Cred ca deja toata lumea s-a obisnuit cu postarile mele legate de gafele in bucatarie (si nu numai). Clatite ca niste talpi de adidasi (macar astea n-au fost rele la gust, chiar daca simteam ca turbez mestecand la ele), gogosi emo (adica roz) cauciucate, cartofi cauciucati, gem sau ciocolata revarsate in afara castronului, oua explozive, carnati cu aracet, supa cu detergent, cremwursti cu hartie igienica, tarta explodata sau scoarta copac de uscata (sau ambele in acelasi timp, dar in diferite zone), prajitura cu nuca semanand mai mult cu ceva roca vulcanica... si lista poate continua...

In sfarsit am gatit si eu ceva mai complicat* care arata si bine, e si bun la gust si nu e nici cauciucat. Da, da, toate trei in acelasi timp!

Da, da, da, m-a pocnit sa fac si eu ceva luni seara. Placinte/ tarte, nu stiu exact cum sa le spun. Prima s-a dorit a fi cu mere, nuca si miere, a doua cu ciocolata amaruie, portocale si stafide.

Bineinteles, doar s-au dorit a fi ceva de genul asta, pentru ca au iesit doua... mmm, nu stiu cum sa le zic, nu cred ca se mai poate lauda cineva cu astfel de ratari. Poza e din timpul prepararii primei dracii, singura in care arata a ceva ce ar consuma si o fiinta fara intentii de sinucidere.

Yes, we are. But queens of rubber we may be, yet we do not bow.

Ieri am avut parte de o vizita a mamei. Surpriza. Asa pe la pranz. Printre multele chestii pe care mi le-a adus (haina maro, o noua pereche de adidasi, soriceii, cu coada mutata din varful nasului acolo unde trebuie) a fost si ceva facut de ea pentru prima data: briose, facute in formele de briose pe care i le-am facut eu cadou.