shopping

Magazinu' #1. In geam are afis mare cu programu'.
Luni-Vineri: 7-21
Buuun. Ajunge brontozaurelu' acolo la ora 19:51. Doar ca este deja inchis! Asa ca brontozaurelu' trebuie sa se care iar pana acolo a doua zi dimineata.

Magazinu' #2. Si brontozaurelu' cere...
"O cutie cu bomboane cu lichior de portocale... cu Cointreau..." in timp ce se intreaba "hmmm, oare face legatura intre cum se scrie si cum se pronunta?"
"Cu Cointreau nu mai am..."
"Si atunci de ce mama dracului mai sunt expuse?" dar n-o spune cu voce tare...

Magazinu' #3. Brontozaurelu' ajunge cu cosu' la casa, il pune sus, tipu' se apuca sa scaneze si incearca sa fie amuzant comentand chestiile cumparate. Brontozaurelu' maraie in gand - i-ar crapa capu' daca ar putea.
"I'm not friendly, I'm not sociable, I'm not talkative, so don't even dare to try to be funny!" latra brontozaurelu' in gand si blocheaza orice sunet din exterior in timp ce scoate cardu' si i-l da tipului, tasteaza un PIN si se apuca sa-si umple ghiozdanu' (deh, cumparaturi pe o saptamana...).
"Fonduri insuficiente."
"..." - does not compute! Brontozaurelu' stie al dracului de bine ca ar trebui sa aiba fonduri mai mult decat suficiente. Injura timpu' pe care il pierde in felu' asta, scoate cumparaturile din ghiozdan si se intoarce pe calcaie sa plece. Doar ca...

Cuprins:
• Scurta istorie personala
• Inainte de concert
• Hard Rock Cafe + meet & greet
• Trupele din deschidere
• HammerFall
• Dupa concert
• Ganduri la o zi dupa

Scurta istorie personala

De HammerFall am auzit pentru prima data dupa ce au scos albumul ala de coveruri din 2008 - Masterpieces. Deloc surprinzator, stiu. Mi s-a mai intamplat sa aflu de existenta unor trupe pur si simplu pentru ca au troznit un cover dupa o piesa a unei trupe dupa care sunt nebuna. In cazul HammerFall am zis, mbine, mdeah si am tot amanat sa ascult albumul.

Acum vreo doi ani, YouTube mi-a sugerat sa ascult Any Means Necessary. Piesa care mi-a placut instant, dar de care am uitat dupa o vreme. Nu pentru mult timp. La doar vreo doua luni mai tarziu ma impiedicam din nou de ea pe YouTube. In noaptea aceea am dat click pe ceva de la Related Videos. Pe o piesa care se numea Glory to the Brave. Si apoi am uitat. Sa merg mai departe. Mi-a placut enorm. Am dat Replay in prostie pana dimineata. A fost piesa care m-a facut sa-mi doresc sa le cunosc mai bine muzica.

Primul lor DVD pe care l-am vazut a fost cel live - One Crimson Night. Si daca pana atunci fusesera doar o trupa cu multicele piese care imi placeau mult... dupa ce am vazut acel prim live al lor am devenit nebuna dupa ei. M-a impresionat vocea lui Joacim, expresivitatea lui, felul in care stie sa comunice cu publicul...

Inainte de concert

Anul asta am aflat ca vor veni si in Romania, la Mures. Chiar imi doream sa-i vad live, dar eu nu prea ma deplasez usor din Bucuresti, plus ca era chiar inainte de nunta. Pe de o parte ar fi durut sa nu-i vad, pe de alta parte imi era teama sa ma complic. Asa ca am fost incantata sa aflu ca vor veni si in Bucuresti. Aici nici nu se punea problema sa ii ratez. Am cumparat biletul la scurt timp dupa ce s-au pus in vanzare.

[Pentru a doua oara consecutiv... am fost rapida! Ceea ce inseamna ca va trebui sa corectez pe parcurs tot ce nu e in regula pentru ca mi-a scapat pentru ca n-am mai avut chef sa iau la bibilit intreaga postare pentru ca m-am saturat de cat am stat sa o scriu...]

Tremur. Desi acum sunt acasa, in pat, la caldura. Imi rasuna Twilight of the Thunder God in cap. Si cred ca o sa fac o pauza ca sa vomit. Nu e o figura de stil. Chiar mi-e rau.

Spre rusinea mea, iar am plecat tarziu de acasa. Dupa ora 15:30. Accesul se facea de la 19, deci cred ca va puteti da seama ca am ajuns acolo cu nici trei ore mai devreme. De data asta n-am mai fugit pana la metrou asa cum o facusem in urma cu zece zile, dar am gonit de la iesirea de la metrou pana la Arene. Pentru ca vazusem un grup de oameni cu tricouri cu Amon Amarth in metrou. Bineinteles ca n-am fost prima. Dar am ajuns totusi suficient de devreme incat sa stau agatata de gard si cu ochii pe autocarul Amon Amarth (cel argintiu). Stiam care e al lor din filmuletele din timpul turneului pe care le-au urcat pe canalul de YouTube.

Dar dupa ce s-a deschis o jumatate de poarta, s-au format culoarele, s-a mai impins lumea... am ajuns tot mai in spate. A doua, a treia, a patra, a cincea...

... ati reusit sa ma faceti sa-mi para rau ca n-am fost.

E batran. E mic. Dar din cate am auzit, a fost cel putin genial in seara asta. Nu, nu sunt surprinsa. Si stiu ca anul trecut inainte de Sonisphere spuneam ca as prefera sa-l vad pe el fara Accept decat sa vad Accept fara el. Ca sa fiu cinstita, Accept cu Mark Tornillo au rupt in prima seara de Sonisphere, Blood of the Nations e un album bun, iar piesa asta ma bantuie uneori in momentele mele mai putin proaste (in special din cauza acelui "living just for the fight!").

Dar lucrurile se schimba. Si da, acum mi-e ciuda. Pentru ca motivul pentru care nu m-am dus a fost legat mai mult de demoni proprii decat de orice altceva.

[A se remarca faptul ca de data asta n-am mai fost lenesa si am scris imediat dupa concert...]

Amorphis. I-am descoperit in urma cu vreo doi ani. Cu piesa asta. Bineinteles, multumirile merg din nou catre YouTube Related Videos. Am tot frecat-o, am inceput sa sap dupa alte piese. Si dupa o vreme am ajuns si la piesa asta. Si m-a pocnit ca am mai auzit-o candva. Nu stiu exact cand, stiu doar ca era inainte de facultate, nu stiu cum dracu' pentru ca nu ascultam mare lucru pe atunci... Dar tin minte clar acel "there are no flowers on your grave".

Acum aproximativ o jumatate de an au scos un nou album, The Beginning of Times. Primul dupa ce i-am descoperit eu. Merita ascultat...

M-am bucurat cand am auzit ca vin si la noi. Am vrut sa merg, dar asta a fost in mai multe momente sub semnul intrebarii. Am umblat ca nebuna pana am reusit sa-mi iau bilet la concert. Vodafone, Orange, Humanitas, Germanos... ba n-au hartie pe care sa printeze, ba sunt biletele blocate si nu se pot cumpara... Complet ilogic, dar incepusem sa ma gandesc ca poate n-ar trebui sa merg, poate exista un motiv pentru care tot incerc sa-mi cumpar bilet si nu pot. Dar pana la urma mi-am luat bilet de la diverta. Si apoi saptamana trecuta...

[Scurta explicatie pentru tacerea de pe blog din ultimele zile: mi-a papat pisicuta netu'! Mai exact, cablul de net. Oricat de tare ar semana asta cu "mi-a mancat cainele caietul de teme", e totusi adevarata - am poza care o dovedeste! Lasand gluma la o parte, in ultimele zile chiar n-am avut net decat dimineata si la pranz. Dupa-amiaza, seara, noaptea, dimineata devreme... lipsa! Am sunat sa vad care-i problema... nici un raspuns! Si in ultima zi a fost chiar enervant - completam un tabel, mai aveam cate doua coloane de pe ultimele cinci randuri cand s-a intamplat. Draci carliontati! Am scos datele, le-am trantit intr-un fisier .txt, las' ca le pun in tabel cand isi revine. Si-a revenit, dar acum asa mi-e o lene! Asa ca trantesc repede un post tampitel...]

Asa m-as fi prezentat imediat dupa concertul Bon Jovi. Nu m-am mai murdarit niciodata intr-un asemenea hal la un concert (poate doar... la Iron Maiden). Am ajuns acolo... nu stiu exact, candva intre 11:30 si 12:00. Mi-am parcat hoitul la umbra unui copac. Dupa o vreme chiar m-am intins cat eram de lunga (da, stiu ca nu-i mare lungimea) pe jos. Parul meu proaspat spalat si parfumat a maturat aceeasi strada pe care trec zilnic atatea masini, aceeasi strada pe care calcasem si eu putin mai devreme. Am luat in par chestii cazute din copac, un muc de tigara, probabil si multe altele pe care nu le-am observat (si cred ca e mai bine asa).

[Pentru ca a iesit o chestie foarte lunga...]

• Inainte de concert
  • Setlistul concertelor precedente
  • Eu si Scorpions
  • Semne de intrebare
• Ziua de joi
  • Zone Arena
  • Accesul
  • Controlul
  • Golden Circle
• Trupele din deschidere
  • Christian Becker & Avenue
  • Trooper
• Scorpions

Am purtat tricoul cu Jerry si am avut parul prins in codite impletite.

Am fost prima persoana care a ajuns acolo pentru concert.

Am stat bineinteles la gard, foarte aproape de centru. Hmmm, cam la un metru- un metru si ceva?

Si cred ca tocmai am reusit (pentru prima data dupa mai bine de trei ani de cand aberez pe net) sa gasesc un titlu potrivit pentru o postare de blog. Al dracului de potrivit chiar.

Am fost la concertul Scorpions. Pentru cine (draci carliontati, scrisesem initial 5) nu stie, Scorpions sunt o trupa cu cinci membri. Pe langa aia trei nemti care exista cu trupa dinainte sa ma nasc eu si tobaru' care li s-a alaturat pe vremea cand brontozaurelu' era inca un copil spalat pe creier, crescut intr-o casa in care nu se asculta nici un fel de muzica, o casa in care ceva in genul You and I era catalogat drept "muzica zapacita", plus trecut prin niste ore la scoala in care muzica rock era prezentata drept satanista, sursa tuturor relelor, bla, bla (culmea, prima trupa prezentata era Queen... don't even ask)... asaaa... deci, reluand, pe langa astia patru binecunoscuti, in trupa mai exista de vreo sapte ani un polonez al carui nume inca nu stiu cum se pronunta. Cred ca stiu sa-l scriu, dar cu 'l' si 'a' normal, ca altfel nu stiu de unde sa iau caracterele alea... excluzand copy-paste de pe un alt site. Asa, si? De ce simt nevoia sa-l mentionez? Pai...

Hell, yeah!

In linii mari... o seara/ noapte reusita. Nu perfecta, minusuri au existat la absolut toate capitolele... dar o sa scriu mai mult despre asta dupa ce fac un dus ('cause I stink!), dorm si imi stabilizez cei doi neuroni... nu s-a lasat de multe ori pana acum cu dureri mai mari datul din cap.