din magazin, apoi din (for)mol. Repetandu-si obsesiv "I want to go home, to be alone, I want to go home, to be alone..."
Dupa nici cateva zeci de metri... "Oh, nooo! Why, why me? I don't know what buses go where..." Protest tacit in gand la vederea unei alte pitipoance care se indrepta catre ea. Insa n-a intrebat-o de nici un autobuz. A intrebat-o unde poate sa gaseasca in zona... "... un mol. Dar mol-mol, nu cora." "Ala?" aratand cu degetul in spate peste umar. "Dar acolo nu e cora?"
S-a abtinut sa nu bufneasca in ras. "Acolo" era un panou publicitar, din alea de care sunt pe toaaate bulevardele, nu neaparat in preajma magazinelor carora le fac reclama. "E un panou de reclama, da' sigur nu e nici un cora inauntru... Ala e..." a ezitat putin, cum dracu' ii zicea? "AFI..." Mai era ceva, parca "Palace," insa nu era sigura... S-a gandit pentru o clipa ca ar fi putut sa fie rea si sa o trimita la cea mai apropiata benzinarie (mol)... Dar n-a facut-o. Tipa i-a multumit si fiecare a plecat mai departe.
Se tot gandea... "Eu cand ma duc undeva unde n-am mai fost, ma holbez putin la o harta a locului intai. Exista internet, daca nu exista d-ala, exista pagini auzii aurii, daca nu-i nici cartoaia aia, exista harta la gaura de metrou. Cumva, harti se gasesc. Si cand am fost in Cluj la Maiden stiam al dracului de bine pe unde ma gaseam, pe unde trebuia sa o iau... si nu mai fusesem niciodata pe acolo."
Si apoi a pocnit-o alta intrebare... "Da' de ce? De ce m-a intrebat pe pe mine?" Era imbracata asa, minus caciula si fularul. Si cu o bluza subtirica, nu cu un pulover de lana. Nu era machiata. Si apoi i-au picat ochii pe punga de la Starbucks. De-aia.
PS - Asta ca sa nu se trezeasca unii prea destepti (and too smart to take a look at the tags to understand that this was meant to be something light). Orice comentariu care zice ceva cum ca as fi bagat aluzii la epurari etnice zboara. Singurul motiv pentru care am mentionat Bolzano a fost mumificatu'.
PS#2 - Orice asemanare cu personaje reale este impur (sau im-axion) 37% neintentionata. Ah, da, macar negresa aia a fost delicioasa dupa 1 minut la microunde, timp in care caramelul s-a topit, a insiropat-o si incalzit-o in intregime.
PS#3 - Special thanks. Because YouTube embeds don't go over elements with position:fixed anymore.
