Sambata asta am luat-o pe alt drum. Altul decat cel pe care o iau de obicei ca sa ajung la piata 1 Decembrie. La covrigarie. Pentru un covrig. Si la farmacie. Nu. De data asta pentru altceva. Pentru ceea ce se vede in poza din dreapta. E un drum pe care n-am mai luat-o de ceva vreme si pe care o luam des in august-septembrie 2008. Ca sa evit locul in care s-a intamplat minunea. Mi-e dor de unele aspecte ale vietii mele de atunci. Cu siguranta nu de zilele in spital, de bandajele alea nenorocite pe sub care transpiram in ultimul hal sau de lipsa de mobilitate (desi ultima chestie m-a obligat sa gasesc solutii chiar haioase in unele situatii). Dar viata mea in perioada aia a insemnat mai mult de atat...