Acum trei saptamani. Inca un dezastru in bucatarie. Sirop de ciocolata de data asta

Azi. Mi-a luat cateva ore ca sa ma pocneasca. "Wow, that was close!" Un fel de nu e foarte in regula, mai ales ca urmatoarele doua zile, poate chiar si duminica vor fi infernale. Dar ma ingrozesc gandindu-ma... brrr, as fi putut sa fac o mare tampenie!

Pe hartie e totul in regula. In creierul meu nu e. Deloc. Sunt foarte agitata. As vrea sa lucrez acum. Mi-am promis ca o sa-i fac un cadou unui fost profesor. Un programel care sa explice grafic, pas cu pas, un algoritm. E inceput. Bine, e mai mult decat inceput. Mai am de lucru doar la interfata, sa setez culori diferite pentru celulele tabelului in functie de decizia luata la fiecare pas si sa fac sa se afiseze calculele pentru fiecare pas si in fereastra, nu doar in consola.

Gandurile mele sunt fum. Multe bucatele, in diverse limbi, isi schimba des directia, au o forma greu de conturat. Si eu nu ma pricep sa ma exprim. De cele mai multe ori mi-e destul de greu sa spun/ sa scriu ceva.

Cred ca am mai scris chestia asta candva. Inainte de Craciun se intampla ceva in spatiile de vanzare destinate fructelor. Foarte multi oameni (marturisesc acum ca partial si eu) asociaza Craciunul cu portocalele/ mandarinele/ ce alte neamuri or mai fi, al' cu coarne sa le scarpine. Si cei care vand fructele sa gandesc pai hai sa facem bani pe spinarea fraierilor nostalgicilor. Asa ca baga portocale la vanzare. Mai multe decat de obicei. Nu comentez de pret, ca sincer n-am fost niciodata atenta. Poate e mai mic ca-s atatia care vand portocale in perioada asta si daca omului (ma refer la cumparator) nu-i convine pretul se cara peste drum (asta daca n-are o lene/ graba/ sila fenomenala in el la momentul respectiv). Poate-i mai mare, conform principiului fraieru' clientu' nostalgic oricum cumpara, hai sa-l "jumulim" bine de bani. Poate se sinucid cu politica de "jumulire" a clientului, poate ca nu in cazul in care fraieri oricum exista si poate mai exista si o intelegere cu competitorii sa nu coboare nimeni sub un anumit pret si daca cineva indrazneste totusi sa coboare sub pretul respectiv l-a luat dracu'. Poate, poate, poate... Nu conteaza. Adica poate conteaza, da' nu vreau eu sa ma mai gandesc la aspectul asta ca sincer ca ma ia durerea de cap.

M-am apucat de curatenie. Cam din toate punctele de vedere.

Si oscilez. Intre momentele in care ma simt bine pentru ca fac asta si intre momentele in care imi vine sa urlu, sa dau cu pumnii si cu picioarele in pereti si in orice altceva mai nimeresc pentru ca nu se vad nici un fel de rezultate.

Titlu rezultat din degete lipite de Ctrl+V.