20:42. Durere de cap. Dupa ceva amanari... inchis laptop. Echipat. Iesit din casa.

Imi sunt simpatici melcii. Imi pare rau daca vad melci striviti pe trotuar. Asa ca intotdeauna ii culeg din drum si ii pun in iarba. Azi a plouat. De obicei vad melci pe trotuar dupa ploaie. S-a intamplat si azi. L-am cules si l-am pus in iarba. In partea dreapta a trotuarului, pentru ca in partea stanga gardul era prea inalt, nu aveam cum sa ma aplec peste el si sa ajung cu mana pana jos sa pun melcul... si nu voiam sa-l arunc.

Si apoi am mers mai departe. Insa la mai putin de cinci metri dupa...

... when your world comes falling down...

Stampede. Am aflat de existenta lor de-abia anul asta, cu ocazia aparitiei celui mai recent (si in acelasi timp primul dupa o pauza de 26 de ani) album. Album care imi place in draci.

Azi imi tot revine in minte piesa asta. Shame On You.

Nu sunt. Si n-am fost niciodata. Absolut nimic din ce mi-as fi dorit sa fiu. Din ce si-ar dori/ si-ar fi dorit altii sa fiu. Si trebuie sa trag tare ca sa par macar ca as fi. E nevoie de timp. De efort. Si tot nu e natural, nu e "the real thing". Dar e ceva. Mai mult decat nimic. Pentru ca altfel... totul e nimic si atat.

Pe dracu'... Si, daca incerc sa-mi amintesc aniversarile cu adevarat fericite... pot sa numar trei. 2001, 17 ani. Pentru ca speram. 2004, 20 ani. Pentru ca eram. 2009, 25 ani. Pentru ca aveam. Nu mai am, nu mai sunt, nu mai sper.

Repede, da? Fa-o repede. O sa doara. Dar o sa se termine. De data asta definitiv. Daca termini acum maine n-o sa se mai intample asta, n-o sa mai existe nimic sa-ti poata face rau. Trebuie doar sa termini in seara asta cu tot. Si apoi poti sa traiesti. Poti sa ai timp pentru ce iti place. Pentru facultate si pentru restul. E ultima data.

E ultima data. A fost ultima data si saptamana trecuta. A fost ultima data de cateva mii de ori deja. Uzura? Da, dar nu de azi, ci de mai bine de jumatate de deceniu.