E o postare pe care am inceput-o de multa vreme. Si la fiecare cateva saptamani am tot modificat-o. Si m-am razgandit. Si n-a mai aparut pe blog.

Albumul l-am cumparat acum mai bine de jumatate de an. Dupa ce deja ascultasem de cateva ori toate piesele. I-am auzit pe mai multi spunand ca e genul de album care iti intra usor pe sub piele. N-am avut niciodata curajul sa intreb de ce spun asta. Amuzant ca e destul de adevarata afirmatia si in cazul meu. Nu chiar in proportie de 100% si o sa incerc sa explic de ce... Probabil ca n-o sa reusesc si doar o sa iasa in mare varza...

I'm sorry. Because I forget. I mean... logically, I know. But I just forget about it. I'm that ego-centric. I forget that, although I don't hide it at all, people don't really know. Because it contradicts everything else they know about the world, so they don't take it seriously. They don't take me seriously. They don't realize it's that extreme. They think it's funny/ cute. You thought that it was cute. But I bet that you don't believe it's for real. I bet nobody else does.

[In continuarea partilor unu si doi]

Durerea aia de gat m-a facut sa ma agat des de o cana uriasa. Cu apa. Pentru ca simteam in permanenta nevoia sa torn apa pe gat. Cana respectiva era dintr-un pachet de sarbatori La Dorna (patru cutii de lapte si o cana la 15.5 lei... ceea ce e chiar bine avand in vedere ca trei din cele patru cutii sunt in mod normal peste 4 lei, iar a patra peste 5 lei... si mai e si cana). Apa o luam bineinteles de la robinet din bucatarie. Mama era si ea din bucatarie, iar cum eu ma plictiseam de moarte in intervalele in care nu dadeam pe gat cate o cana de apa, am ramas sa o ajut la facut diverse... mancaruri.

Prin centru. In cautare de incornorati. In tarcuri de ponei, in vitrine sau pe placute de inmatriculare. Gasit... de fapt regasit o parte a copilariei - micutul tobogan-delfin din parcul central. Am urcat pe treptele lui. Cu grija, pentru ca era gheata pe ele. De folosit... nu se punea problema. Intai pentru ca era rece si apoi... picioarele mele sunt mai lungi decat toboganul. (Pozele cu delfinul sunt de la articolul asta.) Gasit apoi... covrigi?!? Calzi, cu nuca si cu miere. Pe Muresenilor, la Simigeria Petru (toata lumea are un site in zilele noastre). Buni.

Targ de diverse chestii de Craciun in Piata Sfatului. M-au atras niste chestii care pareau a fi niste saculeti rosii cu (mi-am imaginat eu) ceva chestii parfumate inauntru. Cand m-am apropiat, am constatat ca erau... mezeluri?!? Un brad frumos impodobit. Reni, sanie, pomisori. Din lumini, ca si anul trecut. Niste ursuleti foarte draguti.