Pentru ca cineva a ajuns pe blog cautand "cata ciocolata mancam pe zi grafic". M-a amuzat si m-am gandit sa fac un grafic, ce-i drept aproximativ, al consumului meu de ciocolata din ultima luna. Si cu ocazia asta m-am ingrozit la vederea totalurilor. Mananc de doua ori mai multa ciocolata decat este recomandat pentru un om de 80 de kilograme... aaa, asta inseamna de patru ori mai multa decat plafonul meu maxim? Zoinks! as Shaggy would say...

Dar... sa detaliez, nu?

Cum am calculat

Am un tabel cu notite despre toate dulciurile incercate. Nume producator, nume produs, descriere, data la care mi-am luat, de unde, pret, gramaj, notite despre aspect, miros, gust, bla-bla... Care mi-a fost de mare ajutor la trezirea amintirilor.

Graficul este aproximativ din mai multe motive. In primul rand, cu exceptia situatiilor in care imi iau cate o pralina sau a celor rare in care dau peste ceva cu adevarat extraordinar sau a celor si mai rare in care se trezeste in mine simtul proprietatii (care totusi nu doarme deloc atunci cand nu e vorba de mancare)... eu nu termin niciodata nimic de ciocolata si evident ca nu stau sa masor, sa cantaresc, sa dezmierd cat exact am consumat de fiecare data... depinde de cat de mult imi place sau imi displace si asta e cam greu de tradus in grame in unele situatii...

In al doilea rand, cu exceptia tabletei Nestle, eu n-am incercat nici o ciocolata-ciocolata in ultima luna - toate au fost ciocolata cu umplutura de x sau y. Pe langa asta, am incercat si alte dulciuri care aveau un invelis sau o crema din ciocolata. De fapt din pseudo-ciocolata in majoritatea cazurilor, dar sa zicem...

Cei care au mai interactionat cu mine pe twitter sau Y!M stiu deja... De scris am mai scris, dar nu aici, ci in deplasare. Mhm, despre ciocolata.

E ceva ce voiam sa fac de mult timp, din mai multe motive. Unul din ele ar fi exact faptul ca, asa cum am spus de atatea ori, sunt o creatura foarte curioasa. Si, de fiecare data cand s-a intamplat sa-mi atraga atentia ceva dulciuri ciocolatoase, am cautat sa aflu cat mai multe despre ele. Internetul m-a ajutat enorm in cele mai multe cazuri, asa ca m-am gandit ca as putea sa contribui si eu cu pozele si experientele proprii. Si nu eram prea sigura cum sa fac asta, pentru nu eram foarte incantata de articolele din seria "the curious eye and the critical taste buds" - nu ma pricep sa scriu si pozele mele nu sunt cele mai grozave, pentru ca nu ma pricep sa fac poze si n-am nici aparat foto, doar un telefon in varsta de sase ani (nu-mi spuneti ca ar fi cazul sa-l inlocuiesc, mi-e groaza de asta... am tot umblat si studiat telefoane si nu reusesc sa gasesc un altul care sa imi fie la fel de potrivit mie).

Ca sa n-o mai lungesc e vorba de articolele astea:

Putin dupa pranz am aterizat si eu la Sala Dalles, la Targul Femeia. Da, stiu, eu is la fel de feminina precum o caramida... adica doar cu numele si deloc prin aspect sau comportament. Asa ca daca daca ati vazut pe acolo un brontozaurel cu un ghiozdan verde pe care scria Bosch (da, da, aia cu din astea) pe acolo... pe mine m-ati vazut. Deci ce dracu' cautam eu acolo?

Pai, aflasem ca printre expozanti se numara si Ceainaria Rendez-Vous. Daca numele nu va spune nimic, va reimprospatez memoria. La o luna si jumatate dupa, va pot spune asa despre dulciurile cumparate atunci: ciocolata neagra cu portocala nu prea s-a pupat cu papilele mele gustative (desi in general asta e o combinatie care ma "prinde"... si si tableta asta mirosea foarte promitator), ciocolatele cu lapte mi s-au parut bune, fara sa fie insa nimic fenomenal, ciocolata alba cu vanilie s-a lipit de sufletele tuturor (si, inainte de asta, de degetele lacome - a fost prima care "s-a evaporat"), iar jeleurile au "prins" foarte bine mirosul si gustul mandarinelor si portocalelor (ma asteptam sa-mi placa mai mult jeleul de mandarine, insa pana la urma jeleul de portocale a fost preferatul meu). Si celelalte doua merita sa le discut separat. Acadeaua din ciocolata alba si capsuna a fost probabil una dintre cele mai fructate chestii incercate de mine vreodata. Insa cea mai reusita chestie dintre toate cele pe care le-am luat atunci (si, in acelasi timp, cu siguranta una din cele mai bune ciocolate incercate de mine vreodata) a fost tableta de ciocolata neagra cu 60% cacao din Brazilia - se simte foarte fina atunci cand se topeste in gura si nu este deloc amara. Cateodata lucrurile simple sunt cele mai bune... daca sunt facute asa cum trebuie...

Dar sa revin la targul de astazi. Cladirea era in santier asa ca am intrat printre schele, praf si muncitori. Asta ca sa stiti la ce sa va asteptati, daca aveti de gand sa treceti pe acolo.

Prima chestie remarcata a fost un panou pe care scria ceva de genul "primesti un cadou daca ne spui de unde ai aflat de Targul Femeia". Nu ma intrebati ce cadou, ca nu m-as fi bagat la inghesuiala nici sa ma tai. Edit: s-a lamurit misterul. Cadoul consta intr-o punguta cu doua reviste.

E vorba de o expozitie de ceai, cafea si accesorii (si dulciuri!) care se desfasoara la Sala Dalles la sfarsitul asta de saptamana. Mai exact, sfarsitul asta de sapatamana inseamna in zilele de vineri, sambata si duminica (16, 17 si 18 septembrie 2011), intre orele 9-21. Eu am fost azi, in jur de ora 17. E ceva micut, cu putini participanti. Am retinut CTS Corner cu gemurile Mrs. Bridges si ciocolatele Monbana (fix sortimentele pe care mi le-am luat eu in ianuarie), Teekanne si Rendez Vous (unde am poposit sa-mi fac aprovizionarea - a se vedea punga din dreapta... ma gandeam ca nu gasesc decat vreo trei ciocolatele, dar pana la urma am plecat cu punga plina).

Pentru curiosi, mi-am luat asa:

• ciocolata Björnsted, trei sortimente:
  • simpla cu lapte
  • neagra 70% cu aroma de portocale
  • alba cu vanilie
• ciocolata Zotter, trei soiuri:
  • Labooko Single ciocolata neagra 60% cu cacao din Brazilia
  • Lollytop simpla cu lapte
  • Lollytop cu capsuna
• jeleuri Trausner PocketGelly, doua soiuri:
  • mandarine
  • portocale

16 luni mai tarziu, amintirea "luptei" e in continuare agatata de balustrada. Sediul nu mai e acolo. A ramas doar panoul de deasupra usii si chestia aia falfaitoare. Si bineinteles gunoaiele din spatiul care cica ar trebui sa fie verde. Sau nu, ma insel, verdele apartinea altui partid...

Credeam S ar veni de la "small" - cand am vazut insa chilotii astia mi-am dat seama ca trebuie sa vina de la "super-sized sizes." Eticheta cu marimea nu inseamna nimic. In urmatorul magazin am gasit unii mai mici care aveau trecut pe eticheta ca ar fi marimea 44.

Asta lasandu-i la o parte pe cei care cauta formol pe net (nu e banc, majoritatea celor care aterizeaza aici in urma unei cautari pe google aterizeaza la poza cu borcanu' cu formol).

Pana in seara zilei de luni nu mi-am pus niciodata intrebarea (tembela, de altfel) "cum pot vacile sa manance iarba?" Sau poate mai corect spus ar fi "cum se poate sa le placa sa manance asa ceva?" Probabil pentru ca nici nu mi-a troznit niciodata prin cap sa ma duc si eu pe camp si sa ma apuc de... pascut.

A nu se intelege gresit, nici luni nu m-am apucat de activitatea asta a pascutului de iarba in pe stilu' animalului cu ochi mari si frumosi (da, chiar imi place la nebunie cum arata ochii de vaca!) si coarne. Doar ca am avut parte de o experienta... interesanta.

In Gara de Nord se pot cumpara bilete cu cardul de la un automat. Scuze pentru calitatea pozelor, au fost facute noaptea, una fara blit, una cu blit, la repezeala, cu teama - eram singura si in gara e mereu plin de dubiosi si, oricat de 5 ani vechime ar avea telefonul meu, e al meu... "and I love it very much!" (Asta ma tot bantuie din clasa a patra, e din Scooby-Doo, din episodul Decoy for a Dog Napper. La sfarsit, cand este demascat "spiritul" indianului, reactia lui este "You blasted kids, why didn't you mind your own business?" la care Fred ii da replica, greu de uitat pentru mine, "Catching dognappers is our business, Mr. Masters. After all, Scooby-Doo is a dog and we love him very much!")

A treia poza e una din periutele de dinti cumparate la sfarsitul asta de saptamana. Numele ala o sa-mi atraga oricand atentia, oricat de drogata as fi. Si sigur nu il asociez cu periute de dinti. Google e de acord cu mine.

Pozele de prezentare de pe ambalajele de ciocolata mint foarte des. Ma asteptam sa fie asa si cu bomboanele astea ale polonezilor. Insa n-am avut dreptate. Apoi mi-am zis ca, din moment ce are culoarea aia, sigur are gust de vopsea. M-am inselat. Din nou. Am fost atunci convinsa ca sigur au bagat o tona de coloranti si alte porcarii ca sa-i dea culoarea si gustul ala. Si m-am uitat pe lista de ingrediente. Nu. Doar cirese.

Cat despre ultima poza... eu ma abtin sa mai comentez ceva.

[Toate pozele sunt din ultimele 3 zile.]