Bucurestiul e mare!

In urma cu opt ani si jumatate mi se parea atat de mic...

Inca tin minte. Primavara lui 2003. Semestrul II din primul an de facultate. Pe vremea aia inca inghiteam litri de carbogazoase (m-am lasat de peste 4 ani), in principal Pepsi. Si tocmai se incheiase un concurs Pepsi la care marele premiu era... un cal adevarat! N-am castigat eu calul... din pacate! Dar am castigat unul din premiile mai mici - un cronometru. Si in luna mai m-am intors de atatea ori pe jos de la Politehnica. 13 kilometri pana la mine, undeva aproape de extrema estica a orasului. Cu cronometrul la gat, incercand mereu sa scot timpi cat mai buni. Mergand, fara sa dau in alergare. Cred ca cel mai bun a fost undeva intre o ora si jumatate si o ora si patruzeci de minute. Superb, avand in vedere ca faceam peste o ora cu metroul (adica mers pana in statie, asteptat in statie, schimbat metroul la Dristor pentru ca in perioada aia se lucra la metrou, mers de la Grigorescu pana acasa pentru ca atunci nu exista inca statia 1 Decembrie 1918... plus timpul efectiv de mers cu metroul). De destule ori insa eram rupta de oboseala si treceam binisor de doua ore. Uneori de-abia ma miscam si treceam chiar si de doua ore si jumatate... Dar dupa acea luna de mai... a inceput sa mi se para atat de mic Bucurestiul! Mi s-a parut si mai mic in toamna aceluiasi an cand m-am dus si m-am intors pe jos de la SIAB (Baneasa). Mai tarziu aveam sa ma intorc pe jos de la concerte tinute la Romexpo, aveam sa ma plimb pe jos in aceeasi zi de la mine pana la Piata Sudului, pana la Piata Unirii si apoi pana la intersectia Colentina cu Fundeni. Toate plimbarile astea au facut Bucurestiul micut-micut in mintea mea... pana la sfarsitul asta de saptamana...

Scris postare. Holbat la monitor. Inchis tab. Scris postare. Enervat. Sters postare.

Sunt antisociala, bine? Nu sunt prietenoasa, "lipicioasa" sau cum se mai exprima lumea. Nu imi place sa ies in oras, percep pana si simplul fapt ca cineva respira in preajma mea ca pe o agresiune. "Iesitul la o cafea" e ceva neplacut pentru mine. Nu imi place cafeaua, nu imi place mirosul de tigara (e la fel ca si cu frigul, rezist bine, n-am probleme; doar ca nu-mi place). Si nu imi place sa fiu intr-un loc in care simt ca n-am ce cauta in mijlocul altor oameni care se simt in elementul lor acolo. Pentru care asta e "normalitatea."

Nu stiu de ce m-am speriat. E ceva normal...

Loacker Sandwich Dark Chocolate. Am primit doua astazi. De fapt ieri, acum e deja marti. Si patru Sandwich Chocolate. Multe. Prea multe. Eu ma plictisesc repede, desi astea sunt probabil cele mai reusite napolitane dintre toate cele care se gasesc usor la noi. Pentru ca astea chiar au ciocolata, nu o crema care sa fie ori uleioasa ori uscata. La gust le prefer pe cele cu ciocolata neagra. Primele napolitane cu ciocolata neagra incercate au fost de la Loacker. Nu astea, altele. In primavara lui 2004.